Istoria Turnului dei Conti din Roma, de ce e atât de important pentru italieni / Petrarca l-a descris ca fiind „unic în lume” / Galileo Galilei a făcut de aici observații astronomice / Aici a fost îngropat un lider nazist

Petrarca, poetul din secolul al XIV-lea l-a descris ca fiind „unic în lume”. Regatul Italiei l-a cruțat în timpul lucrărilor de demolare efectuate în cadrul revoluției urbane a noii capitale, dar cutremurele i-au redus înălțimea de la 60 de metri, la doar 29 de metri în prezent.

Este vorba de Torre dei Conti monumentul la care lucrau muncitorii români, surprinși de prăbușirea unei părți a acestuia, scrie Corriere della Sera.

Francesco Petrarca l-a descris ca fiind „unic în lume”: „Turris illa toto orbe unica”. În 1630, Galileo Galilei se pare că a făcut acolo unele dintre observațiile sale astronomice. Valoarea sa era atât de recunoscută încât, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Regatul Italiei l-a protejat de excavările masive necesare pentru deschiderea Via Cavour.

În anii 1930, regimul fascist a dorit, de asemenea, să-l salveze de la demolarea pentru construirea Via dei Fori Imperiali.

Cunoscută și sub numele de Torre Maggiore sau Torre Secura, este una dintre cele mai valoroase case-turn din Roma medievală. A fost reședință nobilă, fortăreață, închisoare, observator astronomic și, în final, muzeu.

Istoria sa a început în 858, când Pietro dei Conti di Anagni a ridicat un prim nucleu fortificat deasupra Templului Păcii, construit de Vespasian.

În antichitate, se spunea că a fost construit cu pietre din Colosseum. Ceea ce este cert, însă, este că în 1203 Papa Inocențiu al III-lea a mărit turnul pentru a-și găzdui familia, conții de Segni, acoperindu-l cu plăci de travertin din Forumurile Imperiale (care au fost îndepărtate în secolul al XVI-lea pentru construirea Porta Pia).

Torre dei Conti a devenit în scurt timp un simbol al puterii ecleziastice și a fost folosită de papi pentru a proteja procesiunile papale de la San Pietro, la Lateran.

De-a lungul secolelor, a supraviețuit revoluțiilor urbane din capitală, dar nu și cutremurelor, în special celor din 1348, 1630 și 1644.

Prin urmare, a fost reconstruit și restaurat de mai multe ori, până când înălțimea sa inițială de aproximativ 50-60 de metri a fost redusă în cele din urmă la 29 de metri.

Pentru a preveni prăbușirea sa, papa Alexandru al VIII-lea a dispus adăugarea a două contraforturi solide la sfârșitul secolului al XVII-lea. Cu toate acestea, declinul era iminent. În secolele următoare, turnul a fost abandonat și folosit ca depozit de cărbune și hambar pentru animale, datorită amplasării sale în ceea ce se numea odinioară Piazza delle Carrette (înainte de Via Cavour și Fori Imperiali): aceasta pentru că căruțele care transportau vin, cereale și alte mărfuri din Castelli Romani, oprindu-se în această zonă de la marginea Forumului, unde se ținea piața.

Revenit la modă în cei douăzeci de ani de fascism, în 1937 turnul a fost donat de Benito Mussolini Federației Naționale a Arditi Italieni, care și-a păstrat sediul acolo până în 1943, transformând sala Templului Păcii din interiorul său în Mausoleul Arditi: președintele federației, Alessandro Parisi, care a murit într-un accident de mașină în 1938, este încă îngropat într-un sarcofag roman.

La momentul prăbușirii, Consiliul Local al orașului Roma efectua lucrări de construcție – cu fonduri din PNRR – pentru a rezolva „problemele grave ale pereților exteriori ai clădirii”.

Aceste probleme includeau dezintegrarea pe scară largă a elementelor clădirii, ceea ce a permis vegetației spontane să crească, penetrând zidăria cu rădăcinile sale și contribuind la deteriorarea acesteia.

În plus, zidăria fusese vandalizată.

Între timp, interiorul clădirii se afla într-o stare generală de degradare, cu tavane false prăbușite, deteriorarea elementelor de fixare și a picturilor decorative, precum și infiltrații de apă.

Lucrările au inclus în special: lucrări de consolidare statică; restaurarea conservarea clădirii; refacerea sistemelor electrice și de iluminat, a sistemelor de ridicare și de alimentare cu apă; eliminarea barierelor arhitecturale; expoziția muzeală dedicată celor mai recente faze ale Forumurilor Imperiale; crearea unui Centru de servicii pentru zona arheologică centrală pentru cetățeni și turiști; crearea unei săli de conferințe și a unor spații expoziționale.

În cele din urmă, crearea unui traseu pentru vizitatori către Turn și zona subterană.