Într-o fabrică din Reghin – oraș transilvănean din județul Mureș, cunoscut pentru tradiția sa în prelucrarea lemnului – sunetul prinde viață din materia primă rară și valoroasă a pădurilor românești. WWF a documentat, într-un reportaj, modul în care lemnul poate fi valorificat superior în produse cu valoare adăugată mare, chiar și atunci când resursele sunt limitate, dar de calitate. Fabrica „Hora”, cel mai mare producător de instrumente muzicale din lemn din Europa, transformă anual aproximativ 1.000 de metri cubi de lemn în 36.000 de instrumente – viori, chitare, mandoline, violoncele sau cobze – exportate în zeci de țări din întreaga lume.

Totuși, în ciuda acestui model exemplar de valorificare superioară a lemnului, compania se confruntă cu o problemă structurală: lipsa accesului la lemn de calitate, deși, paradoxal, „pădurile noastre sunt gospodărite printr-o silvicultură apropiată de natură pentru a produce sortimente superioare de lemn”. Organizația WWF semnalează că, în România, mai puțin de 10% din lemnul recoltat ajunge în produse cu valoare adăugată mare, cum sunt instrumentele muzicale sau mobilierul finisat. Majoritatea lemnului este procesat primar, transformat în cherestea brută, plăci aglomerate sau lemn de foc.

„Sunetul produs de un instrument este influențat foarte mult de calitatea lemnului. Pe vremuri mergeam să alegem personal arborii din pădure – căutam molid de rezonanță, paltin, esențe fără noduri, cu fibra dreaptă, care să vibreze curat”, explică Nicolae Bâzgan, directorul general al fabricii „Hora”, care conduce compania încă din 1967.

WWF-România menționează că acest tip de manufactură fină – care creează valoare economică ridicată, locuri de muncă locale și un brand național – este defavorizată în actualul sistem de administrare și comercializare a lemnului. Furnizorii preferă contractele cu marii procesatori, care cumpără volume mari de lemn pentru prelucrare brută, ignorând micii producători care au nevoie de sortimente superioare, dar în cantități mici.

Fabrica „Hora” reprezintă un exemplu de bioeconomie forestieră sustenabilă: creează peste 3 milioane de euro anual din lemn cât ar încăpea în 20 de camioane. Lemnul este uscat natural între 3 și 10 ani, uneori chiar 35 de ani, înainte de a deveni parte dintr-un instrument care va fi cântat zeci de ani. În proces, fiecare bucată este prelucrată cu grijă de meșteșugari, în proporție de 40–50% manual.

WWF atrage atenția că „ce face fabrica din Reghin nu este doar o poveste de meșteșug, ci este și o demonstrație economică”. Valorificarea superioară înseamnă mai multă valoare economică din mai puțină resursă, respectiv fiecărui arbore i se dă, printr-o sortare adecvată, destinația corectă, locuri de muncă durabile și respect față de natura care a crescut lemnul timp de peste 150 de ani.

Articolul „Lemnul transformat în sunet: Arta valorificării superioare la Hora Reghin”, publicat de WWF