Fenomenul „Copii cu copii”: La cel mai mare spital din Bărăgan, jumătate din gravidele internate lunar pentru naştere sunt minore / Medic: De multe ori, pacientele sunt aduse de la domiciliu de ambulanţă, complet neinvestigate, neştiute

Andrei Dumitrescu, medic ginecolog la Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi, a explicat, pentru News.ro, dificultăţile cu care se confruntă medicii când la unitatea sanitară ajung gravide minore, de cele mai multe ori fără ca sarcina să le fi fost urmărită în vreun fel. Jumătate dintre pacientele care nasc la acest spital într-o lună sunt minore, explică medicul. De cele mai multe ori, este vorba despre fete care provin din medii defavorizate, fără acces la servicii medicale şi educaţie.

Gestionarea unei naşteri într-un astfel de caz poate fi foarte dificilă, explică dr. Andrei Dumitrescu, şi de multe ori se recurge la operaţie de cezariană pentru evitarea complicaţiilor care pot apărea. În plus, nu de puţine ori, medicii au îngrijit gravide foarte tinere care au avut anemie în sarcină, fapt care a generat şi alte urmări grave asupra sănătăţii lor.

„Ultimul astfel de caz (minoră de puţin peste 13 ani, n.red.) a fost acum două săptămâni, dar nu putem să punem degetul pe un anumit caz, fiind un flagel cu care noi putem să spunem, din păcate, că ne-am obişnuit. Nu putem să avem nişte rezultate, atâta timp cât nu sunt impuse anumite politici de remediere, ale căror efecte or să se vadă oricum pe un timp mediu şi îndelungat. Marea problemă pe care noi o observăm este faptul că multe dintre minore, mă refer la cele mici, de vârstă pediatrică, mult sub 16 ani, au relaţii sexuale cu parteneri majori, chiar adulţi, lucru care intră sub incidenţa actului sexual cu un minor. Noi ca şi cadre medicale avem obligaţia să anunţăm autorităţile în acest sens, se fac nişte interviuri, nişte investigaţii ale poliţiei, dar mai departe nu pot să vă spun care este efectul, intrând în apanajul sistemului de justiţie, o întrebare bună şi pentru aceştia”, a afirmat medicul.

Dr. Andrei Dumitrescu spune că este extrem de important modul în care este făcută educaţia copiilor din acest punct de vedere. Un tip de educaţie incluzivă, la care să fie părtaşă şi familia copilului, ar fi mai eficientă.

„Dacă vorbim de paciente minore în spitalul nostru, să zicem, că din numărul de naşteri, pe lună, undeva în jur de 50%, sub vârsta de 18 ani. Procentul celor care sunt sub vârsta de 16 ani este mai redus. În jur de 10 tot ar fi pe lună.

De cele mai multe ori vorbim despre domnişoare care provin din nişte medii defavorizate, în care accesul, pe lângă cel la sănătate, accesul la educaţie este împiedicat, nici măcar nu face parte din obişnuinţa familială, provin din familii în care toţi sunt cu copii mulţi şi se aplică principiul «o gură în minus la masă». Eu mai port discuţii, cum îşi văd ele viaţa peste un anumit timp, încerc să le spun că orizonturile sunt mult mai vaste decât să stea într-o locuinţă insalubră sau într-un sat undeva în care şi peste 40 de ani viaţa ei nu se va modifica şi nu va depăşi pragul acelei curţi, dar cu tot respectul pentru ele, vorbeam şi cu colegii mei, dacă ne apucăm să ţinem serios nişte cursuri din acestea de educaţie sexuală ştiţi foarte bine că şi copilul când învaţă la şcoală, atâta timp cât ajunge acasă şi mediul familial nu este unul care să-i favorizeze nutriţia intelectuală, se alege praful. Trebuie să vorbim de o educaţie bine planificată, pe mai multe straturi, în care şi persoana în cauză să fie informată şi familia, să fie un mediu suportiv, în acest sens. Argumentele majore pe care le au sunt de genul «Aşa e la noi», vorbim de comunităţile rome, «Ce să le faci, sunt şi ei copii», asta spun părinţii lor. Dar nu vorbim numai de gravide de etnie romă, şi fără a fi de altă etnie.”

De cele mai multe ori pacientele sunt aduse de la domiciliu de serviciile de ambulanţă, complet neinvestigate, neştiute, în nişte situaţii mai mult sau mai puţin urgente, mai spune medicul.

„Din punct de vedere legal pentru noi este o mare problemă, mai ales în perioada pandemiei în care accesul aparţinătorilor a fost limitat spre inexistent, vorbim totuşi de pacienţi minori. Făcând o mică paranteză, marea majoritate a acestor naşteri se finalizează prin intervenţie chirurgicală, prin operaţie cezariană, pentru că bazinul, scheletul şi tot apanajul, musculatură, tendoane, articulaţii, nu sunt mature şi nu pot să susţină o naştere naturală sau ar fi extrem de complicată, cu sechele pe viitor, vorbim de semnarea unor consimţăminte, din păcate ele se referă la concubin ca şi soţ, fără acte, mama este de fapt soacra, este de fapt un amalgam din acesta de relaţii familiale, aparţinători care nu au nicio bază legală şi reprezintă o problemă pentru noi. De exemplu, noi nu avem voie să consultăm paciente minore fără a fi cu un aparţinător legal şi vorbim aici despre acordarea prin notariat a drepturilor şi aşa mai departe, există nişte hiatusuri legale şi în aceste situaţii.

Un lucru pe care l-am observat şi este dezamăgitor este faptul că noi trebuie să facem un oarecare echilibru în momentul în care întâmpinăm astfel de situaţii, undeva într-un debut al sarcinii, nu neapărat în imediata apropiere a naşterii, în peripartum cum îl numim noi, este faptul că, dacă încerci să fii corect şi îi spui pacientei, uite, eu sunt obligat să anunţ poliţia pentru că tu eşti minoră, sunt obligat să raportez nişte lucruri, îndepărtezi pacienta pentru că îi creezi senzaţia de teamă că i se va întâmpla ceva rău şi te gândeşti, eu am făcut un bine sau i-am făcut un rău pentru că am descurajat-o de a se mai prezenta vreodată la medic. Cred că în şcoli trebuie să existe nişte discuţii, atât în cadrul colectivului profesoral cât şi cu asistenţii sociali, este foarte mult de lucru.”

Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi este cel mai mare din Bărăgan, afat la 130 de kilometri de Bucureşti şi 140 de kilometri de Constanţa. Deserveşte foarte multe zone rurale. Aici se află şi cea mai mare maternitate din judeţ, unde ajung multe mame minore.

Citește interviul integral pe News.ro.

Sursa foto: Pixabay