G4Media.ro

Cum a ajuns Marea Britanie națiunea europeană numărul unu la Jocurile Olimpice?

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

7 comentarii

  1. Cum spunea ministrul sportului mioritic? „Oricate milioane de euro” se bagau, nu lua aur…

    • Și are dreptate, ministrul. Degeaba pompezi bani dacă nu ai mentalitatea necesara, dorința de a câștiga, infrastructura, etc. Dacă nu ai o bază larga de selecție.
      În Marea Britanie peste tot vezi oameni făcând sport, de la copii la bătrâni. Gratis, nu pentru bani. Copiii de școală primară joaca rugby în ploaie, iarna. Ai noștri se infofolesc și joacă pe telefon. În Marea Britanie lumea aleargă, se deplasează cu bicicletele, practică sporturi în parcuri. La noi stau la mici și bere și fac sport doar când își mută fundul de pe canapea în mașină și invers. La ei lumea apreciază sportul, în general, la noi doar fotbaliștii sunt apreciați, deși n-au nicio valoare sportivă. La ei exista presiune sociala sa practici un sport, orice sport, la noi ești văzut ca un ciudat dacă practici handbal sau atletism. La ei practicanții de sporturi sunt protejați oriunde, pe drumuri, pe râuri, în parcuri. La noi trec cu barca cu motor peste canotori. Crede-mă, chiar nu exista comparație, noi suntem în evul mediu din punctul asta de vedere.

    • Andrei, a fost la un punct sa ia aurul. Despre ce vorbim?

  2. Ungaria locul 15 in clasamentul pe medalii ,România locul 46 in același clasament.”succesuri”marca kwjoanis.Bine ca are președintele bicicleta de 2500 €,sportivii nu contează .Rușine sa va fie ,unde a ajuns sportul românesc in epoca johanis

  3. Probabil că ar fi fost bine ca autorul să detalieze puțin și despre celălalt aspect al politicilor britanice de a susține sportul de performanță, în afară de asigurarea unei finanțări decente. E vorba de existența unui proiect clar din partea sportivilor &antrenorilor&cluburilor/federațiilor, respectiv detalierea și asumarea unui program de pregătire și performanță, cu etape de parcurs, cu asumarea unor obiective (pe care dacă nu le atingi nu primești toți banii) și implicit de atingerea performanțelor dorite. Pe la noi – unde finanțarea din bani publici, pe lîngă faptul că nu e consistentă, se și distribuie pe criterii care nu întotdeauna au de a face cu performanța, iar finanțarea din bani privați e și puțină și nici încurajată prin lege – lipsesc cu desăvîrșire proiectele.

  4. La noi, ideea politică e că mai întâi să apară rezultatele, pe urmă finanţăm, ca la Cercetare şi Edu Cultură. Abia sunt bani pentru cât cer primăriile.

  5. Din cate imi aduc aminte parintii nu prea au comentat cand au inceput sa se reduca orele de sport in scoli. Ba dimpotriva. Prin urmare despre ce vorbim? Credeti ca de maine daca in Romania se va investi masiv in infrastructura de sport, va face cineva sport? Cand ati vazut ultima oara intr-un oras copii de la bloc jucand fotbal pe strada? Sau rugby iarna pe zapada? Are dreptate Andrei mai sus, noi am pierdut dupa ’90 mentalitatea de a face sport. Prin urmare ne lamentam degeaba ca am degenerat ca natie foarte mult in ultimii 30 de ani pentru ca astia suntem. Si ne-am facut-o cu mana noastra.