Operație reușită pe creier, veche de 4.500 de ani, în expoziția Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Craniul trepanat de la Livezile, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri preistorice din România. Ce arată studiile antropologice

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Craniul trepanat de la Livezile este una dintre cele mai spectaculoase descoperiri preistorice din România și una dintre piesele cele mai importante aflate în patrimoniul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Recent, piesa a fost pusă în valoare prin reorganizarea expozițiilor muzeului și poate fi văzută de public. 

Craniul oferă date despre o intervenție craniană de mari dimensiuni, realizată în urmă cu peste 4.500 de ani, într-o perioadă în care medicina, ritualul și credințele magico-religioase se împleteau.

Craniul a fost descoperit în anul 1972, în zona comunei Livezile, pe culmea pietroasă din dreapta Văii Aiudului, în locul numit „Vârful Băii”. Acolo a fost identificată o necropolă tumulară, formată din trei tumuli întregi și alți trei distruși.

Piesa a fost recuperată dintr-un tumul tăiat de drum, după ce în zonă avuseseră loc amenajări rutiere.

Alături de craniu au fost descoperite și câteva fragmente ceramice atipice, lucrate cu mâna.

Din oasele neurocraniului a putut fi reconstituită parțial calota craniană. Au mai fost recuperate ramul orizontal al mandibulei, două fragmente din maxilarele superioare și doi dinți izolați.

Inițial, s-a crezut că descoperirea aparține culturii Coțofeni. Ulterior, datarea a fost rectificată, iar opinia științifică actuală este că piesa datează între anii 2700 și 2500 î.Hr., fiind atribuită epocii bronzului timpuriu.

Cea mai mare trepanație descoperită pe teritoriul României

Elementul care face această descoperire cu adevărat spectaculoasă este trepanația (procedură chirurgicală care constă în perforarea sau decuparea unui orificiu în os, cel mai adesea în cutia craniană) de mari dimensiuni aflată pe calota craniană, în regiunea fronto-parietală stângă.

Diametrul mare, dispus antero-posterior, este de aproximativ 12,2 centimetri, iar diametrul mic este de 7,2 centimetri.

Sursă foto: G4Media

Potrivit informațiilor pe care le au istoricii, este cea mai mare trepanație descoperită pe teritoriul României și una dintre cele mai mari din Europa pentru această perioadă.

Marginile trepanației sunt uniforme pe întreaga circumferință, tăiate lent oblic, cu o pantă de aproximativ 1 centimetru lungime. Aceste detalii arată că intervenția nu a fost accidentală, ci a fost realizată intenționat, cu o tehnică atentă.

Cine era persoana al cărei craniu a fost descoperit

Analiza antropologică a fragmentelor osoase a arătat că scheletul aparținea unei femei de vârstă matură, de aproximativ 35 – 40 de ani (potrivit unei lucrări publicate de muzeu, sub coordonarea istoricului Tudor Roșu).

Forma craniului este ușor alungită, cu occipitalul bombat, iar mandibula are aspect feminin.

Dantura arată o erodare moderată. Deși nu au fost observate urme de carii, au fost identificate semne ale unor afecțiuni dentare grave.

Molarii de pe ambele părți fuseseră extrași în timpul vieții, iar alveolele erau complet închise. La premolari au fost observate urme ale unor procese infecțioase.

A supraviețuit operației mai mult de un an

Una dintre concluziile cele mai importante este că persoana a supraviețuit intervenției.

„Procesul de vindecare osoasă indică o supraviețuire postoperatorie de peste un an. Cercetătorii arată că intervalul minim necesar pentru cicatrizarea unei leziuni osoase este de cel puțin un an. Acest detaliu este esențial, deoarece arată că trepanația nu a fost făcută după moarte și nici nu a dus imediat la deces. Persoana a trăit suficient de mult după intervenție pentru ca osul să înceapă un proces clar de vindecare”, a precizat directorul Muzeului Național al Unirii, Gabriel Rustoiu, pentru G4Media.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că un traumatism cranio-cerebral major, care să fi determinat intervenția, este improbabil.

Lipsa unor urme clare de traumatisme și aspectul suturilor craniene indică faptul că operația a fost realizată asupra unui subiect aflat, cel puțin la nivel osos, într-o stare bună de sănătate.

Foto: G4Media

Această situație deschide mai multe ipoteze.

Trepanația ar fi putut avea un scop magico-religios, fiind realizată în cadrul unui ritual. O altă posibilitate este ca intervenția să fi avut legătură cu o problemă de sănătate care nu lasă urme vizibile pe schelet, cum ar fi migrene, epilepsie sau alte suferințe neurologice.

Istoricii spun că, cel mai probabil, actul medical și vindecarea magică se suprapuneau în percepțiile comunității de atunci.

Procedura ar fi putut fi realizată de un vraci sau de un inițiat, în cadrul unui ritual, cu ajutorul unor plante cu efect anesteziant sau folosite pentru grăbirea vindecării. Intervenția putea fi însoțită de gesturi și sunete incantatorii.

Una dintre tehnicile considerate posibile în cazul craniului de la Livezile este răclarea. Aceasta presupunea îndepărtarea treptată a osului, printr-o acțiune repetată și controlată, până la obținerea deschiderii dorite.

Forma ovală, marginile uniforme și tăierea oblică lentă susțin ideea unei intervenții făcute cu atenție și experiență.

Dimensiunea mare a trepanației face piesa cu atât mai valoroasă pentru cercetători, deoarece arată un nivel surprinzător de cunoaștere practică pentru o comunitate din epoca bronzului timpuriu.

Contextul cultural: grupul Livezile și epoca bronzului timpuriu

Situl de la Livezile, Baia, este legat de tumulii din epoca bronzului timpuriu, aliniați pe culmea muntelui.

În zona montană din vestul Transilvaniei este marcată apariția grupului Livezile, care integrează moștenirea culturală de tip Coțofeni și se dezvoltă în a doua jumătate a mileniului al III-lea î.Hr.

În același context mai larg, panourile muzeale menționează sosirea unor grupuri Yamnaya în regiunile joase.

• Vezi și: Cum s-a protejat o comunitate antică de sciți de o femeie care o „bântuia”

Grupul Livezile practica înhumația în groapă, sub movile de piatră. Scheletele erau așezate în poziție chircită sau dezarticulate.

Craniul trepanat de la Livezile poate fi văzut în expozitiție. Foto: G4Media

Tumulii erau aliniați în șiruri, pe cumpăna apelor din regiunea montană, adesea în apropierea așezărilor.

Inventarul funerar putea cuprinde vase ceramice, obiecte de port și podoabă din cupru, aur sau argint, coliere din dinți de animale și topoare din piatră.

De ce este important craniul trepanat de la Livezile

Craniul trepanat de la Livezile este important din mai multe motive.

În primul rând, este o dovadă rară a practicării trepanației în preistorie, pe teritoriul României.

În al doilea rând, dimensiunile intervenției sunt excepționale, fiind vorba despre cea mai mare trepanație descoperită în România și una dintre cele mai mari din Europa pentru epoca respectivă.

În al treilea rând, faptul că persoana a supraviețuit mai mult de un an după intervenție oferă informații importante despre cunoștințele practice, tehnicile și credințele comunității.

În al patrulea rând, piesa le permite cercetătorilor să discute despre raportul dintre medicină, ritual și religie în comunitățile preistorice.

Piesă de atracție la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia

Craniul trepanat de la Livezile este prezentat ca unul dintre punctele de atracție ale expoziției de bază a Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, pentru perioada preistorică.

Piesa atrage interesul publicului tocmai prin combinația dintre mister, vechime, știință și spectaculozitate.

Ea vorbește despre o comunitate care, în urmă cu peste patru milenii și jumătate, practica intervenții complexe asupra craniului și înțelegea vindecarea ca pe un proces în care tehnica, credința și ritualul puteau merge împreună.

Informațiile utilizate provin din următoarele surse:

• H. Ciugudean, „Noi descoperiri arheologice pe teritoriul județului Alba (II)”, în Apulum, XVII, 1978, p. 65, 67.
• D. Botezatu, H. Aldea, H. Ciugudean, „Considerații asupra unui craniu trepanat descoperit la Livezile (jud. Alba) aparținând Culturii Coțofeni (începutul mileniului II î.e.n.)”, în Studii și cercetări de antropologie, 24, 1987, p. 3, 7.
• Informații furnizate de directorul muzeului, Gabriel Rustoiu.