Drona Geran, instrumentul noii strategii a Rusiei în Ucraina pentru a zdrobi moralul adversarului

Analiză Le Monde, via Rador:

Din primăvară, amploarea salvelor de drone rusești a crescut vertiginos. Sporindu-le numărul și frecvența, Rusia caută să impună Kievului și aliaților săi costuri care nu au comparație cu propriile sale cheltuieli.

Cantitatea, mai degrabă decât calitatea și eficiența. Din ce în ce mai numeroase și mai frecvente, salvele de drone de atac au devenit vârful de lance al strategiei pe care armata rusă o aplică cu răbdare pentru a epuiza Ucraina și pe aliații acesteia.

De-a lungul anilor și pe măsură ce i-au crescut capacitățile de producție, Rusia a reușit astfel să transforme drona de atac în „iepurele” ieftin al unei curse a înarmării axată pe rentabilitate, a cărei intensitate o dictează ea însăși. Obiectivul este mai puțin de a câștiga militar, cât de a impune adversarilor costuri materiale, financiare și psihologice care nu sunt comparabile cu cheltuielile sale proprii, pentru a le doborî determinarea.

Această „strategie de impunere a costurilor”, cum o numește Thomas Mahnken, profesor la Centrul de Studii Strategice al Universității Johns Hopkins din Statele Unite, nu este deloc nouă. La începutul secolului trecut, generalul italian Giulio Douhet (1869–1930), autorul doctrinei care-i poartă numele, susținea hărțuirea aeriană a polilor economici vitali și a civililor pentru a zdrobi moralul adversarului.

Mult mai puțin costisitoare și mai simplu de produs decât bombardierele, drona a devenit logic vectorul principal al acestei strategii, punând în plan secundar armele convenționale pe toate fronturile conflictului ucrainean.

Când a izbucnit războiul, în februarie 2022, Rusia nu producea o versiune de atac proprie, fiind dependentă de Shahed-ul aliatului său iranian. Relocarea, începând din vara lui 2023, a producției pe teritoriul Federației, în special pe platforma din Elabuga, în Tatarstan, și creșterea rapidă a ritmului producției îi permit astăzi să fabrice zilnic 170 de Geran, versiunea locală a Shahed-ului, adică peste 5.000 pe lună, potrivit serviciului ucrainean de informații militare (HUR) — cifră care corespunde, în linii mari, numărului de lansări observate. Jumătate dintre acestea ar fi capcane fără încărcătură explozivă, numite Gerbera, menite să sporească efectul de saturație.

De la câteva zeci în medie la începutul conflictului, salvele nocturne au ajuns la câteva sute la începutul anului 2025. În 2022, cele mai masive aveau loc aproximativ o dată pe lună. În primul semestru al lui 2025, ele aveau loc la fiecare opt zile și numărau în medie 370 de drone, potrivit cercetătorilor de la Center for Strategic and International Studies (CSIS) din Washington. „Ceea ce odinioară erau vârfuri de activitate reprezintă acum o rutină”, observă aceștia. Din vară, amploarea acestor salve de mare anvergură a crescut vertiginos, culminând cu 810 drone în noaptea de 6 spre 7 septembrie, conform armatei ucrainene.

În trei ani, arma rudimentară care era Shahed-Geran s-a evoluat, de asemenea, considerabil. Armata ucraineană a anunțat, la sfârșitul lunii iunie, interceptarea unui model dotat cu un dispozitiv de țintire termică asistat de inteligență artificială și cu un nou sistem de navigație, care îmbunătățesc atât ghidajul, cât și rezistența la bruiaj.

„Cea mai rentabilă armă”

Motorul în doi timpi, care i-a adus dronei Shahed-Geran porecla de „moped”, a fost și el modificat. Acum îi permite să zboare la o altitudine mai mare, făcându-l mai greu de interceptat, și să transporte o încărcătură explozivă de circa 90 kg, de două ori mai grea decât la început. În februarie anul acesta, HUR a anunțat punerea în serviciu a Geran-3, o variantă echipată cu un motor cu reacție, a cărui viteză poate atinge 600 km/h, adică de trei ori mai mult decât predecesoarele sale.

Din aceste evoluții constante decurg tactici noi, precum suprapunerea traiectoriilor, eșalonarea salvelor sau atacurile în picaj și în număr mare asupra unei zone restrânse, care pun sistemul defensiv ucrainean la grea încercare. „Rata de penetrare”, adică proporția dronelor care scapă apărării, a urcat astfel de la sub 10% la aproape 20%, potrivit lui Benjamin Jensen, cercetător la CSIS.

Acest rezultat, subliniază el, „nu se explică prin deficiența apărării ucrainene, ci prin adaptarea tacticii ruse”, care „pariază pe cantitate, perseverență și tensiune psihologică pentru a realiza ceea ce precizia nu poate aduce de una singură”. Shahed-Geran „rămâne arma cea mai rentabilă, chiar dacă mai mult de două treimi sunt doborâte în mod regulat”, mai adaugă el.

Între februarie 2022 și august 2025, aproape 50.000 de drone de atac rusești au fost lansate asupra Ucrainei, unde au făcut 253 de morți și 1.524 de răniți, potrivit site-ului de investigații Slidstvo.info, care se bazează pe sesizările serviciului de securitate național și ale procurorului general. A doborî atâtea sisteme, al căror cost de producție este estimat între 20.000 și 80.000 de dolari bucata (între 17.000 și 68.000 de euro), cu rachete sol-aer precum Patriot PAC-3, care costă peste 3 milioane de dolari, nu are sens.

Este cu atât mai adevărat în cazul dronelor-momeală. Iar pe acestea nu le poți distinge foarte bine, subliniază Isabelle Dufour, directoarea studiilor strategice la Eurocrise. „Și rușii au această problematică a costurilor. Diferența de preț între un Shahed și o momeală este de ordinul unu la zece. Așadar, dacă pot epuiza apărarea ucraineană mult mai ieftin, este, evident, foarte atractiv pentru ei”, adaugă ea.

Pentru a detecta, identifica și urmări dronele la costuri reduse, armata ucraineană a desfășurat o rețea extinsă de senzori acustici denumită «Sky Fortress», dezvoltată în cadrul inițiativei Brave1, lansată pentru a stimula și centraliza inovațiile tehnologice.

„Dialectica răspunsului asimetric”

Potrivit platformei de strângere de fonduri United24, rețeaua este astăzi formată din 14.000 de senzori, având un cost unitar de 400–1.000 de dolari, ale căror date alimentează un sistem de operare comun numit Delta, la fel ca datele provenite de la radare, sateliți, camere fixe sau unități de recunoaștere.

Adoptat în 2024, Sky Fortress oferă o imagine de ansamblu în timp real și permite coordonarea unităților de apărare, constituite, între altele, din câteva sute de echipe mobile de tragere. Unii producători ucraineni de drone lucrează, de asemenea, la dezvoltarea unor modele ieftine, destinate în mod special vânătorii de Geran, care au început să dea roade vara aceasta, potrivit președinției ucrainene.

Toate aceste inovații stârnesc un interes foarte mare din partea puterilor occidentale, ale căror sisteme de apărare aeriană rămân indispensabile pentru doborârea rachetelor balistice ce însoțesc adesea roiurile de Geran, dar s-au dovedit inadecvate pe termen lung în fața acestui aparat ieftin produs în masă.

„Este dialectica foarte clasică a scutului și a sabiei, a răspunsului asimetric, transferabilă la multe probleme, nu doar la cea a dronei”, amintește Thibault Fouillet, director științific al Institutului de Studii de Strategie și Apărare al Universității Lyon-III. „Deja aveam acest dezbatere în anii trecuți, când ne întrebam dacă este necesar să folosim rachete de milioane de euro pentru a lovi câteva dube în operațiunile de contra-insurgență, dar acest nou conflict a demonstrat pentru întreaga lume, și în special pentru europeni, necesitatea de a investi masiv în capacități anti-dronă.”

Pentru Isabelle Dufour, apărarea sol-aer împotriva unor amenințări care nu sunt de înaltă tehnologie a „fost clar neglijată, pe de o parte pentru că nu interesează industriașii din domeniu, iar pe de altă parte pentru că armatele s-au concentrat pe cea mai mare amenințare, cea a rachetelor”.

Unul din principiile strategiei de impunere a costurilor, scrie profesorul Mahnken într-o notă pe temă apărută în 2014, „constă în a face o capacitate militară să devină depășită, astfel încât să obligi adversarul să investească într-o nouă generație de tehnologie pentru a-și recâștiga capacitatea”. Acesta este exact rolul pe care Rusia pare că l-a atribuit „mopedului” său.

Autor: Jean-Philippe Lefief / Traducerea Rador: Ruxandra Lambru