EXPLICATIV Ce a admis și ce a respins CCR la legea privind pensiile speciale ale magistraților

Din motivarea deciziei privind pensiile speciale ale magistraților, prin care a declarat neconstituțională legea în ansamblul său, se poate vedea că, în esență, Curtea Constituțională a analizat doar motivele extrinseci ale sesizării formulate de către Înalta Curte, întrucât a identificat o neconstituționalitate printre acestea, și nu a mai purces la analizarea fondului legii.

O serie de argumente extrinseci ale ICCJ au fost respinse de către Curtea Constituțională, după cum urmează:

• Argument ICCJ: nu era nicio grabă pentru ca Guvernul să-și angajeze răspunderea pe această lege.
• Decizia CCR: Guvernul a justificat suficient de temeinic, în expunerea de motive a legii, de ce a recurs la angajarea răspunderii: România risca să piardă 869 de milioane de euro din PNRR, țara este într-o situație fiscal-bugetară dezastruoasă și nu se putea recurge la un alt instrument rapid de legiferare, întrucât nu se pot afecta drepturi fundamentale (cum e dreptul la pensie) prin ordonanță de urgență.

• Argument ICCJ: Se încalcă principiile securității juridice, al încrederii legitime și al nediscriminării, precum și cel al independenței justiției.
• Decizia CCR: Securitatea juridică nu poate fi concepută în termeni absoluți în sensul că se opune oricărei modificări sau evoluții de natură legislativă. Fluctuațiile legislative sunt inerente, este important ca aceste schimbări să se înscrie într-o structură unitară de concepție și acțiune și să urmărească un scop legitim. Cu privire la principiul încrederii legitime, o corecție a sistemului de pensii de serviciu din rațiuni de echitate socială nu este de natură să submineze acest principiu. Legea nu discriminează între mai multe categorii de magistrați, în funcție de momentul în care ies la pensie (înainte sau după adoptarea legii): faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

• Argument ICCJ: Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
• Este singura critică acceptată de o majoritate de cinci judecători. Aceștia spun că Guvernul a solicitat prematur avizul CSM, când încă nu expirase perioada de dezbatere publică și de consultare interministerială, concluzionând că avizul nu a fost cerut în mod valabil. În plus, aceștia au acuzat Guvernul că nu a așteptat să curgă cele 30 de zile prevăzute de lege de la momentul în care a solicitat avizul de la CSM.

Alți patru judecători au susținut însă, în opinia separată, că Guvernul a depus toate diligențele rezonabile pentru a obține avizul, mai ales că se afla angajat într-o procedură rapidă de legiferare, și că CSM a fost instituția care a obstrucționat cât a putut acest demers, dovedind lipsă de loialitate instituțională.

Cum majoritatea a decis că acest aspect este lovit de neconstituționalitate, Curtea a stopat activitatea de analiză a celorlalte argumente și a declarat legea neconstituțională în întregul său.