Macron tocmai și-a recăpătat puterea de a convoca alegeri anticipate. Va îndrăzni să o facă din nou?

A trecut exact un an de la alegerile anticipate din Franța, care au convulsionat politica europeană și aproape au adus la putere extrema draptă – ceea ce înseamnă că președintele Emmanuel Macron are acum puterea constituțională de a o face din nou, scrie Politico.

Cu guvernul său centrist, condus de prim-ministrul François Bayrou, cu o majoritate foarte fragilă, ar putea Macron să arunce din nou zarurile?

În aprilie, el a respins categoric sugestiile că ar putea dizolva din nou parlamentul. Dar lucrurile nu sunt atât de clare. Potrivit mai multor persoane, inclusiv prieteni ai cuplului prezidențial, precum și foști și actuali oficiali guvernamentali, cărora li s-a acordat anonimatul pentru a discuta cu sinceritate despre viitorul lui Macron, președintele frustrat pare tentat.

În decembrie anul trecut, soția sa, Brigitte, părea să își ajute încă soțul să evalueze dacă nu cumva a greșit convocând alegerile din iunie. Conducând un vechi prieten pe treptele Palatului Elysée, ea a strecurat o ultimă întrebare înainte ca oaspetele ei să plece.

„Și tu crezi că a fost o mișcare stupidă?”, a întrebat ea.

Și mulți oameni au fost de această părere. Anunțul lui Macron privind organizarea de alegeri a fost evenimentul seismic al nopții alegerilor europene din 9 iunie. Având în vedere valul ascendent de sprijin pentru Reunirea Națională al lui Marine Le Pen la nivelul UE, președintele Franței a considerat că ar putea opri avansul extremei drepte la el acasă. A fost un mare pariu, care s-a întors spectaculos împotriva sa.

Partidul lui Macron și-a pierdut majoritatea legislativă, deja foarte mică, iar extrema dreaptă a obținut un număr record de locuri în Adunarea Națională.

Răspunsul la întrebarea primei doamne franceze din acea zi rece de iarnă părea evident. Prim-miniștrii nefericiți ai Franței și guvernele lor paralizate sunt acum la mila RN în Adunarea Națională, care subliniază că îl poate înlătura pe Bayrou când dorește.

Într-adevăr, în momentul în care Brigitte i-a pus întrebarea prietenei sale, Franța tocmai îl pierduse pe prim-ministrul Michel Barnier la mai puțin de 100 de zile de la preluarea mandatului, datorită peisajului politic imposibil creat de alegeri. Pentru prima dată în istoria sa modernă, devenea evident că țara va intra în noul an fără un buget adecvat.

„Îmi asum întreaga responsabilitate”

În discursul său anual de Anul Nou, Macron a oferit ceva apropiat de un mea culpa pentru convocarea alegerilor.

„Am decis dizolvarea pentru a vă reda vocea”, a citit Macron de pe un teleprompter pe tonul ușor stâlcit pentru care este cunoscut atunci când nu improvizează. „Această decizie a adus mai multă instabilitate decât seninătate, iar eu îmi asum întreaga responsabilitate pentru asta”.

Unii dintre cei mai apropiați consilieri ai lui Macron făcuseră presiuni pentru prezentarea unor scuze publice, dar fraza „responsabilitate deplină” nu a sunat prea plină de regret. Pentru câțiva dintre adepții săi loiali care îl ascultau cu atenție, Macron nu recunoștea cu adevărat o greșeală.

Alexis Kohler, vechiul șef de cabinet al președintelui, adesea descris drept „al doilea creier” al acestuia, și Philippe Grangeon, un fost consilier special cu care Macron încă vorbește în mod regulat, îl descriu adesea pe Macron drept un jucător care părăsește cazinoul cu buzunarele aproape goale, dar convins că va bate casa la următoarea încercare, a povestit un fost coleg al consilierilor pentru POLITICO.

În timp ce președintele părea să elimine speculațiile cu privire la alte alegeri în timpul călătoriei sale în Madagascar în aprilie, unii dintre aliații săi îl sfătuiau, la momentul respectiv, în privat, să nu excludă nimic, fie și numai pentru a putea folosi amenințarea alegerilor din nou ca pârghie politică. POLITICO a relatat la momentul respectiv despre speculațiile dintre membrii Adunării Naționale cu privire la posibilitatea organizării unui nou vot.

Dintre toate persoanele cu care a vorbit POLITICO, sentimentul cel mai larg împărtășit a fost cel mai bine surprins de fostul președinte François Hollande – care l-a numit pe Macron ministru al economiei în 2014 – chiar dacă el și Macron nu mai sunt apropiați.

În cadrul unor discuții private cu persoane de contact din Paris, Hollande arată clar că nu este convins de declarațiile publice ale lui Macron privind neorganizarea de alegeri și afirmă că „desigur” încă se gândește la acest lucru. El descrie alegerile drept „ultima putere” a lui Macron.

Totul din instinct

Câteva dintre calculele politice pe care Macron le-a folosit pentru a justifica dizolvarea într-o întâlnire devenită celebră cu guvernul său șocat în seara alegerilor europene s-au dovedit a fi foarte departe de adevăr.

Președintele le-a spus cu ușurință interlocutorilor săi: „Mult noroc stângii să se unească în trei săptămâni”. Apoi, chiar înainte de încheierea întâlnirii, el a adăugat că „este mai bine ca [președintele RN, Jordan] Bardella să fie la Matignon [reședința primului ministru] decât Le Pen la Elysée în 2027”.

La mustață, Bardella nu a obținut postul de premier, deoarece stânga a reușit, de fapt, să se unească, sfidând previziunile lui Macron. Această alianță formată în grabă a ieșit învingătoare în alegerile anticipate, deși nu a reușit să obțină o majoritate absolută.

Un an mai târziu, cei mai loiali locotenenți ai lui Macron încă încearcă să dea o notă pozitivă deciziei pe care, potrivit unui sondaj de luna trecută, majoritatea oamenilor o dezaprobă în mod covârșitor. Susținătorii președintelui spun că prezența ridicată la vot – 66% în primul tur, 67% în al doilea – dovedește că judecata inițială a lui Macron a fost corectă.

Totuși, în ciuda configurației finale a locurilor, alegerile au arătat victorii mari în votul popular pentru extrema dreaptă în ambele tururi – un semnal important înainte de alegerile prezidențiale foarte importante din 2027.

În cele din urmă, singurul lucru care l-a obligat pe Macron să convoace alegerile a fost instinctul. Mai multe persoane apropiate președintelui au declarat că acesta credea că guvernul s-ar fi prăbușit în acea toamnă, când parlamentarii au votat un nou buget, forțându-l să convoace noi alegeri.

Președintele era convins că era mai bine să convoace alegerile la momentul respectiv decât să i se impună mai târziu – să își „provoace” soarta „decât să o sufere”, a explicat un fost ministru care s-a opus deciziei.

‘Macron este în fierbere. Îl înnebunește”

Ironia marelui pariu al lui Macron este că s-a ales cu un prim-ministru reticent la asumarea de riscuri. Și, potrivit apropiaților președintelui, acesta este exasperat.

„Macron fierbe. Îl înnebunește”, a declarat un prieten apropiat al lui Macron.

Cei doi bărbați sunt, din multe puncte de vedere, polar opuși. Macron este un tânăr bancher de investiții devenit politician care a intrat în scenă și a aruncat în aer un sistem din care Bayrou a făcut parte timp de decenii.

Un prieten apropiat al lui Macron a declarat că frustrarea președintelui se revarsă și în alte aspecte ale vieții sale. „Este iritat. Este enervat de orice”, a declarat prietenul.

Unele persoane apropiate lui Macron cred că președintele se bazează în secret pe parlamentari pentru a-l da afară pe prim-ministru, fie în timpul discuțiilor privind bugetul, fie în legătură cu un scandal de abuz asupra copiilor care datează din perioada în care Bayrou era ministru al educației în anii 1990.

Având în vedere că prim-ministrul este văzut ca un om mort, posibilele alegeri anticipate din toamnă nu mai sunt un zvon șoptit, ci o posibilitate reală pentru care unii încep să se pregătească.

În cazul în care guvernul se prăbușește, Macron ar putea alege pur și simplu să numească un nou premier – numele ministrului forțelor armate Sébastien Lecornu a fost vehiculat ca o posibilitate – pentru a încerca acolo unde Bayrou și Barnier au eșuat.

Deocamdată, nu există niciun semn că planurile sunt în curs de elaborare. Dar aceasta este problema cu Macron, care este cunoscut pentru faptul că ia decizii în ultimul minut.

La urma urmei, exact asta a făcut vara trecută.