De ce europenii urmăresc cu teamă cursa pentru primăria New Yorkului / Favorit în sondaje, Zohran Mamdani neagă dreptul Israelului de a exista ca stat și susține cauza palestiniană – The Wall Street Journal

Tocmai m-am întors dintr-o scurtă vizită în SUA. De pe buzele fiecărui european – în conversații, la știri, pe rețelele sociale – nu auzi decât un singur subiect: alegerile de marți, în urma cărora Zohran Mamdani, 34 de ani (nominalizarea Partidului Democrat – nota redacției), ar putea ajunge primarul New Yorkului, potrivit Rador Radio România.

Mamdani nu are vreun palmares politic relevant. Cu excepția câtorva rezoluții populiste, demagogice și fără nici o șansă de a fi implementate fără cooperarea Congresului statului New York, el nu are nici program electoral. Nimic nu lasă de înțeles că el ar fi capabil să gestioneze un buget de 110 miliarde de dolari sau să îndrume 300.000 de angajați municipali – sau, mai pe scurt, să administreze acest stat în stat pe care-l reprezintă orașul lui Fiorello La Guardia, Ed Koch și Michael Bloomberg.

Nu în ultimul rând, el a făcut declarații de o violență rareori întâlnită la adresa israelienilor și evreilor, similare cu cele proferate în Franța de politicieni de extrema stângă precum Rima Hassan și Jean-Luc Mélenchon.

Omul despre care sondajele afirmă că va fi următorul primar al orașului este un susținător îndârjit al boicotării unicului stat evreiesc de pe acestă planetă. El neagă faptul că țara supraviețuitorilor pogromurilor și Holocaustului, construită în decursul ultimilor 77 de ani, are dreptul de a exista în calitatea de stat evreiesc.

El nu ascunde faptul că a ajuns în politică prin intermediul și mulțumită cauzei palestiniene. A adoptat ca fiind ale sale, fără rezerve, minciunile cum că Israelul ar fi orchestrat foamete și genocid. A afirmat că va dispune ca premierul israelian să fie arestat dacă ar veni în oraș la Adunarea Generală a ONU. El îi compară pe teroriștii palestinieni cu luptătorii insurecției din ghetoul din Varșovia.

El condamnă masacrul Hamasului din 7 octombrie 2023 – dar numai cu jumătate de gură și numai la pachet cu condamnarea „ocupației” și „apartheid”-ului.

Aderând la teoria că evreii reprezintă sursa tuturor problemelor planetei, ei fiind cei care trag sforile din umbră pretutindeni, el a fost capabil să facă următoarea declarație imbecilă despre poliția din New York (NYPD) și armata israeliană (IDF): „Atunci când simțiți bocancul NYPD-ului pe grumazul vostru, să știți că șiretul i-a fost pus de IDF”.

Nu găsește că ar fi nimic de obiectat la proiectul „globalizării intifadei” [denumirea mai multor campanii teroriste pornite de palestinieni contra Israelului – n.trad.], ceea ce înseamnă implicit că nu are nimic împotriva vânării civililor evrei peste tot prin lume, inclusiv prin New York.

Atunci când comemorează atrocitatea anti-americană din 11 septembrie, nu pare să existe decât o singură victimă capabilă a-i smulge o lacrimă – și nu e vorba de miile de oameni asasinați în flăcările turnurilor gemene, ci de mătușa lui, sau poate verișoara lui, care, din cauză că purta voalul islamic, nu s-a mai simțit „în siguranță” în metroul newyorkez în săptămânile de după atentatul terorist. Iar după aceea a continuat să insiste că întregul scandal iscat de respectiva declarație nu face altceva decât să demonstreze că islamo-fobia face ravagii în New York.

Totuși, zarurile n-au fost încă aruncate. Cei doi competitori ai lui, Andrew Cuomo și Curtis Sliwa, încă mai pot forma o alianță, încă mai pot construi o barieră. Admirabilii rabini ai New Yorkului, începând cu Elliot Cosgrove de la Sinagoga Park Avenue și Ammiel Hirsch de la Sinagoga Liberă Stephen Wise, au luat deja atitudine. Iar avertismentele lor, cred eu, vor răsuna și mai puternic în zilele următoare.

Poate că și luări de poziție ale patronatelor, adevărații furnizorii de locuri de muncă, anunțând că nu vor ezita să părăsească orașul dacă la cârma lui va ajunge un antisemit, îi vor determina pe alegători să se gândească înainte de a comite ceva ireparabil.

Dar cel mai probabil e ca electoratul să ignore aceste avertismente și să le răspundă printr-o fanfaronadă de tipul „America nu e de vânzare”.

Iar aceea ar fi o zi neagră pentru evreii din New York. O insultă la adresa amintirii lui Saul Bellow, Elie Wiesel și Leonard Bernstein. Un scuipat în fața poetei Emma Lazarus, ale cărei cuvinte de bun-venit adresate umiliților, năpăstuiților, nenumiților și apatrizilor ajunși pe Ellis Island [poarta de intrare a imigranților în SUA – n.trad.] sunt inscripționate pe piedestalul Statuii Libertății.

Ar fi începutul rupturii unui legământ de-o viață între cel mai cosmopolit oraș al planetei și poporul Cărții. Ar fi un seism în istoria iudaismului: într-un moment în care amenințarea anihilării venea de pretutindeni, New Yorkul reprezenta ultimul loc de pe planetă în care iudaismul și evreii puteau nu numai să se salveze, ci și să se reinventeze.

Dincolo de evrei, ar însemna că întregul Partid Democrat și-ar întoarce spatele moștenirii lui Harry S. Truman, John F. Kennedy și Bill Clinton pentru a trece de partea unei facțiuni care, sub acoperirea „intersecționismului” [teorie de stânga controversată referitoare la identitate și discriminare – n.trad.], confundă flamura verde a Hamasului cu cea a muncitorilor.

America e prinsă între ciocan și nicovală – pe de o parte „America mai întâi”; de cealaltă parte Alexandria Ocasio-Cortez [reprezentantă a facțiunii de extrema stângă în Partidul Democrat – n.trad.] și ai ei, a căror victorie la New York ar consolida tentația totalitară. Dacă New Yorkul va cădea, întreaga lume liberă ar putea începe să se clatine iarăși din temelii.

Sursa: THE WALL STREET JOURNAL / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba