Curtea de Apel de București a respins acțiunea DNA prin care contesta raportul Inspecției Judiciare referitor la neregulile din cauzele cu magistrați

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Curtea de Apel București (CAB) a decis, vineri, respingerea acțiunii intentate de Direcția Națională Anticorupție prin care cerea anularea unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind un raport ce semnala mai multe nereguli în instrumentarea cauzelor cu magistrați.

Minuta instanței

„Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respinge capetele de cerere privind anular e Hotărâre Plen CSM nr. 225/15.10.2019 şi anulare Raport Inspecţie Judiciară nr. 5488/IJ/2501/DIJ/1365/DIP/2018 ca fiind prescrise. Admite excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere, aşa cum a fost precizat, referitor la anularea răspunsului pârâtului CSM la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. 1265/2020 din 6.01.2021 şi respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil. Cu recurs în 15 zile de la comunicare la ÎCCJ, recursul se depune la CAB Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.”

Este vorba despre raportul validat de Plenul CSM în 2019, prin care inspectorii judiciari au arătat că, în perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, DNA a soluționat aproape 2.000 de dosare privind 3.420 de magistrați.

În 2019, șeful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, a declarat într-un interviu la Antena 3 că în urma controlului IJ s-a constatat că „au fost foarte multe măsuri de supraveghere cu privire la acești magistrați, relevate de raportul de control, dar și neregulile care au însoțit atât propunerea luării acestor măsuri dar și admiterea lor.”

Atât procurorii cât și judecătorii implicați în măsurile de supraveghere nu au dovedit destulă responsabilitate în luarea acestor măsuri, a mai reclamat Netejoru.

El a mai spus și că au fost multe situații semnalate pe lângă lege și a dat și câteva exemple. Unul dintre ele se referă la sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți de la o instanță necompetentă, când încă urmărirea penală nu dusese dispusă nici măcar in rem, „lucru deosebit de grav”, după cum a apreciat șeful IJ.