Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Analiza este semnată de Mircea Bertea, Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca:
135 de zile! Cam atât a durat și anul școlar preuniversitar 2020-2021. Poate chiar mai puțin, dacă ne referim la timpul real dedicat studiului și la școala pe bune. E drept, n-au fost zile de sărbătoare, ci de pandemie, numai că pentru unii dintre noi (inclusiv cadre didactice) semnificația cuvântului pandemie a echivalat, din păcate, cu un bun prilej și cu o scuză pentru a nu face nimic. Sau aproape nimic.
Sub protecția unui stat social prietenos cu cei care nu fac mare lucru, salariile au fost asigurate integral pentru personalul din învățământ, didactic și nedidactic, chiar și în lunile în care școala a fost fizic închisă, pentru a se deschide apoi sau pentru a funcționa alternativ într-un online confuz și de amatori și în scenarii mixte, doar pe ici-colo și în mod excepțional cu manifestări exclusive de școală adevărată. Mai mult, vacanțele (chiar două vacanțe de Paști!) și concediile plătite integral au curs normal. Situația a fost identică și pentru elevi. Deși au stat acasă, li s-au plătit tuturor abonamentele pe mijloacele de transport pe care n-au avut cum să le folosească sau pe care le-au folosit secvențial, li s-au asigurat și plătit integral burse în continuare. Materia a fost decimată, ministerul a publicat suficiente teste de antrenament, replicate parțial sau total la examene, s-au făcut simulări oficiale, elevii fiind încurajați cu note mari, valindându-se astfel tacit o așa-zisă evaluare online, în realitate un simulacru de evaluare, total irelevantă, și încurajându-se puternic meditațiile particulare, plătite din buzunarul părinților sau al susținătorilor legali ai elevilor.
Anul școlii de acasă
Anul acesta școlar a fost anul școlii de acasă. Nu doar ca școală într-un online pentru care am fost, cu puține excepții, total nepregătiți (municipiul Cluj-Napoca fiind în acest sens o excepție fericită!), ci și ca anul în care au explodat meditațiile particulare, plătite de familiile elevilor. Și nu vorbim doar de orele particulare de după orarul zilnic al elevilor, ci și de orele din zilele de sâmbătă și duminică, până seara târziu, și chiar de ore particulare livrate dimineața, în paralel cu orele online de la clasă.
Într-o ipocrizie maximă. Totul TREBUIE schimbat in societate actuală… avem o mentalitate care nu ajuta cu generațiile viitoare. Începând din familie, școală etc
Tara asta este manelizata pana-n maduva. Este cate un manelist la fiecare colt de strada. Si bugetari, si privati si cocalari infecti. Au obtinut ce si-au dorit, prostirea poporului. Scapa cine poate.
Iar nu publicati comentariile G4?
Domnul director si profesor Mircea Bertea pare a fi nemultumit de existenta meditatiilor.
Si pe buna dreptate, ce rost mai are sa fi director de colegiu si profesor asociat universitar? Daca orice papaĺete de profesor care da meditatii castiga mai bine decat tine.
Sau, macar, din pozitia ta, sa te sustina o organizatie politica ca sa te faci presedinte de tara, la un moment dat, sau cu 6-7 case…
La dracu cu meditatiile astea!
interesant. domnul profesor cunoaşte situația reală de pe teren. terenul şcolii din România. ne confirmă cele auzite de la rude. copiii lor „s-au chinuit” să urmeze lecțiile online la materiile principale. nu au completat cu nimic din exterior, copiii fiind la clasele vârstelor „mici”.
cei mai afectați sunt, în mod evident, copiii părinților cu resurse limitate. copiii elitelor, bine încadrați, au mai multe posibilități. exact ca în occident. pot urma o şcoală bună sau de fițe, învăța anumite scheme de succes sau pot fi, liberi de a innova, de a găsi metode moderne de învățare, vezi youtube în mod autodidact, pentru că nu au în general probleme colaterale mayeriale, de confort, de timp alocat studiului. mulți din copiii săraci, mai ales de la țară, au ajutat părintii în gospodărie, au fost solicitați mult mai mult fizic şi psihic.
astfel, din păcate, prăpastia educațională intre cele două categorii de copii s-a mărit in 2020 . iar statul şi funcționarii din educației sunt complet anesteziați şi anul acesta. consecințele pe termen lung? o Românie mult mai puțin educată decât o „clamează” decidenții politici.
Pentru ca, bai nea descoperitoru’ gaurii din covrig, unii (nu putini) nu si-l permit pe bani.
Ce trebuie facut e reprimarea dura a celor care nu-si fac treaba in clasa pentru ca sa vina elevii la ei cerind meditatii.
Sunt profesori care au muncit enorm si au oferit elevilor toate sansele de a invata online chiar mai bine decat stand in banci si socializand cu colegul de banca in timpul orelor de curs.
Sunt o multime de elevi ai acestor profesori, care au invatat foarte bine si online, fiind atenti si cooperanti la predare si la fixarea noilor cunostinte. Cum sa nu fii in stare sa inveti acasa, la biroul tau de lucru si primind noile cunostinte tot de la profesorii tai??
Asa ca nu mai vorbiti in numele lenesilor frustratilor si al celor care isi ascund aceste incapacitati indaratul unor scuze penibile.
Nu de forma de invatamant depinde in mod fundamental invatarea, ci de atitudinea elevului in raport cu invatatura.
Poate doar elevii din localitati fara net, fara mijloace tehnice, sa se planga.
Dar si aceia fac inca din martie ore remediale, pentru care profesorii inca nu au fost inca platiti (cel putin pe 25 iunie, la incheierea scolii, nu erau inca platiti).
Nu au fost plătiți pentru remediale? Nu-i nimic, au fost plătiți cu salariul întreg și au stat acasă, mulți dintre ei fără să se obosească prea mult cu predarea on line.
Treaba ta, „Eu”, daca din motive de frustrari personale, te blochezi la cei lenesi. Probabil ca aveti afinitati ci acestia.
in lumea celor cu „birou” acasă şi internet prin fibră sau 4G este adevărat. în marile oraşe şi în cazul copiii cu parinti din clasa medie şi peste. din păcate, şi nu din auzite, foarte mulți copii motivați dar săraci au rămas pe tuşă luni de zile in 2020 asteptand ba un computer ba o legatura internet…unii mai aşteaptă încă!!! cu toată implicarea unor profesori, bariera materială rămâne discrimanatorie. sunt şi exceptii, binențeles, copii ajutati de asociații private, de unele primării sau direct de şcoală.
Ai nevoie de meditații la limba română, „man”.
Pentru că trebuia să se încadreze în falsul general!
Educația nu putea face notă discordanta într-un sistem de stat fals!
educatia trebuie sa ramana gratuita- inclusiv invatamantul superior
Ai grija, cu aceste opinii vest europene despre educatie vei fi catalog comunist in Romania.
Ceea ce este normal in Germania si Elvetia, in Romania este catalogat „comunist” de publicul roman „educat”.
Sunt profesoară și mă simt jignită când un alt profesor se pretează la un fals argumentativ frecvent întâlnit în discursurile politice: ridicarea cazului particular la rang de caz general. Nu știu ,domnule profesor, ce au făcut ceilalți, dar poate procedați și invers și generalizați cazul meu și al colegilor mei dintr-un liceu bucureștean (Octav Onicescu), căci noi ne-am ținut orele și ne-am dat silința. În ce privește interesul elevilor de a face școală, acesta pare să se piardă pe zi ce trece cu sau fără pandemie. Este mai plăcut să stai pe rețelele de socializare și să joci jocuri pe calculator sau telefon decât să pui mâna pe creion și să faci teme. Mi-aș dori ca cei care aruncă cu noroi în noi să trăiască indolența și dezinteresul elevilor pe pielea lor. Noi nu avem timp să le facem și educația de acasă. Este de ajuns că nu rareori am sentimentul că sunt doña Quijote care oricât ar repeta un lucru trebuie să se bată cu vorbitul în timpul orelor, neefectuarea temelor și copiatul la teste. Găsiți întâi soluții pentru această realitate și nu vă grăbiți să ne arătați doar pe noi cu degetul. Suntem mulți și acolo unde au existat mijloace ceea ce susțineți Dvs. a fost excepția și nu regula. Iar în ce privește învățământul de stat, acesta a fost câștigat de înaintași cu destul efort ca să se pună la îndoială necesitatea lui. Ar fi o crasă involuție și o rușine națională să se ajungă la desființarea lui. .