„Marele Zid Verde” al Chinei: un pariu ecologic masiv, dar cu ce preț?

Dorj, crescător de animale de etnie mongolă, regretă vremurile în care animalele sale pășteau liber în imensele stepe care înconjoară un deșert de dune din nordul Chinei.

Turma sa, redusă la aproximativ douăzeci de oi, este astăzi să pască într-un teren îngrădit în jurul casei sale din cărămidă. Aceste terenuri sunt „prea mici”, spune bărbatul de aproximativ șaizeci de ani, în fața unei iurte abandonate lângă deșertul Kubuqi, în Mongolia Interioară, scrie agenția AFP, citată de boursorama.com.

Interzicerea pășunatului liber este una dintre măsurile cheie ale unui proiect colosal lansat de China în 1978, supranumit „Marele Zid Verde”.

Planul viza crearea unei centuri vegetale pentru a limita extinderea deșerturilor și a reduce furtunile de nisip care ajung până la Beijing. Obiectivele sale au evoluat pentru a include crearea de terenuri cultivabile în zonele aride.

Beijingul dorește să facă din acest proiect o vitrină a angajamentului său față de climă. Președintele Xi Jinping a anunțat extinderea acoperirii forestiere printre angajamentele țării sale împotriva schimbărilor climatice, în septembrie, la ONU.

În jurul și în deșertul Kubuqi, plantarea a echivalentul a 840.000 de terenuri de fotbal de câmpuri și vegetație a permis crearea a zeci de mii de locuri de muncă în agricultură și reducerea sărăciei, a salutat o agenție a ONU într-un raport din 2015.

„Munții de aur”

La vest de Kubuqi, Bai Lei, de etnie Han, majoritară în China, scoate din nisip un tubercul de cistanche, un ingredient apreciat în medicina chineză pentru efectele sale tonifiante.

„Aici era doar deșert”, explică ea cu mândrie, arătând o suprafață de 300 de hectare acoperită cu porumb și floarea-soarelui.

Compania sa este una dintre zecile care au urmat încurajările guvernului de a cultiva cistanche în județ.

„Cistanche crește pe rădăcinile saxaulului (un arbust adaptat mediilor aride) și contribuie, la rândul său, la stabilitatea solului”, spune Bai.

În jur, panouri impunătoare afișează un slogan al lui Xi Jinping care proclamă: „Apele limpezi și munții verzi sunt munți de aur și argint”.

Dar aceste transformări au afectat modul de viață tradițional al crescătorilor de animale de etnie mongolă. Mongolii reprezintă aproximativ 17% din populația Mongoliei Interioare.

Pentru a proteja lăstarii tineri, guvernul a restricționat drastic zonele de pășunat. Patrulele veghează la respectarea regulilor.

Crescătorii plătesc consecințele degradărilor pentru care nu sunt responsabili, denunță Enghebatu Togochog, activist de etnie mongolă exilat în Statele Unite, pentru AFP.

Contestare

Proiectul „i-a forțat pe crescătorii de animale să-și părăsească pământurile și a perturbat practicile durabile care mențineau de milenii echilibrul fragil al stepelor”, spune el.

Nomadismul a dispărut complet din Mongolia Interioară acum zece ani, asigură el.

Cercetătorii chinezi au recunoscut într-un articol publicat în 2017 că responsabilitatea pășunatului în procesul de deșertificare ar fi putut fi supraestimată în comparație cu alți factori: exploatarea persistentă a cărbunelui, agricultura intensivă, schimbările climatice.

Obstacolele în calea pășunatului au provocat manifestații ale păstorilor și ciocniri care au dus la numeroase arestări, potrivit rapoartelor ONG-urilor.

Compania de ecologizare „își propune, de fapt, să transforme complet peisajul mongol”, inclusiv pe cel social, afirmă Togochog; „Singurii beneficiari reali sunt statul chinez și companiile”.

Jurnaliștii AFP au fost urmăriți de mașini neidentificate în timpul reportajului, iar bărbați care se prezentau ca funcționari locali au încercat în mod sistematic să întrerupă interviurile.

Mulți dintre interlocutorii AFP au refuzat să-și dezvăluie identitatea.

Cu capul sus

Nici compania Elion Resources Group, care conduce programul de ecologizare din Kubuqi, nici municipalitatea locală din Ordos nu au răspuns solicitărilor.

Impactul asupra modului de viață nu este singura obiecție. La nivel național, articolele științifice deplâng alegerea unor soiuri de plante neindigene sau care consumă multă apă, cu o rată scăzută de supraviețuire, precum și lipsa diversității plantelor.

„O plantă care consumă prea multă apă poate sărăci pânza freatică și să provoace o nouă degradare”, observă tânăra doctorandă Zhang Yanping, în timpul prelevării de probe de pe plopii și pinii plantați în nisipul din Kubuqi cu mai bine de zece ani în urmă și care sunt vizibil fragili.

La nivel mai general, se pune problema conservării deșerturilor, spune Wang Shuai, geograf universitar la Beijing. „Deșerturile au funcții ecologice importante, precum conservarea apei și a biodiversității”, reamintește el. În loc să le facem să dispară, ar fi suficient să împiedicăm extinderea lor, spune el.

În fața unei parcele în curs de ecologizare din Kubuqi, Feng respinge criticile. Acest fost agricultor de etnie Han s-a reconvertit în închirierea de quad-uri într-o zonă care atrage turiști. El asigură că pășunatul rămâne autorizat după recoltare și invocă efectele favorabile ale ecologizării.

„Resursele au devenit mai abundente și viețile noastre mai prospere”, spune el.

„Am putut să ridicăm capul, cu mândrie”.