Cum încearcă universitățile și guvernele din Europa să atragă elitele științifice din SUA, în contextul tăierilor bugetare impuse de administrația Trump

Fonduri înghețate, reduceri bruște de bugete și cenzură politică sunt realitățile cu care se confruntă universitățile și cercetătorii din Statele Unite, în urma politicilor adoptate de administrația Trump. În total, SUA au suspendat finanțări federale de peste 5 miliarde de dolari, afectând direct marile centre universitare. O situație care determină oamenii de știință să ia în considerare plecarea.

Un caz emblematic este cel al Universității Columbia, care a pierdut finanțări de 355 de milioane de euro și urmează să concedieze circa 180 de angajați. Această situație a generat o reacție de amploare: numărul cercetătorilor americani care aplică pentru locuri de muncă în străinătate. Potrivit revistei Nature, numărul oamenilor de știință americani care au aplicat pentru locuri de muncă în străinătate între ianuarie și martie a crescut cu 32% față de 2024.

Selecție realizată de jurnaliști din UE, participanți în proiectul Entr pentru tineri, cu situația universităților și guvernele din Europa ca să atragă elitele științifice din SUA – mai jos

Europa se mobilizează: fonduri, platforme și sprijin concret pentru cercetătorii afectați

La conferința de la Paris, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat un pachet de 500 de milioane de euro (2025–2027) destinat atragerii cercetătorilor internaționali, în efortul de a transforma Europa într-un „magnet pentru cercetare”.

În paralel, Franța a lansat o investiție de 100 de milioane de euro și o platformă dedicată recrutării de cercetători în domenii strategice. Universitatea Aix-Marseille va găzdui 15 cercetători ale căror libertăți academice sunt amenințate, în cadrul unui program de 15 milioane de euro.

Țările nordice nu au rămas indiferente: Suedia oferă granturi pentru atragerea de talente, iar Norvegia pregătește un europrogram de 8,6 milioane de euro pentru recrutarea cercetătorilor.

Solidaritate universitară: inițiative independente din partea instituțiilor europene

Multe universități europene au acționat chiar înaintea guvernelor. De exemplu, Universitatea Liberă din Bruxelles (Belgia) oferă 36 de poziții postdoctorale pentru cercetătorii din SUA, iar Aix-Marseille (Franța) se pregătește să primească primii cercetători relocați în iunie 2025.

Dar Europa nu este lipsită de probleme: investițiile rămân inegale și simbolice

În ciuda anunțurilor ambițioase, decalajele de finanțare persistă. În Franța, guvernul a tăiat peste 400 de milioane de euro din bugetul cercetării pe 25 aprilie. Potrivit CNRS, țara se îndreaptă spre un deficit de 25 de miliarde de euro în cercetare și dezvoltare până în 2025.

„Este simbolic. Vorbim de 100 de milioane într-un context de lipsă uriașă de fonduri”, a declarat Boris Gralak de la Centrul Național pentru Cercetare Științifică (CNRS).

În total, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în Uniunea Europeană au fost de 381 miliarde de euro în 2023 (Eurostat), în timp ce SUA au investit aproape 870 de miliarde de euro (NCSES), în ciuda actualelor tăieri.

Criza cercetării, de la Washington la București

În timp ce Statele Unite îngheață fondurile pentru cercetare și Europa lansează inițiative pentru atragerea cercetătorilor internaționali, România se confruntă cu propriile blocaje sistemice.

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a declarat recent că echivalarea salarială între cercetători și profesori universitari nu va putea fi implementată pe termen foarte scurt, în ciuda faptului că gradarea profesională a fost deja echivalată prin lege.

„Așteptăm să facem și echivalarea la nivel de salariu. Acest lucru putem să-l facem când lucrăm la legea salarizării unitare”, a precizat ministrul, explicând că legea a fost amânată din cauza contextului economic dificil și a ordonanței-trenuleț.

Cu toate acestea, Daniel David s-a declarat optimist în privința unui termen mediu în care astfel de ajustări să devină posibile, subliniind importanța stabilizării resursei umane în cercetare — un domeniu esențial, dar cronic subfinanțat.