Leva bulgărească – Istorie, identitate națională și integrare europeană

Analiză a publicației bulgare MEDIAPOOL, via Rador:

Consiliul UE pentru Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) a luat marți decizia finală privind aderarea Bulgariei la zona euro. Bulgaria va adopta euro ca monedă oficială începând cu 1 ianuarie 2026.

În ajunul acestei schimbări istorice, prof. dr. Ivan Rusev, membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe (BAN) și profesor de istorie economică la Universitatea de Economie din Varna, a vorbit pentru BTA despre originea levei bulgărești, rolul acesteia în edificarea identității naționale și lungul drum către integrarea europeană.

Leva ca monedă națională a apărut la doi ani după eliberarea Bulgariei de sub stăpâmire otomană. În 1880, a doua Adunare Națională a adoptat Legea privind dreptul de a bate monede în Principatul Bulgaria. În ciuda faptului că era o țară tânără, Bulgaria a reușit să introducă propria monedă.

Potrivit prof. Rusev, în Bulgaria se edifica o cultură financiară chiar înainte de eliberare. Potrivit spuselor sale, motivul pentru aceasta a fost piața existentă și comerțul bulgar în dezvoltare rapidă din perioada Renașterii bulgare.

În 1850, în Imperiul Otoman a fost promulgată o lege comercială bazată pe modelul francez, pe care se bazau multe dintre regulile din comerțul modern. Aceasta a introdus reguli pentru activitatea societăților comerciale, a reglementat instituții economice de bază, cum ar fi falimentul.

„Bulgarii manifestă un interes deosebit pentru această lege comercială, deoarece o folosesc tocmai ca bază pentru reglementarea relațiilor lor comerciale”, a spus prof. Rusev. Au apărut mulți comercianți mari și mici. Unii dintre ei au creat companii mari care gestionau capitaluri mari. Compania fraților din Karlovo, Evloghi și Hristo Gheorghievi, a creat filiale în ținuturile de la nord de Dunăre – Galați și București -, a spus istoricul. În 1839, capitalul companiei era de 145.000 de groși, iar în 1878 este deja de 11.631.000 de groși.

Alții au creat companii cu sediul la Constantinopol, Istanbulul de astăzi. Printre acestea, cea mai mare, cel puțin în perioada anilor 1950-1970, a fost compania comercială a lui Hristo Tapcileștov, originar din Kalofer, subliniază prof. Rusev. Ambele companii comercializau produse alimentare, îmbrăcăminte și piele.

„Aceste două firme și-au construit propriile rețele de comercianți și intermediari. Tapcileștov avea patru sute de oameni, iar frații Evloghi și Hristo Gheorghievi aveau peste cinci sute. Dacă îi plasăm pe harta Balcanilor de Est la acea vreme, ei conturează granițele etnice bulgare”, a spus prof. Rusev.

Rețelele comerciale ale negustorilor renascentiști bulgari s-au extins și în străinătate – în Italia, Franța și Marea Britanie. Activitatea intensă a negustorilor bulgari este un motiv pentru ca aceștia să fie conștienți de practicile comerciale moderne și de politica monetară. De acolo a fost introdus și standardul bimetalic (care susținea moneda cu argint și aur). Acest lucru a contribuit la adoptarea mai repede a monedei naționale.

Adoptarea levei

Prin legea din 27 mai 1880 (promulgată pe 4 iunie), Bulgaria a adoptat propria monedă – leva. A fost nevoie de un an pentru a începe să se bată monede, iar în deceniul următor au fost emise monede de 2, 5, 10 stotinki, 1, 2, 5, 10, 20 de leva.

În virtutea acestei legi, a fost adoptat și bimetalismul, care se practica la acea vreme în Uniunea Monetară Latină, care includea Franța, Belgia, Italia și Elveția, a spus prof. Rusev. Leva folosea modelul francului francez. De asemenea, a fost înființată Banca Națională a Bulgariei (BNB) – organismul oficial de reglementare monetară din țară. Bulgaria a decis să-și introducă propria monedă, în loc să o numească direct franc, așa cum a sugerat revoluționarul și politicianul bulgar Stefan Stambolov.

Prof. Rusev a explicat că acesta a fost momentul prin care Bulgaria a adoptat modelul statelor naționale, dezvoltat anterior în Europa de Vest și în țările balcanice eliberate anterior. Aceasta a urmărit să sublinieze identitatea națională, iar unul din elementele sale distinctive a fost moneda națională.

Leva bulgărească nu a putut concura cu principalele monede încă de la începuturile sale, dar a fost echivalată cu francul și a folosit modelul acestuia, care a asigurat o stabilitate monetară relativă.

„Francul francez a fost cel mai fiabil mijloc de plată pe tot parcursul secolului al XIX-lea dintr-o serie de motive economice, sociale, politice și de altă natură”, a subliniat prof. Rusev.

Scopul levei a fost de a crea posibilitatea impunerii unui singur mijloc de plată pe piața națională bulgară, a spus istoricul. Pe de altă parte, toate împrumuturile mari de stat pe care guvernele bulgare le contractează sunt în franci. Deși cedează poziția centrală la nivel național în favoarea levei, francul francez își păstrează locul și pe piața locală. „Până la mijlocul secolului al XX-lea, bulgarii au continuat să efectueze plăți neoficiale, dar foarte fiabile, în relațiile lor cu aceste monede vechi de aur și argint, bine garantate”, a adăugat prof. Rusev.

Leva și „miracolul economic bulgar”

În perioada de la Eliberare până la Războaiele Balcanice (1912 – 1913), Bulgaria și-a dezvoltat rapid economia. Exporturile au crescut semnificativ în anii 90 ai secolului XIX.. Corespondenții occidentali ai celor mai mari ziare și agenții telegrafice europene locuiau în mod tradițional la Sofia. Unii dintre ei vorbeau despre „miracolul bulgar”. La acea vreme, Bulgaria era o țară agrară, fiind necesar un credit pentru dezvoltarea agriculturii. Au fost înființate bănci comerciale – Banca Agricolă Bulgară în 1903, precum și Banca Centrală Cooperativă Bulgară în 1910. „Există nevoie de credite, iar acesta este un indicator al faptului că economia progresează și se dezvoltă”, a explicat prof. Rusev.

Un alt motiv pentru dezvoltarea economiei îl reprezintă conflictele militare iminente. „După eșecul revoluțiilor de la începutul secolului al XX-lea, s-a trecut la o soluție militară a problemei naționale – unificarea etnicilor bulgari într-un singur stat după Tratatul de la Berlin. Acest lucru nu se putea realiza fără a apela la împrumuturi externe. Băncile franceze au fost foarte active. Toate acestea au dus la o integrare și mai bună a Bulgariei în lumea, economia și piața europeană. Din păcate, se întâmplă adesea ca războiul să poată fi și un stimul pentru o dezvoltare economică rapidă”, a comentat prof. Rusev.

La acea vreme, leva a continuat să urmeze modelul monetar al Uniunii Latine. Au început să fie emise bancnote pentru prima dată, dar inițial au fost întâmpinate cu neîncredere din partea oamenilor.

„La început, banii de hârtie au fost foarte greu de impus, deoarece oamenii nu credeau că sunt suficient de buni, că au o acoperire suficient de bună în aur și argint, așa cum au monedele. A durat paisprezece ani întregi de la crearea levei, până în 1894, pentru ca banii de hârtie să intre în circulație pentru marea masă”, a spus prof. Rusev.

Crearea unei monede europene comune

După cele două războaie mondiale, începând cu prima jumătate a secolului al XX-lea, Statele Unite ale Americii au dominat politica și economia mondială. Au apărut și alte puteri economice – Japonia și China.

„La acea vreme, țările din Europa au înțeles că, dacă sunt fragmentate, nu sunt competitive pe piața globală. Ele trebuie să-și unească eforturile și să construiască o piață mult mai mare, înțelegând că acest lucru nu le-ar afecta identitățile naționale”, a spus prof. Rusev.

Schimbările atitudinilor economice și politice europene au dat naștere Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1951) și mai târziu Comunității Economice Europene (1957), predecesoarele Uniunii Europene de astăzi. Scopul lor a fost crearea unei piețe unice și a liberului schimb pe continent, care să garanteze atât o economie puternică, cât și relații pașnice. După ani de muncă pentru integrarea economică, odată cu Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană din 1992, a apărut ideea unei monede europene comune – euro.

Dependențele economice și politice în secolul XX

Dependențele politice din țară în secolul XX au lăsat Bulgaria deoparte de aceste procese. Primul Război Mondial a apropiat țara de economia germană. „În perioada interbelică, în anii 30 ai secolului XX, după Marea Depresiune, întreaga lume se confrunta cu o criză foarte severă, care a avut cel mai sever impact asupra economiilor dezvoltate. Bulgaria nu se număra printre acestea, dar a resimțit și ea puternic criza și a devenit din ce în ce mai strâns legată de Germania”, a spus prof. Rusev.

După al Doilea Război Mondial, ca parte a Blocului Estic, Bulgaria a fost separată de procesele postbelice de integrare cu Europa Occidentală în a doua jumătate a secolului XX. În 1952, leva era strâns legată și atașată de rubla rusească și nu era liber convertibilă în toate monedele. Odată cu căderea regimului socialist în 1989, țara a făcut pași treptați către integrarea europeană.

Integrarea europeană

„În 1996, Bulgaria a trecut printr-o criză foarte severă, care a dus la falimentul statului și la o inflație mare. Aceasta a fost urmată de decizia unanimă de a introduce Consiliul Monetar, în 1997. După cum știm, acesta era legat de marca germană. În anii 90, era una dintre cele mai stabile monede, concurând cu mare succes chiar și cu dolarul american”, a subliniat Ivan Rusev. Un an mai târziu, în 1998, odată cu crearea Băncii Centrale Europene (BCE), Germania unificată a abandonat marca în favoarea monedei unice europene – euro. Leva bulgărească a devenit automat legată de aceasta. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007, Bulgaria s-a angajat să adere la zona euro atunci când va îndeplini criteriile privind inflația, deficitul bugetar, datoria publică și stabilitatea monedei naționale. Potrivit profesorului Rusev, aceste criterii trebuie menținute și în viitor. „Ele înseamnă stabilitate pe piața bulgară. Atunci când există o astfel de stabilitate, se pot aștepta investiții străine bune, ceea ce va crește nivelul de trai și veniturile”, a comentat el.

La 8 iulie 2025,  introducerea monedei euro a fost confirmată oficial de către ECOFIN. În timpul procesului de schimbare a monedei, au existat numeroase temeri publice cu privire la pierderea identității naționale, la creșterea exagerată a prețurilor și la fraude din partea comercianților. Reacțiile sociale au escaladat până la proteste în capitală și în alte orașe bulgare.

Potrivit prof. Rusev, dacă începând de la 1 ianuarie 2026 țara intră în zona euro și următorii 1-2 ani trec fără un conflict militar major care ar putea afecta economia europeană în ansamblu, majoritatea temerilor vor rămâne în trecut.

Traducerea: Mirela Petrescu