G4Media.ro

India este angajată într-un război greşit, cu China, şi asta e rău…

India este angajată într-un război greşit, cu China, şi asta e rău pentru Europa

China şi India îşi încearcă forţele. Gărzile de frontieră s-au încăierat în ultimele săptămâni şi au aruncat pietre unele în altele. Avioane şi elicoptere de luptă au fost trimise la graniţă.

Atunci când două puteri nucleare îşi survolează reciproc teritoriul, este întotdeauna o problemă serioasă, mai ales că ele au avut un scurt război de frontieră în 1962.

Dar în timp ce India conduce în disputa prelungită privind unele fâşii puţin populate de la frontieră, China câştigă tacit lupta care contează de fapt, lupta pentru prosperitate şi putere. Iar asta are consecinţe majore pentru Europa.

Acest fapt este observabil imediat chiar în regiunea de frontieră. În ultimii ani, China a construit, cu viteza fulgerului, infrastructuri moderne în Tibet. Numai anul trecut, au fost construite 2.000 km de drumuri, 150 km de căi ferate şi peste 100 de poduri şi tuneluri.

Până cu câţiva ani în urmă, Nyingchi, Shigatze şi Ngari erau locuri de întâlnire a păstorilor, negustorilor și …iacilor. Astăzi, sunt oraşe mari, cu aeroport. Firește, acestă infrastructură civilă este relevantă şi din punct de vedere militar, pentru menţinerea sub control a nemulţumirilor tibetanilor şi pentru a ţine sub observaţie India.

Preşedintele Xi Jinping a rezumat situaţia: „Pentru a guverna ţara, este necesar să fie guvernate frontierele şi pentru a guverna frontierele mai întâi trebuie stabilizat Tibetul”. China are succes în această privinţă.

Situaţia este mai dificilă de partea indiană a frontierei. Cele 73 de drumuri noi care trebuie construite de-a lungul graniţei sunt amânate de 10 ani. Diferenţa dintre oraşele nou-nouţe din Tibet, cu şirurile lor de apartamente noi şi moderne, cu terenurile de fotbal şi cu autostrăzi largi pe de o parte, şi oraşele indiene pe de alta, este enormă. Nu este un lucru surprinzător. Deşi Tibetul este una din cele mai sărace regiuni din China, indienii sunt în medie de trei ori mai săraci.

India încearcă să depăşească întârzierea. Premierul Narendra Modi a accelerat construcţiile militare de-a lungul frontierei. La fel ca în timpul crizei Kashmirului de anul trecut, el şi-a arătat muşchii. Dar trupele indiene se confruntă cu lipsuri. Corpul 17 de Munte, responsabil de descurajarea Chinei, are insuficienţi soldaţi, piese de artilerie, elicoptere şi muniţii.

Planurile de creare a unor corpuri de armată adiţionale au fost amânate. În vreme ce China are zeci de drone militare care survolează Tibetul, India abia dacă are vreuna. Bugetul oficial al apărării al Chinei este deja de cinci ori mai mare decât al Indiei.

China câştigă

China câştigă de asemenea rapid influenţă în zona întregului Ocean Indian. Jawaharlal Nehru, părintele politic al Indiei moderne, argumenta cândva că cine va domina Oceanul Indian va stabili mai întâi viitorul comerţului maritim şi apoi şi viitorul Indiei însăşi.

Companiile de navigaţie chineze au devenit jucătorii dominanţi în Oceanul Indian. Pescarii chinezi sunt activi în întreaga regiune. Câteva porturi sunt controlate de China.

Cu câţiva ani în urmă, un investitor chinez a cumpărat o mică insulă în Maldive, Feydhoo, din apropierea vârfului sudic al Indiei. Dragoarele chineze au extins de patru ori teritoriul insulei, iar forţele navale chineze se află permanent acolo.

În cursa pentru putere dintre cei doi giganţi asiatici, China câştigă.

Dacă producţia industrială a Chinei şi a Indiei era mai mult sau mai puţin egală în 1990, economia chineză este acum de cinci ori mai mare.

Deşi lumea a avut speranţe mari de la reformele economice introduse de actualul premier Modi, creşterea economică a fost mai lentă decât cea din China în ultimii doi ani.

Anul trecut, China a atras de trei ori mai mulţi investitori europeni. Acesta este motivul pentru care, pentru moment, India a beneficiat puţin de pe urma războiului comercial dintre Beijing şi Washington. Şi anul acesta din nou, investitorii europeni, japonezi şi americani au în vedere mai multe proiecte în China.

Este îndoielnic că India va putea răspunde acestei schimbări din balanţa de putere. Modi însuşi pare a-şi da seama de asta.

Poate că europenii şi americanii se pricep să promită cooperare, dar companiile lor sunt mai uşor descurajate de corupţia şi instabilitatea din India, decât de autoritarismul chinez.

În vreme ce soldaţii ei îşi flexau muşchii, India a acceptat tacit două linii de credit majore de la Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură şi de la Banca BRICS, două instituţii în care China este principalul creditor. De asemenea, Modi nu a restrâns încă operaţiunile companiei de telefonie chineze Huawei, în pofida presiunilor americane.

Relativa slăbiciune a Indiei are consecinţe uriaşe pentru Europa. Dacă India ar putea obţine la fel de multe investiţii precum China, balanţa puterii în Eurasia ar fi mult mai apropiată de echilibru, iar influenţa crescândă a Chinei nu ar fi atât de ameninţătoare cum este astăzi. Dar cât timp companiile europene continuă să aleagă siguranţa dictaturii chineze în detrimentul volatilităţii fragilei democraţii din India, situaţia nu se va schimba prea curând.

Sursa: Euobserver / Jonathan Holslag / Traducerea: Adriana Buzoianu (Rador)

Foto: Premierul indian, Narendra Modi / Sursa: Facebook

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

17 comentarii

  1. Autorul a descoperit apa caldă, și anume că marile companii preferă să facă afaceri cu dictatori pentru că au guverne mai stabile. Apoi îi blamează pe indieni că nu au un regim la fel de stabil ca chinezii, de parcă ar fi indienii datori cuiva să-și instaleze propriul regim comunist/fascist numai ca să poată marile companii să se mute din China în India. Dacă ținem morțiș să înlocuim o dictatură cu alta înseamnă că nu am învățat nimic.

    P.S. Autorul mai laudă China că a făcut drumuri la graniță ca să-și transporte acareturile militare și blamează India că vrea să facă același lucru. Mă leși? Își plimbă indienii calabalâcul cu muniții pe catâri și tot ei sunt de vină că vor să îmbunătățească transportul, nu China care deja se zborșește la Japonia, Coreea de Sud, Vietnam, Taiwan, Hong Kong. Chiar, are China vreun vecin de la care nu vrea nimic?

    • Pai deja aliniatii tai europeni il catalogheaza pe Modi drept fascist, nationalist, chiar ma uitam pe Wion ( companie media Indiana care este aservita dezinformarii globale Media, CNN, BBC, and the usual suspects ). Cum se democratizeaza o tara, tovarasii tai Antifa, numiti si jumatatile de creier, hop si ei, protesteaza. Nu prea protesteaza impotriva dictaturilor in schimb. Nu am auzit nimic de Hong Kong prin media de ceva vreme, nu i-a indreptat CNN-ul pe dezacsatii comunisti spre protestele din Hong Kong…era sa zic inca.

    • Daca arati si doar de o cincime din felul cum gandesti, te vreau.

    • Dacă critic China și fraierii care care îi țin isonul înseamnă că Antifa sunt prietenii mei? Probabil încerci să mă jignești și acum cauți să vezi ce prinde, așa că îți vin în ajutor și fac listă cu ce n-a mers:
      – opincară/mămăligară (am zis că Viktor Orban fură bani europeni)
      – „ungură” (am zis că nu-i ok să fim rașiști)
      – olteancă (pentru că n-am nicio jenă să-mi fac opiniile cunoscute)
      – sexo-marxistă (am zis că drepturile omului sunt lege, nu moft stângist)
      – trumpistă (din cauza Chinei)
      – stângistă (am zis că obamacare a fost un lucru bun)
      – needucată (am zis că Netanyahu e ciorditor)
      – prietenă cu antifa (aici n-am înțeles logica)

      Cel puțin un om e nemulțumit orice aș spune, dar am învățat un lucru: cine nu comentează când e vremea, se va trezi mai târziu apostrofat că de ce n-a zis când a fost cazul. Așa că prefer să enervez câte-un capsoman în loc să mă enervez eu.

    • Prietena cu antifa? Progresul cultural, si cred ca si cel economic au ajuns la saturatie. Cel cultural cel putin in Europa ( de vest ) nu mai are unde sa progreseze, de aici, doar regres, nu mai merge altfel, ceea ce se si intampla. In vest habotnici woke antifa impreuna cu rasistii anti-europeni de la BLM, au inceput sa distruga statui si monumente, sa arda steaguri sa isi injure tarile in care traiesc, unii pentru ca au prea mult timp liber, altii pentru ca nu se regasesc in cultura respectiva. Sa ii sustii pe oamenii astia, care vor sa distruga din cultura europeana, mi se pare incredibil, adica sa ii sustii si sa negi ca nu esti asociata in gandire cu ei. Si aprpo, in legatura cu statuile, si noi am dsitrus statui comuniste, dar alea au fost construite fortat, nu cred ca au fost foarte multi romani de acord cu redenumiri de strazi samd. Pariez ca daca faci un sondaj in UK ( in America probabil nu ), majoritatea oamenilor nu sunt de acord cu distrugerea patrimonilui cultural, CHIAR DACA OAMENII AIA AU FOST „EVIL”. Da, daca le sustii cauza, si lupti impotriva noastra, esti una din ei. Exista si varianta, nu ma intereseaza, dar sa le sustii cauza inseamna sa fii una de a lor. Si eu, chiar daca sunt de acord doar cu 10% din ce zice Trump, dar il votez, sunt de al lui. As putea sa zic ca nu ma intereseaza, nu ma bag, imi vad de viata. Sa distruga cine vrea statui, sa invadeze tara cu milioane de cetateni globali, sau sa interzica avorturile si sa inarmeze populatia pana in dinti, sunt ok, nu o sa votez. Dar atata timp cat sustii una din parti, chiar si moderat, te asociezi cu ei. Asa ca asuma-ti comunismul.

    • Îmi asum ceea ce sunt, nu ceea ce vrei tu. Pun pariu că mori de ciudă.

    • Și pentru că nu te pot lăsa să deturnezi discuția, reiau: China este un agresor, atât în relația cu vecinii, cât și în relația cu partenerii comerciali din toată lumea. Cât timp la putere va fi partidul comunist, China va fi o țară ratată. Ba chiar încă 50 de ani de după ce o să se scape de comuniști. Așa că degeaba te agiți, stăpânii tăi chinezi nu sunt respectați nicăieri în lume. De multe ori mă gândesc că Trump e cel mai prost președinte al SUA, dar trebuie să recunosc că în legătură cu China a făcut ceea ce trebuia, spre deosebire de restul președinților care s-au făcut că plouă. Sper să pună sancțiuni și interdicții membrilor partidului comunist, să văd atunci jale și durere printre troli.

  2. Limbajul de lemn chinezesc in actiune. Bai, chinezilor, gata, dupa COVID m-ati pierdut de client, am sters toate magazinele voastre online cu ciurucuri din telefon! Invatati si voi de la americani cum se face PR de succes!

    • Le cumperi acum ciurucurile prin intermediari ? :)) magazin si firma americana, dar produs in China ?

  3. Cu cine se învecinează China? Cu cine vrea ea. Și unde vrea ea. India are probleme în a face față agresiunii chineze, ca de altfel majoritatea țărilor din Asia de Sud Est. Tocmai de aceea, lupta sau războiul ăla nu e greșit. India e singura carte pe care occidentul o are pentru a contrabalansa China și Pakistanul. Nu câștigă nimeni nimic făcundu-le morală de pe margine. Concurența dintre China și India e o miză pentru occident și ar trebui intervenit activ.

    • Trimite si noua lista cu statele care sufera de pe urma agresiunilor actuale ale chinei:)))

    • Vietnam (conflict pe granița maritimă), Malaezia (împrumuturi capacană introduse prin programul Drumul Mătăsii), Taiwan (blocarea accesului în organisme internaționale), Japonia (discuții despre acces în marea Chinei, insule și granița maritimă), India (delimitarea granițelor și alimentarea cu apă), Tibet (ocupat din anii ’50), Rusia (probleme de graniță pe fluviul Amur), Coreea (de la războiul nord vs sud încoace), Hong Kong. În plus suferă toate entitățile aliniate cultural cu occidentul, China fiind o mare amenințare pentru integritatea Commonwealthului (Australia, Noua Zeelandă și India sunt în zona de presiune chineză, nemaivorbind de Hong Kong). În plus, China are neobrăzarea să-și împingă business-ul de stat în Europa, nefiind vorba de investiții pur comerciale.

  4. Tot ce a construit China in apropierea granitei cu India sunt lucrari fara utilitate economica, facute exclusiv pentru a-i intimida pe indieni deoarece acele drumuri si tabere militare inlesnesc o invazie militara a Indiei.
    Chinezii si-au arogat dreptul de a construi drum de legatura cu Pakistan pe teritoriul Kashmir (revendicat de India si aflat in disputa intre India si Pakistan) si, mai tarziu si-au infiintat baza militara in Pakistan, sfidand autoritatea Indiei.
    Situatia din podisul Doklam este destul de reprezentativa, China isi impinge granita pe teritoriul Buthan pentru a castiga o pozitie avantajoasa in eventualitatea unui atac terestru care vizeaza India, cu precadere coridorul ingust Siliguri care conecteaza zona
    de nord-est a Indiei (incluzand teritoriul disputat cu China, Arunachal Pradesh) cu restul tarii. Buthan inca nu a comentat incalcarea granitei din motive de dependenta economica fata de China.
    India nu a luat o pozitie ferma intre a fi aliat SUA sau aliat China dar a continuat sa se opuna subordonarii fata de Beijing si sa concureze economic iar chinezii incearca sa ii descurajeze facandu-i sa creada ca nu au nici o sansa daca opun rezistenta, este exact ideea pe care o raspandeste acest articol (pe care eu il consider un articol scris la comanda deoarece prezinta cu acuratete perspectiva Chinei si nu o perspectiva neutra). Aceleasi masuri de intimidare militara le folosesc chinezii impotriva aliatilor SUA din regiune: Japonia, Taiwan, Coreea de sud.
    Referitor la investitii, eu nu cred ca e cazul sa fie neglijate investitiile in India, recent am descoperit in supermarket niste filtre de apa made in India, este prima data cand dau de un astfel de produs de larg consum fabricat in India si este un semn ca s-au facut investitii inclusiv in aceasta tara. Autorul pare sa incurajeze in continuare investitiile in China, in detrimentul tarilor subdezvoltate care inconjoara China.

    • Cand zici de drumul chinezesc prin Kasmir, te referi cred la Aksai Chin, o portiune din fostul regat al Kasmirului care a fost ocupata de chinezi cu acceptul Pakistanului.

    • Si mai e ceva: te contrazic ca tot ce construieste China langa granita indiana este lipsit de valoare economica, vezi proiectul de deviere a fluviului Brahmaputra: https://qz.com/india/1114843/chinas-grand-plan-for-the-brahmaputra-a-1000km-tunnel-to-divert-water-away-from-tibet/

    • India a criticat atat constructia drumului prin Aksai Chin cat si constructia barajului CPEC in partea ocupata a Casmirului.
      Este discutabil daca proiectul de deviere a raului Brahmaputra este o investitie buna, depinde unde va fi construit barajul si ce volum de apa va fi deviat. In aval, pot fi afectate comunitati de zeci de milioane de oameni, in India si Bangladesh.
      Mai degraba s-ar investi in alte tari sarace din Asia, unde exista deja sursa de apa.

  5. Proiectul de deviere al apei este foarte bun pentru China, atat din punct de vedere economic, cat si politic, in schimb este foarte prost pentru India si Bangladesh. Uite un link: https://m.economictimes.com/news/politics-and-nation/why-india-is-worried-about-chinas-dam-projects-on-the-brahmaputra-river/articleshow/54691589.cms

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.