În urmă cu un an, multe companii de modă se pregăteau pentru o nouă eră reglementată, în care ar fi trebuit să elimine defrișările și munca forțată din lanțurile de aprovizionare, să reducă emisiile de carbon și să producă articole gândite sustenabil încă din faza de design. În Uniunea Europeană, însă, aceste reglementări au fost amânate sau diluate în ultimele zece luni, pe fondul contestării priorităților ESG și al virajului politic spre dreapta. În prezent, nu este clar dacă și când aceste norme vor intra pe deplin în vigoare, relatează Financial Times.
Urmărește cele mai noi producții video G4Media
- articolul continuă mai jos -
„Știu branduri mari care erau gata să facă pași concreți în producție și lanțuri de aprovizionare. Acum, multe spun că pot pune totul „pe pauză””, explică Oliver Scutt, director juridic la Bates Wells. Amânarea legislației a avut un impact semnificativ, permițând companiilor să își reducă eforturile de conformare.
Inițial, directivele europene vizau o schimbare de paradigmă:
Directiva privind diligența corporativă în materie de sustenabilitate (CSDDD) – obliga marile companii să respecte criterii de mediu și drepturile omului de-a lungul întregului lanț de producție.
Regulamentul privind produsele fără defrișări (EUDR) – responsabiliza moda pentru contribuția la defrișări, inclusiv în producția de piele, vâscoză și ambalaje.
Directiva Green Claims – urmărea să limiteze fenomenul de „greenwashing”.
Toate acestea urmau să intre în vigoare între 2024 și 2026, dar termenele au fost amânate, iar cerințele reduse. Cel mai notabil, CSDDD impune acum verificări doar pentru furnizorii direcți (nivel 1), nu pentru întreaga rețea. Astfel, marile companii nu mai sunt obligate să răspundă pentru impactul materiilor prime (nivelurile 3 și 4), acolo unde se produce cea mai mare parte din poluare și abuzuri asupra muncii.
„Știm că majoritatea cazurilor de muncă forțată și tratamente abuzive apar mult mai jos pe lanțul de aprovizionare, exact unde transparența este mai redusă”, subliniază Robin Bishop de la Impactt.
Deși Comisia Europeană susține că „simplificările” nu reduc ambiția legislației, criticii spun că modificările răspund în mare parte lobby-ului corporatist. Analiza ONG-ului Reclaim Finance arată că fiecare măsură din pachetul „Omnibus” corespunde, cel puțin parțial, cererilor industriei.
Regulamentele au fost slăbite și în alte zone:
Mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon a fost relaxat, scăzând numărul companiilor vizate.
EUDR a fost amânat și ajustat astfel încât să protejeze și țările dezvoltate cu industrii forestiere mari (precum Finlanda sau Canada).
Directiva Green Claims riscă să fie retrasă, în lipsa unor excepții pentru microîntreprinderi.
Pentru actori precum Canopy, ONG specializat în protejarea pădurilor, aceste schimbări reprezintă un „cadou” pentru companiile care nu intenționau să respecte legislația.
În paralel, unele branduri de lux europene, printre care Loro Piana, Dior și Armani, au fost criticate pentru condiții de tip sweatshop în lanțurile de producție.
Experții atrag atenția că, indiferent de amânări, sustenabilitatea devine o chestiune de reziliență, nu doar de conformare. „Companiile au nevoie de lanțuri de aprovizionare stabile dacă vor să își protejeze afacerile pe termen lung. Fie că vorbim acum sau peste patru ani, arhitectura acestor legi există și, într-o formă sau alta, ele vor intra în vigoare”, spune Nicole Rycroft, director executiv al Canopy.
