OP-ED Când detaliile sufocă școala. O perspectivă de părinte

Începem un nou an școlar. Dar vă invit la o privire înapoi în timp, în luna iunie când alt an școlar s-a terminat, alte examene sau dat, alți copii care s-au pierdut de drum. Au început clasa 1, dar nu au mai terminat clasa a 8-a. Cauzele sunt multiple, eu vreau să scot în evidență una: inadaptarea informațiilor primite, prea multe noțiuni abstracte, nefolositoare pentru nivelul lor. Căci și noi, și copiii, ne întrebam adesea despre utilitatea informațiilor care li s-au predat în școală. „De ce au nevoie să știe asta?”, ne întrebăm și noi, se întreabă și ei, în timp ce se luptă să memoreze cuvinte, fapte și cifre aparent fără sens. Biologia, cu lista sa nesfârșită de nume latine abstracte pentru plante și animale, este un exemplu evident. Alt exemplu este chimia unde se învață formule cu valențele electronilor, iar lista ar putea continua la nesfârșit, la aproape fiecare materie.

Reproducerea informației nu mai aduce același beneficiu ca în trecut, dar gândirea critică și logica este de neînlocuit. Fitoplanctonul și zooplancton, biocenoză, îmi amintesc că mă uitam cruciș la ele, în timp ce încercam să învăț numele științifice. Aceleași sentimente m-au încercat când învățam cifre legate de țările din Africa (populația, suprafața, PIB-ul, etc). „Ce prostie!”, mă gândeam. De ce trebuia să știm numele latin pentru o clasificare la biologie? De ce trebuia să știm cifre pentru o țară, cifre care se schimbă și care se pot afla din cărți?

De ce să învățăm informații, o mulțime de amănunte care nu ne sunt folositoare? Azi putem avea un prieten de nădejde: Google. Disponibil oricând, pe orice device conectat la internat, și care ne scutește de căutarea prin cărți a informațiilor. Din păcate, învățământul din Romania se axează pe reproducerea informației, pe reproducerea unor noțiuni abstracte și nu pe gândirea critică. E mai ușor de evaluat recitarea unor poezii/informații decât formarea gândirii critice sau evaluarea ei. Ca atare, consider ca una dintre problemele învățământului românesc este strâns legata de conținutul materiilor și mai exact:

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Noțiuni mult prea detaliate. În calitate de părinte îmi doresc ca copilul meu să învețe noțiuni, să știe cum funcționează lumea, să cunoască principiile fizicii, dar nu îmi doresc să cunoască atât de în amănunt biologia, chimia sau geografia. De fapt cred că asta este problema principală: copiii sunt obligați să învețe noțiuni, cuvinte în latină, informații importante pentru anumite profesii sau domenii specifice, dar care sunt complet nesemnificative în viața reală. Programa conține detalii cu care nu se întâlnesc în viața de zi cu zi: la chimie de exemplu, în clasa a VII a, se învață formulele acizilor cu valențe și electroni. E important să știm ce este un acid și o bază, dar importanța mutării valenței electronilor în viața de zi cu zi, mie una îmi scapă. Discutam cu un student la medicină și îmi explica cât este de importantă valența.

De acord, dar este importantă pentru cei care studiază medicina, nu pentru copiii din clasa a VII a. Oare cât este de important pentru un copil să știe că ochiul are iris, cornee transparentă, umoarea apoasă, umoarea sticloasă, pata oarbă, scleră, coroidă, ligament suspensor, etc? Cât este de util să știe că hormonii secretați de glandele endocrine sunt glandulatropi (TSH, ALTH, PSH și LH) și nonglandulotropi (STH și LTH)? (Am preluat informațiile din caietul de biologie al copilului.) Folosim acest noiam de informații dacă nu lucrăm în domeniul medical sau dacă nu avem o boală asociată cu un anumit organ? Nici atunci nu garantez că avem nevoie de toate informațiile… de asta există medici.

Lipsa formării gândirii critice și logice. Din păcate lecțiile și programa școlară se bazează mult prea mult pe redarea de informații. Gândirea critică e mai greu de format, e mai greu de verificat, e mai greu de apreciat. Pe lângă analfabetismul funcțional pe care se tot vorbește, mulți copii ies de pe băncile școlii fără să aibă dezvoltată gândirea critică, fără să poată trage concluzii corecte pe baza unor argumente valide, fără să poată determina ideile dintr-un text citit.

Trunchiul comun și șabloanele sunt necesare pentru a forma o imagine de ansamblu. Pentru a sintetiza informațiile, pentru a forma o gândire critică este nevoie de o bază de la care să se pornească și pe care să se construiască – la fel cum un copac care crește are nevoie de tulpină, apoi se ramifică către ramuri și frunze. Din acest punct de vedere manualele de acum 30 de ani erau mai bune în sensul în care exista o structură, un fir central la care se adăugau informații. Manualele curente sunt frumos colorate, atractive, plin de pătrățele cu idei, cu frânturi de informații, dar … nu se mai vede structura, logica subiectului, idea principală se pierde sub pătrățele colorate și pline de amănunte.

Iar efectul, efectul este previzibil. Copiii cedează sub povara și sub noianul de informații pe care nu le folosesc ulterior. Ne mirăm de ce avem absenteism? Cum să le placă să stea la oră și să învețe astfel de lucruri? Se plâng profesorii și de lipsa atenției din partea studenților și a copiilor. Cum să nu fie plictisiți când trebuie să regurgiteze informații a căror utilitate nu o văd? Cum să nu fie plictisiți când trebuie să învețe informații aflate la distanta unui click? În consecință se îndepărtează de școală și se îndreaptă spre ceva ce pare și e mult mai accesibil pentru ei: informații de pe Tiktok, de pe Instagram, din online, unde comunică rapid și pe înțelesul lor. Aici nu găsesc cuvinte în latină, nu găsesc formule de acizi, nu găsesc lucruri de memorat. Reacția lor este simplă și previzibilă – absenteism, analfabetism funcțional și dezinteres complet față de școală.

Ce am putea face? Soluția ar fi simplificarea programei, renunțarea la acele noțiuni care nu sunt utile studenților și elevilor. Problemă e dificilă căci fiecare profesor își va percepe materia ca fiind de o importanță vitală, și nu numai materia, dar toate noțiunile din ea, fără să le adapteze la nivelul de înțelegere al copiilor și fără să se gândească că toți profesorii exercită aceleași presiuni și au aceleași pretenții. Si totuși cum am putea reforma în acest caz programa?

Luați trei, patru intelectuali din alt domeniu și puneți-i să învețe materiile din scoală, ascultați feedback-ul. Dacă lor nu li se par importante anumite noțiuni sau informații, poate că nu sunt importante nici pentru restul, și pot fi scoase din materie. Ca atare, informația ar trebui introdusa gradual și în cantități specifice vârstei: de exemplu, în cazul ochiului, în clasa a 3-a, a4-a se menționează irisul și pupila (astea se pot vedea ușor), în clasa a 7-a se mai introduc 3 noțiuni, și încă 2-3 la liceu. Restul, se învață în facultatea de profil. Dacă le dăm copiilor 10-12 noțiuni în clasa a 7-a, vor rămâne poate cu 2-3 din cele 10 și cu senzația că sunt ‚îndopați” cu amănunte și informații nefolositoare.

Cred că putem avea o educație cu copiii implicați doar dacă le predăm noțiuni pe înțelesul lor, noțiuni care le sunt utile în viața de zi cu zi.

Notă: Manuela Petrescu, PhD, este cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), la Facultatea de Matematică și Informatică, este analist programator, cu experiență de peste 15 ani în multinaționale și membru al Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE).