FOTO&VIDEO 8 detalii care îți vor schimba sejurul în Veneția: unde să te cazezi, ce să eviți și ce să vezi

Gondole, canale, Casanova și Piața San Marco. Sunt primele lucruri care vin oricărui om în cap atunci când aude de Veneția, însă orașul înseamnă mult mai mult. Recomandarea noastră este să vă planificați din timp viitoarea vizită și să vă programați să stați măcar 2, 3 zile. Cu câteva indicii pe care le puteți parcurge mai jos, veți salva și câțiva bani. Dar mai mult decât atât, veți avea o cu totul altă experiență.

1. Nu în Veneția, ci în localitățile de lângă

O cazare bună pentru o excursie de câteva zile în Veneția este la Mira, o localitate de aproximativ 30 de mii de locuitori, aflată la 20-25 de minute de Veneția. Este de fapt un șir lung de case în jurul unui canal care se scurge aproape de orașul-insulă.

Prețurile sunt mult mai bune decât în Veneția, iar atmosfera și chiar mirosul aduc a lagună. O noapte de cazare aici costă pe Airbnb aproximativ 100 de euro pe noapte, însă puteți găsi și locații mai ieftine. Partea bună este că parcarea e gratuită. Dacă parchezi aproape de Veneția, pe continent costul poate ajunge la 40-60 de euro pe zi.

O cazare chiar pe insulă costă între 100 și 150 de euro, în funcție de pretenții poate ajunge și mai mult, însă nu merită experiența mai mult de o noapte. Apartamentele sunt de regulă extrem de mici, se simte miros de mucegai, însă pentru o experiență unică în viață poate că merită. Doar gândiți-vă că puteți ieși dimineața, nu e picior de turist, cauți prima cafenea și sorbi încet un cappucino, în liniște.

2. Moftul care merită

Poate părea o experiență doar de „instagram”, însă dacă nimeriți un gondolier bun, veți vedea că puteți învăța multe lucruri despre Veneția, detalii pe care nu le veți auzi în altă parte. E ca și cum te-ai duce în Sighișoara ori Sibiu fără un ghid. Evident că nimerești centrul, cetatea, Podul Minciunilor, însă îți vor scăpa detalii esențiale.

Noi am aflat cum trăiesc de fapt venețienii, de ce camerele de la parter nu sunt niciodată locuite, de ce au permis de conducere a mașinilor, cât costă o gondolă, de ce nu are fundul curbat, ca orice altă barcă, de ce apar tot mai multe femei – gondoliere, altădată total interzis și câți români sunt de fapt în zonă.

Pe scurt: aproape că nu există venețian care să nu știe un român, iar de cele mai multe ori au numai cuvinte de laudă. Aici e una din cele mai mari aglomerări de români din Italia, mulți lucrează în HORECA. Pe lângă cei care cântă la acordeon și se ocupă ce mici furtișaguri.

O jumătate de oră cu gondola costă 90 de euro, însă nu vă așteptați să primiți chitanță. Dar oamenii sunt cinstiți: am asistat la o discuție cu un grup de turiști care voiau să ajungă într-un punct anume. Gondolierii i-au îndemnat să caute un vapor, transportul în comun, aici, pentru că ies mult mai ieftin.

3. Nu mâncați în zonele turistice

Nu că nu ar fi mâncarea bună, e greu să găsești în Italia un local unde nu mănânci bine, dar vei ieși scump și nici atât de tradițional pe cât crezi.

Foarte multe localuri din zonele turistice ale Veneției sunt cumpărate în ultimii ani de către oameni de afaceri chinezi. Iar în bucătărie sunt tot chinezi. Mâncarea e bună, însă totuși departe de ce ai putea mânca de fapt. Sfatul nostru este să mergeți în restaurantele mai retrase, mai mici, dar unde aveți șanse mai mari să găsiți localnici.

Iar dacă ați ajuns aici, merită să încercați pastele, făcute în stil venețian, de exemplu, aici nu veți găsi ragu cu sos de roșii, dar și ficatul preparat în stil venețian. Tot ca o specialitate, vă recomandăm pastele carbonara în roată de parmezan. Noi am nimerit la Mestre într-un restaurant al cărui șef era un român la a doua generație, singurul care prepara aici acest fel.

O masă de patru persoane va trece binișor de 100 de euro, în total.

4. Supermarketul operă de artă

De la teatru, la cinematograf istoric și la supermarket. Aceasta este scurta istorie a Teatro Italia, frumoasa clădire construită în 1915 de arhitectul Giovanni Sardi și parțial pictată în frescă de Umberto Bellotto și Alessandro Pomi.

Teatro Italia este situat de-a lungul „Strada Nuova”, strada care leagă Piazzale Roma de Podul Rialto, și este deschis în fiecare zi, iar pe lângă faptul că vă puteți cumpăra un snack, puteți admira unul dintre cele mai interesante locuri de aici.

Istoria fostului Cinema Teatro Italia a început în 1916 când, după doi ani de lucrări de construcție, această clădire a fost inaugurată.

A fost una dintre primele clădiri construite folosind beton armat și fier forjat. Este un simbol al reconversiei urbane.

Teatro Italia a devenit curând un punct de reper în viața socială venețiană, folosit mai întâi ca teatru și apoi ca cinematograf activ până la sfârșitul anilor 1970. Ulterior, clădirea a fost folosită ca sală de congrese și conferințe.

Închisă timp de mai mulți ani și abandonată, clădirea a fost vândută la sfârșitul anilor 1990 familiei Coin, care a transformat-o în supermarket.

5. Cartierul evreiesc din Veneția

La doar o scurtă plimbare de la gara Santa Lucia din Veneția, poarta de intrare în insulă, se află una dintre cele mai fascinante zone ale orașului: cartierul evreiesc.

Este locul potrivit pentru a retrăi cinci sute de ani de istorie, pentru a cunoaște și întâmpina o cultură diferită, dar și pentru a rememora clipe pe care nu le vrem reîntoarse din istorie.

Istoria și realizările Republicii Venețiene au determinat orașul să devină un pol multicultural. Istoria s-a schimbat atunci când, în anii 1500, evreii din oraș au fost adunați cu toții într-un singur cartier, ”Ghetto”, o zonă folosită anterior ca turnătorie.

Cartierul Ghetto este situat pe o insulă separată, legată de oraș doar prin două poduri; în acest fel, căile de acces puteau fi ușor controlate: porțile erau închise la miezul nopții și redeschise dimineața devreme.

Ghetoul este împărțit în trei zone. De fapt, Ghetoul Nou este cea mai veche zonă, aici au fost aduși pentru prima dată evrei și, pentru a găzdui întreaga populație, locuințele au fost dezvoltate pe verticală, ajungând până la opt etaje.

În jurul pieței principale, se poate observa prezența a cinci sinagogi. Sunt situate în principal în partea de sus a clădirilor și se caracterizează prin prezența a cinci ferestre aliniate, simbolizând cărțile Torei.  Sinagogile și școlile sunt încă în funcțiune și astăzi.

5. Squero San Trovaso

Termenul venețian „Squero” înseamnă șantier naval, dar acesta este special. Este locul unde se nasc forma, trupul și sufletul gondola, barca venețiană caracteristică, neagră ca smoala. Mai puțin furca, punctul de sprijin al vâslei speciale care dau viteză și direcție gondolei. Acestea se fabrică în ateliere speciale.

Squero San Trovaso datează din anii 1600, ceea ce îi conferă titlul de unul dintre cele mai vechi squeri din oraș. În această perioadă, corăbierii venețieni au început să repare și să producă gondole.

Șantierul naval este caracteristic și prin arhitectura sa deosebită, care amintește de casele de munte, o alegere care reflectă originea muncitorilor și a lemnului folosit pentru lucrări, ambele provenind din regiunea Cadore.

Gondolele care navighează ușor spun povestea lagunei, sunt construite în întregime manual și sunt diferite unele de altele. Fiecare gondolier are nevoie de detalii decorative personalizate pentru a-și face barca unică.

Mai sunt puține șantiere pentru gondole, astfel că programările pot dura câteva luni bune.

„Sunt din lemn, se strică. Una durează nu mai mult de cinci ani, astfel că trebuie să ne gândim din timp când comandăm alta”, ne explică gondolierul care ne aduce în această zonă. O gondolă costă cât o mașină: peste 20 de mii de euro.

6. Coloanele roz ale Palatului Dogilor

Evident că veți ajunge și în Piața San Marco și vă recomandăm să vizitați tot ce puteți din această zonă. Vă recomandăm ca biletele de acces la Palatul Dogilor să le luați din timp, online. Altfel, vă va fi aproape imposibil să intrați, din cauza cozilor imense.

Dar vă spunem un secret, o curiozitate.

Ne aflăm în centrala Piața San Marco și dacă acordăm puțină atenție Palatului Ducal putem observa că doar două coloane din loggia superioară sunt roz, în timp ce celelalte sunt din marmură albă.

Legenda spune că acela era locul pe care Dogele îl ocupa în timpul ceremoniilor. Din acel loc se pronunțau sentințele pentru condamnare la moarte. Oamenii locului spun că această culoare roz amintește și de sângele condamnaților.

7. Ca’ Dario, palatul cu un blestem

Este unul dintre cele mai fascinante palate din Veneția. Datorită fațadei sale din marmură policromă, este ușor de recunoscut, însă doar puțini cunosc misterul din spatele acestei clădiri.

Se pare că palatul este blestemat și că oricine cumpără mai întâi clădirea ajunge în ruine și apoi moare de o moarte violentă. Primul care a fost lovit de acest blestem a fost primul proprietar, Giovanni Dario, ambasadorul Republicii Venețiene la Constantinopol. După ce s-a mutat în acest palat magnific, el și-a pierdut rapid toată influența politică, proprietatea a suferit un colaps financiar, iar fiica sa a murit la scurt timp. De-a lungul secolelor, numeroși proprietari au murit pe rând săraci, s-au sinucis sau chiar au fost uciși.

Christopher „Kit” Lambert, managerul grupului rock The Who, care a cumpărat clădirea în 1973, a abandonat-o curând din cauza unor presupuse „fantome”, intrând în faliment la scurt timp după aceea.

Finanțatorul Raul Gardini, care a cumpărat-o în anii ’80, iar după scurt timp, nu numai că a fost implicat în investigația ”Mâini Curate”, care urmărea lideri ai Mafia, dar și-a luat viața în ’93.

Ultimul chiriaș cunoscut până în prezent este fostul basist al trupei The Who, John Entwistle, care a murit în urma unui atac de cord în 2002, după doar o săptămână de când închiriase Ca’ Dario pentru o scurtă vacanță.

Cei care vor să creadă în paranormal susțin că această casă este cea care a dictat ghinionul acestor oameni și al multor altora, dar, desigur, nu există nicio dovadă, iar cea mai probabilă explicație este că a fost vorba de triste coincidențe.

De exemplu, Kit Lambert în aceeași perioadă obișnuia să ia cantități mari de droguri, atât de multe, încât a fost dat afară din grup în 1974 și, în consecință, arestat pentru posesie de droguri. Aceasta a fost cauza colapsului său financiar.

Raul Gardini, așa cum se anticipase, a sfârșit într-o anchetă uriașă, deci soarta lui nu a avut nimic de-a face cu palatul.

John Entwistle, pe de altă parte, avea probleme cardiace de ani de zile și era un consumator obișnuit de cocaină.

Dar, pentru a „confirma” această ipoteză paranormală, ar exista gravura de pe fațada palatului care spune VRBIS GENIO IOANNES DARIVS, care poate fi tradusă prin „Ioan Darius, în onoarea geniului orașului”. Această inscripție, însă, poate fi transformată în „Sub ruina ginerelui insidios”, adică „cine locuiește în această casă va sfârși în ruină”. Din nou, aceasta este o exagerare, deoarece pornind de la preconcepții este posibil să obținem anagrame și simbolisme care joacă în favoarea teoriei pe care vrem să o susținem.

8. Locul de plajă al doamnelor din Veneția

O structură de lemn poate fi văzută ieșind în evidență pe acoperișurile clădirilor din Veneția. NU au toate așa ceva, nu se mai emit autorizații de construcții pentru așa ceva, iar proprietarii care deja au ”altulane” le prețuiesc. O clădire poate costa mai mult cu peste 20% dacă are deja o astfel de terasă, ne spun localnicii.

Terasa este de fapt o platformă formată din plăci de lemn, susținută de o serie de piloni mici din cărămidă sau piatră.

Deoarece aceste structuri erau adăugiri la clădirea originală, alegerea materialelor de construcție trebuia să îndeplinească două cerințe foarte specifice: ușurința și rezistența la factorii de mediu, cum ar fi salinitatea. Din aceste motive, încă de la primele construcții, s-a decis utilizarea lemnului de larice.

Inițial, era locul din casă unde oamenii mergeau să întindă rufele, profitând de prezența soarelui.

În Renaștere, aici era locul doamnelor venețiene cărora le plăcea să-și deschidă culoarea lpărului, aplicând un amestec special și expunându-l la lumina soarelui.

Pentru a face acest lucru, ele foloseau un fel de pălărie mare, numită solana. Iar soluția ar fi avut la bază urina. Extrem de acidă, aceasta ar fi folosită pentru a platina părul brunet al doamnelor din Veneția, ne spune un gondolier.

Datorită poziției lor privilegiate, altanele au constituit întotdeauna un punct strategic de observație mai ales în timpul carnavalelor.

Pentru cei care vizitează orașul, dar nu au șansa de a sta măcar câteva ore, într-o seară, într-o altană, există restaurante, osterii și baruri care-și oferă specialitățile în altane, garantând o experiență senzorială plăcută de lumină, vânt și priveliști uluitoare.

Cum se strânge gunoiul stradal din Veneția. Sursa video: G4Media