Otrava de la Termocentralele Bucureștiului / Cum funcționează marii poluatori ai Capitalei cu derogări de la legile de mediu

Poluarea aerului din Capitală atinge periodic cote alarmante, în timp ce opinia publică și autoritățile dau vina deopotrivă pe arderile necontrolate și condițiile atmosferice. Dincolo de toate acestea, la fenomenul senzorilor roșii constribuie și arderile legale, care au loc, cel puțin în cazul termocentralelor ELCEN, cu excepții de la legislația de protecție a mediului, dezvăluie jurnalistul Cătălin Doscaș pe  Buletin.de București

Visul lui Nicolae Ceaușescu era ca toate termocentralele din România, inclusiv cele construite în București, să funcționeze cu lignit excavat din Oltenia.

Tehnologia ținea de injectarea prafului de cărbune în arzătoarele care transformau apa în aburi și, mai apoi, în curentul electric care era trimis către uzinele energofage.

Distrugerea cartierelor istorice și înlocuirea lor cu cartiere de blocuri dar și dezvoltarea imobiliară forțată care împins granițele Capitalei în câmpurile de la periferie au venit la pachet și cu o serie de costuri legate de încălzirea domestică, adică termoficare.

Termenul este de sorginte sovietică și este echivaletul cogenerării, un cuvânt patentat în Occident.

În ambele cazuri este vorba despre facilități industriale care pot să producă electricitate dar și caldură pentru caloriferele și robinete imobilelor din jur printr-o serie de instalații separate denumite Cazane de Apă Fierbinte.

Modelul centralelor electrice de termoficare(C.E.T.) de mari dimensiuni în interiorul orașelor este specific fostelor țări socialiste.

În țările non-comuniste s-a mers pe ideea unor centrale de dimensiuni mai mici care să alimenteze cu agent termic zone restrânse care presupun cartiere cu câteva zeci de blocuri.

Modelul Bucureștiului este cel de la Moscova. Acolo, în trecut, existau 29 de C.E.T.-uri din care astăzi mai funcționează 20.

La București, după închiderea CET Pipera în 2008 și CET Titan în 2014, s-a ajuns la un număr de patru: CET Vest, CET Bucuresti Sud, CET Progresul si CET Grozăvești care produc electricitate cât să acopere 4% din cota de piață la nivel național.

Spre deosebire de Varșovia, care și în 2020 arde cărbuni pentru cogenerare, la București niciuna dintre temocentrale nu a ajuns sa ardă cărbuni vreodată.

Asta deși inițial fuseseră montate, cel puțin în cazul CET Progresul – cea mai tânără termocentrală inagurată în 1987 – instalații pentru lignit care au fost adaptate ulterior să ardă gaze și păcură.

Toate funcționează astăzi sub umbrela Electrocentrale București S.A., care are ca obiect principal de activitate, declarat la Registrul Comerțului, producția de energie electrică.

Puterea electrică instalată a celor patru centrale din București, de aproape 1.300 de megawați, concurează cu cea a Complexului Energetic Rovinari, aflat la 230 de kilometri distanță. Instalațiile de acolo sunt dependente de cărbune și sunt unul dintre cei mai mari poluatori din România.

Inginerul Mircea Rădulescu a lucrat în trecut la CET Vest și CET București Sud.

În periaoda 2005-2010 a făcut parte din echipa care a modernizat termocentralele din București astfel încât instalațiile să respecte legislația europeană de mediu de atunci cu privire la oxizii de azot.

“Instalațiile realizate atunci îndeplineau normele europene. Cu ce s-a realizat la C.E.T. Progresul acum un an-doi suntem la limita cerută de normele actuale”, spune pentru Buletin de București inginerul Mircea Rădulescu.

Un paradox criminal?

Pe lângă dioxidul de carbon generat de arderi, oxizii de azot reprezintă în marea lor majoritate gaze fără culoare sau miros și se pot regăsi în măsurătorile de calitate a aerului pentru PM 2.5.

Microparticulele de oxizi de azot pe care le putem simți sunt cele emise de motoarele autorismelor, de procesele industriale sau de producerea de energie electrică.

Deosebit de toxici pentru oameni și animale, inhalați în mod regulat oxizii de azot pot duce la enfizem pulmonar.

Adică la dilatarea excesivă și permanentă a plămânilor, cauzată de atrofierea și ruperea legăturilor dintre alveole, cumulată cu pierderea elasticității acestora.

Mai exact, o deteriorarea ireversibilă a plămânilor care, potrivit doctorilor, se manifestă mult mai agresiv la copii.

Citește integral pe Buletin.de București