Cum ar putea cartografierea planetei Marte să ajute omenirea să trăiască acolo / O echipă de cercetători a realizat „un mozaic color frumos al întregii planete”

Într-o zi, am putea fi marțieni. Nu acele pete verzi luminoase cu trei ochi și antene mișcătoare, ci oameni, născuți și crescuți pe Planeta Roșie.

Cercetătorii de la NASA petrec în prezent un an într-un habitat marțian simulat în Texas, în vederea pregătirii planului ambițios al agenției spațiale de a trimite primii astronauți pe Marte încă din anii 2030, în timp ce Agenția Spațială Europeană (ESA) se pregătește pentru prima călătorie dus-întors de pe Pământ pe Marte la sfârșitul deceniului, relatează CNN.

Însă hărțile precise ale terenului și datele meteorologice locale sunt esențiale pentru aterizarea în siguranță a navelor spațiale. Cercetătorii de la Universitatea New York din Abu Dhabi (NYUAD) aduc acest vis mai aproape de realitate cu Atlasul planetei Marte.

• Atlasul poate fi consultat aici.

Combinând cu grijă peste 3.000 de imagini de înaltă rezoluție colectate de sonda Hope a Emiratelor Arabe Unite – care orbitează în jurul planetei Marte din 2021 – echipa a creat „un mozaic color frumos al întregii planete”, spune Dimitra Atri, șefa grupului de cercetare marțiană de la NYUAD.

„Dacă vă uitați la istoria planetei Marte, atât de multe sonde s-au prăbușit pur și simplu”, spune Atri, adăugând că atmosfera subțire face dificilă încetinirea rachetelor și chiar și vânturile slabe pot modifica traiectoriile de aterizare. „Dacă o sondă se prăbușește, este o mare pierdere de știință și de resurse. Dar atunci când trimiți oameni trebuie să fii foarte atent”.

Înțelegerea modelelor meteorologice zilnice și sezoniere îi poate ajuta pe cercetători să identifice cel mai sigur moment și cel mai sigur loc de aterizare, spune Atri.

Aterizarea este doar una dintre provocările pe care atlasele exacte pot ajuta să le depășească: identificarea celor mai bune locații pentru așezările umane din punct de vedere al peisajului, al temperaturii și al resurselor este o altă provocare. „Dacă există gheață disponibilă, o putem transforma în apă care poate fi folosită pentru locuire”, explică Atri.

„Poate părea o prostie, dar poate că în viitor va fi foarte comun ca oamenii să meargă pe Marte și chiar să locuiască acolo”, mai spune Atri.

Praf și deșertificare

Astronomii cartografiază planeta Marte de aproape două secole. Prima hartă a planetei Marte a fost realizată în 1840 de Wilhelm Beer și Johann von Mädler în Germania. Dar harta din 1877 a astronomului italian Giovanni Schiaparelli a fost cea care a stârnit o fascinație durabilă față de ideea unei civilizații marțiene, atunci când canalele naturale de apă pe care le-a marcat pe hartă au fost etichetate greșit ca fiind căi navigabile artificiale.

Misiunile Mariner ale NASA din anii 1960 și 1970 au oferit o mai bună înțelegere a topografiei planetei Marte, inclusiv primele imagini ale vulcanilor, ale fluxurilor de lavă, ale canioanelor stâncoase și ale furtunilor uriașe de praf. În deceniile care au trecut de atunci, NASA a creat o serie de hărți, inclusiv unele bazate pe mineralogia planetei, iar la începutul acestui an, agenția spațială americană a lansat o hartă 3D interactivă și detaliată a planetei Marte.

Harta realizată de NYUAD este „prima care folosește în întregime fotografii color reale ale întregii planete”, spune Atri.

Institutul Goddard de Științe Spațiale al NASA folosește acum harta NYUAD în software-ul Mars 24, care menține o cronologie precisă pe Marte. JMARS, o bază de date disponibilă publicului, utilizată de oamenii de știință de la NASA pentru planificarea misiunilor, a încorporat, de asemenea, atlasul în baza sa de date.

Scott Dickenshied, un reprezentant al JMARS, a declarat pentru CNN într-un e-mail că harta NYUAD este „creată din date achiziționate mai recent decât unele dintre hărțile globale anterioare” și oferă o „perspectivă suplimentară a modului în care arată Marte”.

În timp ce instrumentele NASA și ESA oferă date cu o rezoluție mai mare pe o perioadă mai lungă de timp, instrumentul folosit pentru a colecta datele pentru atlasul NYUAD este capabil să „observe întregul disc al planetei Marte deodată”, spune Dickenshied, adăugând că această perspectivă „ar putea fi foarte utilă pentru cercetătorii care doresc să observe norii sau activitatea furtunilor de praf la scară planetară”.

Marte și Pământul

Există o teorie conform căreia Marte a fost cândva o planetă acoperită cu apă, ca și Pământul, care ar fi putut găzdui viața, dar subțierea atmosferei sale a cauzat răcirea și uscarea care au dus la starea aridă actuală. Acum, se confruntă cu furtuni de praf regulate, care au un impact uriaș asupra climei sale, inclusiv prin blocarea radiațiilor și prinderea căldurii, spune Atri.

Deșertificarea este o problemă din ce în ce mai mare pe Pământ, în special în regiuni precum Peninsula Arabică și Africa, iar Atri crede că oamenii de știință din domeniul climei pot aplica datele colectate despre deșertificarea de pe Marte pe Pământ, „pentru a înțelege ce s-ar putea întâmpla cu propria noastră planetă în viitor”.

„Preocuparea mea este că, dacă nu facem suficient pe Pământ (pentru a aborda schimbările climatice), atunci acesta ar putea deveni asemănător cu Marte”, adaugă el.

În viitor, Atri intenționează să recreeze condițiile marțiene în laborator pentru a studia modul în care se comportă plantele. Marte are un mediu dur: foarte puțină atmosferă, temperaturi extrem de scăzute și niveluri ridicate de radiații UV.

Atri spune că plantele pe care le va studia, care cresc în mod natural în solul uscat și sărat din regiunile deșertice, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, ar putea să ne ajute să înțelegem cum ar putea supraviețui plantele în climatul aspru al Planetei Roșii și să le permită cercetătorilor să găsească modalități mai bune de a cultiva alimente în spațiu sau să optimizeze agricultura în regiunile aride de pe Pământ.

Această cercetare se află în primele etape de planificare, iar Atri speră să aibă primele mostre reale de pe Marte în jurul anului 2033. Dar, în altă parte, alți cercetători examinează deja modul în care inovațiile dezvoltate pentru a cultiva alimente pe Marte ar putea avea un impact asupra Pământului.

Aproximativ 34% din toate emisiile globale de gaze cu efect de seră produse de om provin din producția de alimente, care utilizează cantități enorme de terenuri și apă. Dar ineficiența sistemului face ca o treime din alimentele din lume să se irosească, în timp ce peste 345 de milioane de oameni se confruntă cu insecuritatea alimentară extremă și cu foametea și malnutriția în creștere. Resursele limitate din spațiu înseamnă că tehnologia de producție a alimentelor pe Marte trebuie să fie foarte eficientă și în circuit închis, cu un nivel de risipă redus sau chiar inexistent.

Luna trecută, cercetători din Marea Britanie au publicat un articol în revista Nature Food în care analizează modul în care agricultura în mediu controlat în spațiu ar putea fi o „poartă de acces” pentru dezvoltarea unei tehnologii similare pentru Pământ, în timp ce doi cercetători în domeniul alimentar din Canada au publicat o carte în care susțin că cultivarea alimentelor pe Marte ar putea transforma agricultura pe Pământ.

Lecțiile învățate despre geologia, clima și atmosfera lui Marte ne pot ajuta, de asemenea, să descoperim dacă vreuna dintre miile de planete care orbitează în jurul stelelor din afara sistemului nostru solar ar putea fi locuibilă sau capabilă să susțină o atmosferă, spune Atri.

Mulți oameni de știință cred că viața pe Pământ și-a avut originea pe Marte cu miliarde de ani în urmă, iar Atri consideră că Planeta Roșie este laboratorul perfect pentru a cerceta această teorie.

„Trebuie să ne înțelegem vecinul”, spune Atri. „Poate că a avut viață la un moment dat, sau poate că există viață sub suprafață care încă supraviețuiește. Poate că am avut origini comune. Cine știe?”

„Aceasta este cea mai bună șansă de a ne înțelege pe noi înșine și de unde venim.”