În Rusia, fosta elită liberală se apropie de discursul anti-european al Kremlinului

De când țara lor a invadat Ucraina, drumurile lor nu încetează să se despartă. Totuși, Piotr și Dmitri sunt uniți de același fatalism. „După aproape patru ani de război, suntem într-un impas”, regretă acești doi tați de familie, arhetipuri ale clasei mijlocii liberale ruse. Amândoi preferă să rămână anonimi, deoarece vorbesc, din Moscova, cu un jurnalist occidental, scrie Le Monde.

„Armata noastră avansează prea încet, dar vom câștiga în cele din urmă. Toate acestea vor degenera într-un vast conflict militar între Rusia și Europa. Copiii noștri trebuie să știe: istoria este alcătuită din cicluri. Revenirea la un război mare – poate chiar nuclear – este inevitabilă”, avertizează Piotr, susținător, din februarie 2022, al „operațiunii militare speciale” a Kremlinului în Ucraina. „Acest război nu este al nostru, dar, din păcate, Kievul riscă să piardă în cele din urmă. Speranța de pace din această vară s-a spulberat, se îngrijorează Dmitri, care s-a opus invaziei încă de la început. Rusia și Occidentul au interesul politic și economic de a continua conflictul. Nu am reușit să lăsăm o lume mai bună copiilor noștri. ”

Opiniile și parcursurile lui Piotr și Dmitri povestesc dezamăgirile și frustrările acestei Rusii care, înainte de 2022, se dorea liberală. Vecini, acești doi bărbați de cincizeci de ani locuiesc pe o stradă din apropierea centrului Moscovei. Două familii educate și poliglote, cu venituri suficiente pentru a-și permite, înainte de război, vacanțe de vară în Italia. Piotr lucrează în conducerea unui muzeu, Dmitri este cadru comercial în industria auto. În viața de dinainte, își duceau împreună copiii la școală. S-au regăsit chiar unul lângă celălalt, în 2011-2012, în manifestațiile anti-Kremlin provocate de un val brusc de rebeliune după fraudele electorale. Astăzi, nu mai există vacanțe la Roma și nici manifestații la Moscova. Copiii lor au plecat să studieze în Europa sau învață să se facă nevăzuți în universitățile moscovite scăldate în propaganda pro-Kremlin.

„Nu va fi niciun pas înapoi. Rusia trebuie să-și construiască singură propria cale”, asigură Piotr, devenit un susținător fidel al regimului. “Democrația nu este pentru țara noastră. Să abandonăm această speranță liberală nebunească. Rusia va supraviețui doar dacă este condusă de o putere puternică. Am rezistat bine tuturor sancțiunilor voastre. Economia noastră a ieșit întărită din această situație. ” Propaganda l-a convins pe Piotr. Gata să se angajeze ca voluntar, a trebuit să renunțe din cauza sănătății sale: în schimb, participă la distribuirea de ajutoare alimentare destinate soldaților.

„Ne-ați trădat”

„Adevărata soluție ar fi să fug în străinătate. Dar, pentru mine, este prea târziu”, spune Dmitri, care a fost întotdeauna împotriva regimului. La începutul războiului, îndrăznea să posteze pe internet „Niet voïne!” („Nu războiului!”). În secretul bucătăriei sale, el continuă să critice „dictatorul lor nebun”. Dar climatul de represiune și-a făcut efectul. Dmitri se retrage în viața sa privată, neîncrezător în discuții și denunțuri. Un fel de „emigrare internă”, ca în epoca sovietică. „Mai bine! Pentru că statul lui Putin are grijă de noi: stații de metrou noi, servicii sociale eficiente…”, ironizează el. Realitatea se manifestă însă în munca sa: „Dincolo de complexul militar-industrial, nu există nici investiții, nici dezvoltare. Economia noastră este în impas.”

În ceea ce privește Europa, Piotr simte amărăciune, Dmitri dezamăgire. „Nu mai vreau să merg acolo. Ne-ați trădat. Europa face tot posibilul pentru a împiedica un acord de pace dorit de [Vladimir] Putin și [Donald] Trump”, acuză Piotr. El repetă discursul oficial difuzat în buclă la televizor de la summitul dintre cei doi șefi de stat, din 15 august, din Alaska: Rusia lucrează pentru pace alături de Statele Unite; numai Europa poartă responsabilitatea eșecului negocierilor. „Nu este adevărat! Putin nu renunță la cerințele sale maximaliste”, replică Dmitri. “Dar ce face Uniunea Europeană [UE]pentru a ne sprijini? Tocmai a limitat și mai mult acordarea vizelor.” Aluzie la decizia UE, din 7 noiembrie, de a reduce la o singură intrare vizele pentru cetățenii ruși, în scopul de a combate atacurile hibride atribuite Moscovei. „Asta dovedește că Europa este rusofobă și vrea să ne umilească”, spune Piotr. „Asta ne izolează și mai mult”, se plânge Dmitri.

Afirmațiile lui Piotr și frustrările lui Dmitri confirmă acest lucru: după eșecul discuțiilor dintre Trump și Putin, tonul s-a înăsprit la Moscova. Fosta elită liberală și pro-occidentală, deja obligată din 2022 să adopte o atitudine discretă, s-a apropiat de discursul ostil al Kremlinului. O formă de „putinizare” a minților.

„Să lăsăm Occidentul să se scufunde singur”

„Putin este dispus să discute și să facă schimburi de teritorii. Dar nu dorește un conflict înghețat și cu atât mai puțin forțe de pace europene în Ucraina. Acest lucru ar face posibilă reluarea luptelor în orice moment”, avertizează Aleksandr Șohin, președintele principalei organizații patronale ruse, întâlnit la Istanbul, în Turcia, în octombrie, la un forum eurasiatic care a reunit oameni de afaceri ruși și europeni.

Mult timp una dintre figurile centrale ale bunelor relații comerciale dintre Rusia și Europa, el se declară astăzi neputincios: „Războiul nu s-a terminat, dar trebuie să păstrăm legăturile”. În jurul lui, tonul celorlalți foști „prieteni ruși ai Europei” devine amenințător. „Să lăsăm Occidentul să se scufunde singur. Putin are dreptate să nu-și schimbe linia: a făcut întotdeauna ceea ce a spus”, râde unul dintre ei. „Al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat cu un acord de pace negociat de diplomați care doreau să înghețe conflictul. Ci datorită victoriei unei tabere asupra celeilalte”, amintește altul. “Încă o dată, vom fi de partea învingătorilor. ”

În spatele acestei radicalizări, fatalismul nu este lipsit de intenții ascunse. „Acești foști liberali sunt obligați să accepte realitatea: sfârșitul conflictului se va decide pe câmpul de luptă și nu prin negocieri. Ei dau vina pe Europa mai degrabă decât pe Trump, deoarece nu vor să rupă toate relațiile cu Statele Unite”, analizează Vasili Astrov, economist exilat la Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena. „Ei încearcă să-și justifice oboseala și loialitatea”, explică Andrei Kolesnikov, unul dintre puținii politologi critici ai Kremlinului care încă mai locuiesc la Moscova. “Ei fac presiuni pentru a nu rupe toate vechile legături pro-occidentale. Dar vor, de asemenea, să-și păstreze locul în cadrul elitei. Așadar, caută argumente în favoarea lui Putin pentru a nu-și pierde toată influența.”

Critici discreți ai Kremlinului cu câteva luni în urmă, unii preferă astăzi să vizeze Europa în mod deschis. „Voi, europenii, sunteți blocați într-un impas: apărați principii abstracte în timp ce sute de mii de oameni mor în luptă. Trebuie să opriți acest război, deja pierdut de Kiev. Prelungirea lui forțată de către Europa va duce la distrugerea totală a Ucrainei”, denunță una dintre personalitățile politice ale Rusiei liberale din anii 1990, care, fiind încă apropiată de puterea actuală, preferă să rămână anonimă. Contactat prin mesagerie, el condamnă „ipocrizia” Europei și afirmă că sancțiunile occidentale împotriva Moscovei au avut un efect contraproductiv.

„Prin întreruperea legăturilor bancare și limitarea vizelor, Occidentul ne obligă să rămânem în Rusia. Pentru a dăuna cu adevărat Kremlinului, sancțiunile ar fi trebuit să încurajeze de la început un exod al rușilor esențiali pentru economie”, insistă el. “Dimpotrivă, respinși de Occident, am devenit și mai dependenți de regimul de la Moscova. ” Și aceste vechi clase liberale sunt astăzi nevoite, pentru a supraviețui, să preia discursul Kremlinului: Occidentul nu ne iubește, Europa este împotriva noastră și Rusia se apără.