Nigeria: „Genocid creștin” sau o criză a narațiunilor?

Afirmațiile virale privind un așa-numit genocid creștin în Nigeria au stârnit dezbateri aprinse, analiștii avertizând că astfel de narațiuni ar putea submina eforturile fragile de consolidare a păcii. Acum, Trump amenință cu o acțiune militară a SUA, scrie DW.

Într-o postare pe rețelele sociale din 31 octombrie, președintele SUA, Donald Trump, a declarat că „creștinismul se confruntă cu o amenințare existențială în Nigeria”. SUA ar putea trimite trupe în Nigeria sau ar putea efectua lovituri aeriene pentru a opri presupusele ucideri țintite ale creștinilor din această țară din Africa de Vest, a adăugat el ulterior.

Însă președintele nigerian Bola Tinubu a negat această afirmație, spunând: „Caracterizarea Nigeriei ca fiind intolerantă din punct de vedere religios nu reflectă realitatea noastră națională”.

Donald Trump amenință cu acțiuni militare în Nigeria

Influencerii de pe rețelele de socializare, personalitățile publice și organizațiile religioase locale și internaționale amplifică afirmațiile privind un „genocid creștin” în Nigeria. Aceștia indică valul de atacuri asupra bisericilor și comunităților creștine din centrul și nordul țării.

În octombrie, senatorul american Ted Cruz a scris pe platforma de socializare X că oficialii nigerieni ignoră și permit „uciderea în masă a creștinilor de către jihadiștii islamiști”. Luna precedentă, Cruz introdusese un proiect de lege care viza sancționarea Nigeriei pentru persecutarea creștinilor.

La acea vreme, ministrul Informațiilor, Mohammed Idris, a recunoscut că Nigeria are probleme de securitate, dar a spus că afirmația privind „un atac deliberat și sistematic asupra creștinilor este inexactă și dăunătoare”.

Securitatea, în special în nordul Nigeriei, predominant musulman, se deteriorează de ani de zile. Aproximativ 10.000 de persoane au fost ucise și sute răpite de când Bola Tinubu a devenit președinte la mijlocul anului 2023. Violența a determinat până la 3 milioane de persoane să-și părăsească locuințele.

Benue și Plateau, în regiunea nord-centrală, sunt cele mai afectate. Grupurile armate au ucis și răpit oameni și au distrus clădiri, școli, clinici și lăcașuri de cult.

Analiștii și supraviețuitorii spun că violența a afectat toate religiile și că este determinată atât de disputele teritoriale, schimbările climatice, sărăcia și guvernarea slabă, cât și de religia în sine.

Nigeria: linia de demarcație între fermieri și păstori

Nigeria se confruntă cu provocări în materie de securitate în toate regiunile. În nord-est, insurgența Boko Haram se intensifică. Grupul militant jihadist a ucis zeci de mii de oameni de la înființarea sa în 2002. În 2014, grupul a răpit peste 250 de eleve în statul Borno, Nigeria.

Bandele criminale și răpitorii operează în nord-vest. Adesea, ei vizează persoanele din comunitățile rurale defavorizate.

În Centura de Mijloc, care include state precum Benue, Plateau, Nasarawa și Kaduna de Sud, multe vieți au fost pierdute în urma violențelor comunitare și pastorale.

În iulie, atacatorii au luat cu asalt satul agricol Yelwata din Benue, ucigând cel puțin 160 de persoane. Regiunea fertilă se află pe linia de falie a crizei tot mai adânci dintre fermieri și păstori din Nigeria, unde fermierii, în majoritate creștini, și păstorii fulani, în majoritate musulmani, au o lungă istorie de tensiuni și ciocniri.

Atacurile și represaliile de ambele părți datează de zeci de ani și au devenit mortale. Comunitățile agricole creștine sunt cele mai afectate de violență și acuză guvernul că nu recunoaște amploarea crizei, inclusiv conotațiile etnice și teritoriale ale acesteia.

Părintele Atta Barkindo, director executiv al Centrului Kukah din Abuja, consideră că narațiunea „genocidului creștin” provine din incapacitatea guvernului de a-și proteja cetățenii.

„Ceea ce se întâmplă în Nigeria, și nu vreau ca dezbaterea să eclipseze acest lucru, este o chestiune de mentalitate”, a declarat Barkindo pentru DW.

„Aceste lucruri sunt foarte istorice. În opinia mea, nu cred că există o intenție deliberată din partea guvernului nigerian de a ucide creștini sau de a mobiliza actorii statali pentru a face acest lucru. Nu cred că este într-adevăr cazul. Cred că ceea ce oamenii încearcă să exprime este eșecul guvernului de a-și proteja cetățenii și, atunci când majoritatea celor uciși sau vizați sunt creștini, acest lucru alimentează în mod natural această percepție.”

Ce spun supraviețuitorii

Într-o duminică seară liniștită din luna mai, Comfort Isfanus amesteca într-o oală în mica ei bucătărie din zona Bokkos, din statul Plateau, când a auzit pași grăbiți afară. Soțul ei, Danladi, a intrat în curtea lor, gâfâind și acoperit de praf. Tocmai auzise că niște bărbați înarmați se apropiau de comunitatea lor. El i-a apucat mâna și i-a spus să adune copiii și să-i ducă într-un loc sigur, a povestit ea pentru DW.

„După ce am fugit, el a rămas acasă împreună cu fratele său mai mic. Ei [bărbații înarmați] i-au găsit acasă și i-au ucis. Casele noastre au fost incendiate și acum suferim, fără hrană și fără adăpost pentru copiii noștri. Acum ei nu au [nimic] de mâncare, nu merg la școală, nu au nimic.”

Karimatu Aminu și-a pierdut și ea soțul în această criză. Era o joi dimineață, la sfârșitul lunii decembrie, când l-a condus la fermă. El i-a cerut să se oprească la piața locală și să cumpere câteva lucruri pentru seară. Aceasta a fost ultima dată când l-a văzut în viață, a povestit ea pentru DW.

„Nu este vorba doar de un singur grup… Când astăzi sunt arse casele fulani, mâine sunt arse și casele comunității creștine. Ambele părți pierd oameni și case”, a spus Aminu.

Neîncrederea dintre creștini și musulmani

Pentru multe comunități din regiune, violența depășește răzbunările între păstori și fermieri, fiind parte a unei campanii de alungare a acestora de pe pământurile lor – o rămășiță a neîncrederii față de grupurile pastorale etnice fulani, care datează din timpul infamului jihad islamic care a cuprins nordul și centrul Nigeriei și a perturbat structurile locale și sistemele politice.

Analiștii spun că istoria profund înrădăcinată continuă să modeleze conflictul modern din regiune, deoarece multe grupuri – care nu au fost niciodată cucerite complet atunci – interpretează criza de astăzi nu doar ca o simplă dispută asupra pământului sau resurselor, ci ca o continuare a acelei agresiuni istorice, alimentând neîncrederea dintre creștini și musulmani.

În iunie, liderul tradițional al etniei Tiv din statul Benue, James Ortese Iorzua Ayatse, a respins narațiunea fermieri-păstori. „Ceea ce avem de-a face aici, în Benue, este o invazie genocidă calculată, bine planificată, la scară largă, și o campanie de acaparare a terenurilor de către teroriști și bandiți păstori”, a spus el.

O discuție necesară?

Samuel Malik, cercetător senior la think tank-ul panafrican Good Governance Africa, consideră că o parte din violențe, în special în unele zone din centrul-nordul Nigeriei, ar putea avea conotații religioase. Însă „nu există dovezi credibile ale unei campanii coordonate sau conduse de stat pentru exterminarea creștinilor, ceea ce ar însemna genocid”, a declarat Malik pentru DW.

Insecuritatea din Nigeria, a spus el, are mai degrabă rădăcini într-un amestec complex de „eșecuri ale guvernării, corupție, sărăcie, presiuni asupra mijloacelor de trai cauzate de schimbările climatice, insurgență și criminalitate organizată, iar descrierea acesteia ca genocid simplifică excesiv aceste dinamici”.

Narațiuni precum așa-numitul genocid creștin ascund factorii care se suprapun în conflictele din țară și ar putea submina eforturile de consolidare a păcii la nivel interconfesional și comunitar.

„Narațiunea „genocidului”, promovată în mare parte de anumite grupuri occidentale de advocacy și religioase, are implicații semnificative. Este un caz în care se dă un nume rău unui câine pentru a-l spânzura”, a declarat Malik pentru DW.

Acest lucru pune presiune asupra guvernelor străine, „în special Statele Unite, să adopte poziții punitive și moraliste față de Nigeria, în loc să urmărească un angajament constructiv, bazat pe dovezi”, a spus el. „În plus, aceasta dăunează reputației internaționale a guvernului nigerian, prezentându-l ca fiind complice la persecuția religioasă, ceea ce face dificilă sau imposibilă obținerea sprijinului de care are nevoie pentru a face față problemei insecurității.”

Părintele Attah este de acord că această narațiune poate adânci diviziunile și neîncrederea.

De asemenea, poate contribui la sensibilizarea opiniei publice cu privire la violență, spune el: „Ridică întrebări care depășesc simpla acuzație de genocid. Ridică probleme foarte importante legate de securitate și insecuritate în general în țară și de motivul pentru care trebuie să purtăm această discuție”.