G4Media.ro

Cum a ajuns Marea Britanie națiunea europeană numărul unu la Jocurile Olimpice?

Cum a ajuns Marea Britanie națiunea europeană numărul unu la Jocurile Olimpice?

Marea Britanie a obținut 65 de medalii (22 de aur, 21 de argint, 22 de bronz) la Jocurile Olimpice de la Tokyo, ceea ce o plasează pe locul 4 atât la medalii de aur (după Statele Unite, China și Japonia), cât și la număr de total de medalii (după SUA, China și Comitetul Olimpic al Rusiei).

Este o scădere față de cele 67 medalii câștigate în 2016 la Rio de Janeiro (locul 2 și cel mai bun bilanț după Jocurile Olimpice de la Londra din 1908), același număr ca în 2012 la Londra (locul 3, dar cu 29 de medalii de aur) și același loc 4 ca la Beijing în 2008 (50 de medalii). În ultimii 13 ani și patru ediții ale Jocurilor Olimpice, Marea Britanie și Irlanda de Nord – Team GB – poate fi considerată națiunea europeană cea mai de succes în termen de medalii.

Cum se explică acest succes? Pe scurt, sprijin financiar public, din partea statului de la buget și de la Loteria Națională.

Rezultatul catastrofal de la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996 – 15 medalii dintre care una singură de aur – a determinat guvernul de la acea vreme condus de prim ministrul Conservator John Major să decidă înființarea unei instituții publice – UK Sport – care să se ocupe de finanțarea fondurilor pentru sportivii olimpici.

Rezultatele s-au văzut destul de repede: la Sydney în 2000, Team GB a obținut 28 de medalii (11 de aur, la fel ca și România), iar la Atena în 2004 – 30 de medalii (nouă de aur), urcând la ambele ediții pe locul 10 în clasament (față de 36 în 1996).

A urmat apoi perioada inaugurată de Beijing în 2008, care continuă și astăzi. Finanțarea publică a dus la rezultate spectaculoase, sportul olimpic cel mai de succes pentru Team GB la ora actuală devenind ciclismul de pistă, un sport practic inexistent în secolul trecut în palmaresul olimpic britanic.

Ciclismul este și sportul cu cea mai bună finanțare: aproape 25 de milioane de lire sterline în ciclul olimpic 2017 – 2021, urmat îndeaproape de canotaj și apoi de atletism și yachting.

În total, UK Sport a finanțat sporturile olimpice cu 266 de milioane de lire, iar cele paralimpice 75 de milioane lire, un total de 341 de milioane de lire.

Pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Paris este prevăzută o finanțare totală de 352 de milioane de lire, dar trebuie ținut cont că numărul de sporturi va crește de la 32 la 43, ceea ce va însemna în mod inevitabil tăieri de fonduri pentru unele sporturi, suma investită de UK Sport depinzând și de rezultatele obținute la Tokyo. Fotbal și rugby în 7 nu beneficiază de finanțare de la UK Sport.

Finanțarea permite sportivilor să se concentreze pe competiție și antrenament în cele mai bune condiții, dar există numeroase cazuri de solicitări de finanțare respinse, cum ar de exemplu ciclista BMX, Bethany Shriver. Ea a fost nevoită să apeleze la crowdfunding și, spre surprinderea generală, a devenit campioană olimpică la Tokyo.

Succesul sportivilor olimpici este în mod indisolubil legat de finanțarea publică. Trebuie însă adăugat că în cei peste 26 de ani de existență Loteria Nasțională a contribuit cu circa șase miliarde de lire sterline la peste 100.000 de proiecte în sportul de masă.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

7 comentarii

  1. Cum spunea ministrul sportului mioritic? „Oricate milioane de euro” se bagau, nu lua aur…

    • Și are dreptate, ministrul. Degeaba pompezi bani dacă nu ai mentalitatea necesara, dorința de a câștiga, infrastructura, etc. Dacă nu ai o bază larga de selecție.
      În Marea Britanie peste tot vezi oameni făcând sport, de la copii la bătrâni. Gratis, nu pentru bani. Copiii de școală primară joaca rugby în ploaie, iarna. Ai noștri se infofolesc și joacă pe telefon. În Marea Britanie lumea aleargă, se deplasează cu bicicletele, practică sporturi în parcuri. La noi stau la mici și bere și fac sport doar când își mută fundul de pe canapea în mașină și invers. La ei lumea apreciază sportul, în general, la noi doar fotbaliștii sunt apreciați, deși n-au nicio valoare sportivă. La ei exista presiune sociala sa practici un sport, orice sport, la noi ești văzut ca un ciudat dacă practici handbal sau atletism. La ei practicanții de sporturi sunt protejați oriunde, pe drumuri, pe râuri, în parcuri. La noi trec cu barca cu motor peste canotori. Crede-mă, chiar nu exista comparație, noi suntem în evul mediu din punctul asta de vedere.

    • Andrei, a fost la un punct sa ia aurul. Despre ce vorbim?

  2. Ungaria locul 15 in clasamentul pe medalii ,România locul 46 in același clasament.”succesuri”marca kwjoanis.Bine ca are președintele bicicleta de 2500 €,sportivii nu contează .Rușine sa va fie ,unde a ajuns sportul românesc in epoca johanis

  3. Probabil că ar fi fost bine ca autorul să detalieze puțin și despre celălalt aspect al politicilor britanice de a susține sportul de performanță, în afară de asigurarea unei finanțări decente. E vorba de existența unui proiect clar din partea sportivilor &antrenorilor&cluburilor/federațiilor, respectiv detalierea și asumarea unui program de pregătire și performanță, cu etape de parcurs, cu asumarea unor obiective (pe care dacă nu le atingi nu primești toți banii) și implicit de atingerea performanțelor dorite. Pe la noi – unde finanțarea din bani publici, pe lîngă faptul că nu e consistentă, se și distribuie pe criterii care nu întotdeauna au de a face cu performanța, iar finanțarea din bani privați e și puțină și nici încurajată prin lege – lipsesc cu desăvîrșire proiectele.

  4. La noi, ideea politică e că mai întâi să apară rezultatele, pe urmă finanţăm, ca la Cercetare şi Edu Cultură. Abia sunt bani pentru cât cer primăriile.

  5. Din cate imi aduc aminte parintii nu prea au comentat cand au inceput sa se reduca orele de sport in scoli. Ba dimpotriva. Prin urmare despre ce vorbim? Credeti ca de maine daca in Romania se va investi masiv in infrastructura de sport, va face cineva sport? Cand ati vazut ultima oara intr-un oras copii de la bloc jucand fotbal pe strada? Sau rugby iarna pe zapada? Are dreptate Andrei mai sus, noi am pierdut dupa ’90 mentalitatea de a face sport. Prin urmare ne lamentam degeaba ca am degenerat ca natie foarte mult in ultimii 30 de ani pentru ca astia suntem. Si ne-am facut-o cu mana noastra.