Cum ajunge grâul ucrainean în portul Constanța: pentru un vapor de 70.000 de tone e nevoie de 49 de trenuri de marfă

Reportajul ”Constanţa, port românesc providenţial pentru cerealele ucrainene”, publicat de La Libre Belgique, preluat de Rador:

Ca o trompă enormă de elefant, țeava mătură vaporul, vărsând tone de porumb: „Lady Dimine” este pe cale să părăsească Constanța, un port românesc la Marea Neagră devenit un rar port de ieșire maritimă pentru produsele agricole ucrainene.

Transportorul de cereale, de peste 160 de metri lungime și cu o capacitate de 26.000 de tone, este al doilea în cinci zile care acostează la cheiul numărul 80 pentru a primi o încărcătură prețioasă de semințe de aur de la națiunea vecină, ale cărei porturi sunt blocate de invadatorul rus. Destinație: Portugalia.

Miza este vitală pentru multe țări dependente de livrările din Ucraina, care înainte de război exporta pe mare 4,5 milioane de tone de producție agricolă pe lună – 12% grâu, 15% porumb și 50% ulei de floarea soarelui la nivel mondial.

Blocada este totală, de la Marea Azov, închisă navigației de la începutul ofensivei, până la portul Odesa, la Marea Neagră, care reprezintă în mod normal 60% din activitatea portuară a țării.

Dintre alternative, România este un candidat ideal. Membra NATO cu ape sigure, ţara este şi al doilea exportator de grâu din Uniunea Europeana după Franţa şi dispune de infrastructură adecvată.

„Plecarea unei a treia nave este programată în șase zile și sperăm să grăbim ritmul”, a declarat pentru AFP Viorel Panait, CEO al Comvex, principalul operator de cereale din Constanța. „Având în vedere situația nefericită prin care trec vecinii noștri ucraineni, trebuie să îi ajutăm cât putem”, adaugă el.

Dar înainte de a ajunge în port, boabele au drum lung de parcurs. Acestea sunt încărcate în trenuri, vehicule grele de marfă sau chiar barje în micile porturi dunărene Reni și Izmail, situate în extremul sud-vest al Ucrainei, la granița cu România.

Pentru a umple o navă de 70.000 de tone precum cea care a părăsit pentru prima dată Constanța săptămâna trecută, sunt necesare 49 de trenuri sau tot atâtea șlepuri, explică Panait. Sau chiar mii de camioane, cu riscul de a crea un blocaj uriaș în labirintul de drumuri care se intersectează la Constanța. Un „puzzle” pentru Florin Goidea, managerul portului.

Presat să acționeze pentru modernizarea unei rețele feroviare îmbătrânite, guvernul român a găsit o cale de ieșire: reabilitarea a 95 de linii de cale ferată datând din epoca comunistă și blocate ani de zile de sute de vagoane ruginite. „Acest proiect, în valoare de 200 de milioane de lei (40 de milioane de euro), este extrem de important pentru că va debloca traficul rutier în port” și va permite o creștere a stocurilor manipulate, subliniază Goidea în biroul său cu o privelişte uimitoare asupra port plin de macarale, încărcătoare de nave și alte structuri din oțel.

„Războiul din Ucraina este o provocare, dar și o oportunitate”, spune directorul, precizând că acest port a devenit în 2021 „polul european pentru exportul de cereale în fața Le Havre”, în Franța. „Și să sperăm să batem traficul record de 67,5 milioane de tone înregistrat în acel an”, adaugă el.

La 230 km nord, un alt port românesc ar putea oferi și el un debușeu pentru exporturile ucrainene, cel de la Galați, pe Dunăre. Acesta este legat de Moldova prin doar cinci kilometri de cale ferată care păstrează ecartamentul șinelor folosite în fosta URSS și țările sale sateliţi și care corespunde cu cel încă în serviciu în Ucraina.

Renovarea acestei linii, programată pentru această vară, va face posibil transportul de mărfuri, fără a fi necesară schimbarea axelor vagoanelor, așa cum este cazul altor căi ferate. O manevră complicată, la fel ca soluția găsită in extremis de operatorii portuari ucraineni în cazul barjelor: în prezent ridică vagoanele cu macarale pentru a deversa cerealele.

Totuşi, pentru ca produsele agricole să rămână accesibile, transportul rapid și ieftin este esențial, explică CEO-ul Comvex. „Trebuie să ne asigurăm că ajung fără întârziere la mesele consumatorilor pentru a evita riscul foametei”.

De-a lungul unuia dintre drumurile aglomerate ale portului, zeci de catarge şi rotoare de turbine eoliene destinate Ucrainei par părăsite, la cheremul elementelor. „Nu a mai rămas nimeni care să le trimită” în țara lovită de bombe, spune un angajat.

Articol de Mihaela Rodina / Traducerea Rador: Rodezia Costea / Sursa foto: Pixabay