G4Media.ro

Curtea Europeană de Justiție: companiile din telecomunicații sunt obligate să furnizeze localizarea…

Curtea Europeană de Justiție: companiile din telecomunicații sunt obligate să furnizeze localizarea apelantului la 112, chiar dacă telefonul nu are cartelă SIM / Decizia, după o crimă aproape identică precum cea de la Caracal, comisă în Lituania

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis joi că întreprinderile de telecomunicaţii sunt obligate să transmită, imediat și în mod gratuit, către autoritatea care tratează apelurile de urgenţă la „112” toate informaţiile care permit localizarea apelantului, chiar dacă telefonul mobil nu este echipat cu o cartelă SIM.

CJUE și-a întemeiat decizia pe Directiva privind ”serviciul universal” (Directiva 2002/22/CE), care prevede, la articolul 26 aln. 5, că statele membre se asigură că întreprinderile de telecomunicaţii pun la dispoziție în mod gratuit informații privind localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la „112” imediat ce apelul a ajuns la acea autoritate.

”Curtea a statuat deja că directiva privind „serviciul universal”, în versiunea sa originală, impunea statelor membre, sub condiția posibilităților tehnice, o obligație de rezultat care nu se limitează la crearea unui cadru normativ adecvat, ci impune ca informațiile privind localizarea tuturor apelanților la „112” să fie transmise efectiv serviciilor de urgență. Prin urmare, apelurile la „112” efectuate de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM nu pot să fie excluse din domeniul de aplicare al directivei privind „serviciul universal”, se arată într-un comuncat transmis de Curte.

Decizia CJUE a fost luată în cauza ”AW și alții”, ridicată de o instanță din Lituania, un caz aproape identic cu cel al Alexandrei Măceșanu de la Caracal.

Astfel, potrivit comunicatului Curții, AW și alții sunt rude ale ES, o tânără de 17 ani, victimă a unui act criminal. La 21 septembrie 2013, în jurul orei 6 dimineața, într-o suburbie a Panevėžys (Lituania), ES a fost răpită, violată și arsă de vie în portbagajul unui autoturism.

În timp ce se afla închisă în acest portbagaj, aceasta a format, folosind un telefon mobil, numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” de aproximativ 10 ori pentru a solicita ajutor. Cu toate acestea, echipamentele centrului de recepție a apelurilor de urgență nu afișau numărul telefonului mobil utilizat, ceea ce a împiedicat localizarea sa. Nu s-a putut stabili dacă telefonul mobil utilizat de ES era echipat cu o cartelă SIM și nici motivul pentru care numărul său nu era vizibil la centrul de recepție a apelurilor de urgență.

AW și alții au introdus o acțiune în fața Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul Administrativ Regional din Vilnius, Lituania), solicitând obligarea statului lituanian la repararea prejudiciului moral suferit de victimă, ES, și de ei înșiși.

În susținerea acțiunii formulate, aceștia arată că Lituania nu a asigurat corect punerea în aplicare practică a Directivei privind „serviciul universal” care prevede că statele membre se asigură că întreprinderile de telecomunicaţii pun la dispoziție în mod gratuit informații privind localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la „112” imediat ce apelul a ajuns la acea autoritate. Această normă se aplică tuturor apelurilor către numărul european unic pentru apelurile de urgenţă „112”. Această omisiune ar fi avut ca rezultat imposibilitatea de a transmite serviciilor de poliție pe teren informații privind localizarea lui ES, ceea ce le-ar fi împiedicat să îi vină în ajutor.

Instanța din Lituania a solicitat Curţii de Justiţie să stabilească dacă directiva privind „serviciul universal” impune statelor membre obligaţia de a asigura o astfel de punere la dispoziţie chiar dacă apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM şi dacă statele membre dispun de o marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la „112” care le permite limitarea acestora la identificarea stației de bază care a preluat apelul.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

8 comentarii

  1. „Serviciile” noastre s-au folosit de prilej pentru a impune personalizarea cartelelor pre plătite ca și cum, dacă se cunoaște identitatea cumpărătorului cartelei, precizia de localizare crește exponențial, iar diriguitorii politici nu se ating de un fir de păr al companiilor de telecomunicații și nu pun serviciile secrete în banca lor.

  2. Si ce? In Romania nu se intampla asta deja? Chiar daca retele le dau datele de localizare, prostii de la STS si Politie tot te lasa sa mori cu zile. Nu are nici o relevanta treaba asta. In Romania inca mai ai zone fara semnal su zone in care e doar o singura celula. Pana se face o localizare exacta a cuiva care suna la 112 dintr-o zona in care e doar o celula dureaza cateva ore. In Romania nu e o problema ca retelele de telefonie nu ofera date de localizare. In Romania e problema de incompetenta crasa a autoritatilor.

  3. Mai bine triplau bugetul STS! Sigur faceau ei ceva, poate!

  4. Așa poate află și domnul Arahat că nu suntem cu toții oligofreni, cum ne-ar dori dumnealui și partidul mafiot PSD. De ce în România nu se poate apela 112 cu un telefon fără SIM, și de ce telefoanele nu pot fi localizate fără SIM, doar după IMEI? Localizarea DOS funcționează pe orice trompetă de telefon, nu are nevoie de gps, și acuratețea este la centimetru. Cum de ce… pentru că mafioții care au pus mâna pe putere aveau interesul direct să nu poată fi localizați de DNA (dau un exemplu extrem de simplu: ce căuta în data de D omul de bișniț interlop X în vizită acasă la politicanul Y?). Alexandra a murit pe regulile impuse de mafie, corupția a ucis din nou

  5. Foarte interesant ce zice in comunicat:
    „atunci când, în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru, existența
    unei legături de cauzalitate indirecte între nelegalitatea săvârșită de autoritățile naționale și
    prejudiciul suferit de un particular este suficientă pentru angajarea răspunderii statului, o
    astfel de legătură de cauzalitate indirectă între o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă
    acestui stat membru și prejudiciul suferit de un particular trebuie să fie de asemenea
    suficientă în vederea angajării răspunderii statului membru menționat pentru această
    încălcare a dreptului Uniunii.”
    Practic familia Alexandrei Macesanu are inca un argument sa dea in judecata statul român.

  6. Aspectul esential al acestui Comunicat este acela ca, in aplicarea Directivei 2002/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7.03.2002, statele erau si sunt OBLIGATE „sa garanteze UTILITATEA INFORMATIILOR TRANSMISE PENTRU A PERMITE LOCALIZAREA EFECTIVA”…
    Cu alte cuvinte, sistemul 112 trebuie sa aiba acele capacitati tehnice de a asiguura imediat sau in cel mai scurt timp posibil localizarea unui apel telefonic, pentru ca numai asa se justifica faptul ca nr. 112 este un numar destinat situatiilor urgente.

    Astfel, se pune intrebarea urmatoare: cand s-a construit din punct de vedere tehnic sistemul de comunicare electronica 112 acesta a fost dotat si cu capacitatea de a localiza instantaneu orice apel 112 initiat de la un alt numar sau chiar si fara a exista un numar?

    In cazul in care raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ, atunci este dovedita neglijenta in serviciu a oricarui operator 112 care nu a localizat imediat un apel urgent.

    In cazul in care raspunsul la intrebare este negativ, atunci se pune o alta intrebare, respectiv pe ce s-au cheltuit banii publici si cui i-au fost platiti?

    In orice caz, art. 148 din constitutie spune clar ca dreptul comunitar se aplica in mod direct. fara a fi nevoie de o lege interna de implementare a Directivei din 2002. Rezulta ca incepand cu anul 2002, Romania are raspunderea juridica pentru absolut toate prejudiciile cauzate din aplicarea necorespunzatoare a Directivei din anul 2002!

  7. Fiind un serviciu „de urgenta”, de fiecare data cand nu este respectat caracterul acesta in interventia statului, Statul va raspunde civil !

  8. Nu numai atat dar statul devine raspunzator de prejudiciile cauzate de nerespectarea legii (implementarea directivei) – a se vedea pct. 3

    Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

    1) Articolul 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie să fie interpretat în sensul că impune statelor membre, sub rezerva fezabilității tehnice, obligația de a se asigura că întreprinderile în cauză pun la dispoziție gratuit informațiile referitoare la localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” imediat ce apelul ajunge la autoritatea menționată, inclusiv atunci când apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM.

    2) Articolul 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, trebuie să fie interpretat în sensul că acordă statelor membre o marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112”, precizându‑se totuși că criteriile pe care le definesc trebuie să asigure, în limitele fezabilității tehnice, o localizare a poziției apelantului cu gradul de fiabilitate și precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util, aspecte a căror apreciere intră în sarcina instanței de trimitere.

    3) Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru, existența unei legături de cauzalitate indirecte între nelegalitatea săvârșită de autoritățile naționale și prejudiciul suferit de un particular este considerată suficientă pentru angajarea răspunderii statului, o astfel de legătură de cauzalitate indirectă între o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă acestui stat membru și prejudiciul suferit de un particular trebuie să fie considerată de asemenea suficientă în vederea angajării răspunderii statului membru menționat pentru această încălcare a dreptului Uniunii.