Controversă în Bulgaria din cauza elogierii Reginei Maria a României la Balcic. Echipa muzeului de istorie o consideră ”simbol al unei puteri străine de ocupație” și susține că soldații români au executat ”torturi în masă”

Regina Maria a României a stârnit o controversă istorică în Bulgaria, unde conducerea Muzeului de Istorie din Balcic a protestat public față de ”cultul” dedicat acesteia la Castelul de la Balcic, scrie publicația 24Chasa, citată de Rador.

Echipa Muzeului o consideră pe Regina Maria ”simbol al unei puteri străine de ocupație” și critică Centrul Cultural „Castelul” din Balcic pentru celebrarea reginei.

Regina Maria a României este simbolul unei puteri străine care s-a impus prin ocupație pe teritoriul bulgar, iar personalitatea sa este lăudată la Institutul Cultural de Stat – Centrul Cultural „Castelul” din Balcic, aceasta este critica adusă de echipa Muzeului de Istorie – Balcic pe pagina sa oficială de Facebook.

Balcic este o destinație turistică populară pentru români. Balcic a făcut parte din Cadrilater, teritoriul anexat de România în 1913 și cedat Bulgariei în 1940.

• Iată poziția integrală a Muzeului de Istorie din Balcic:

Echipa Muzeului de Istorie – Balcic își exprimă poziția cu privire la aniversările și evenimentele culturale sistematice desfășurate la Institutul Cultural de Stat – Centrul Cultural „Castelul” – Balcic, care laudă și ridică personalitatea Reginei Maria a României la un nivel de cult.

Echipa Muzeului de Istorie – Balcic nu poate rămâne indiferentă la faptul că această figură, prezentată adesea romantic și aproape mitologic într-un context turistic și cultural, este de fapt un simbol al unei puteri străine care s-a impus prin ocupație pe teritoriul bulgar. Să ne amintim că Dobrogea de Sud a fost anexată de Regatul România între 1913-1916 și 1919-1940, iar „Castelul” din Balcic a fost construit tocmai în acest context – ca expresie a domniei românești.

Între 1913 și 1940, în timpul ocupației românești a Dobrogei de Sud, bulgarii din regiune au devenit victime ale unei represiuni grele și a românizării forțate. Autoritățile române au dus o politică țintită de eradicare a culturii bulgare și identității bulgare: școlile și bisericile bulgare au fost închise, preoții bulgari au fost înlocuiți cu preoți români, iar educația s-a desfășurat în întregime în limba română. Pământurile bulgarilor au fost confiscate și distribuite coloniștilor români. Strămutările forțate, bătăile și umilințele au fost frecvent întâlnite, cu scopul de a înăbuși orice rezistență la asimilare. Cu toate acestea, bulgarii de acolo și-au păstrat limba, credința și identitatea până la retrocedarea Dobrogei de Sud către Bulgaria, odată cu Tratatul de la Craiova din 1940.

În toamna anului 1916, în timpul Primului Război Mondial, când armata bulgară a avansat spre Dobrogea de Sud, autoritățile militare române au efectuat represiuni sângeroase împotriva populației bulgare autohtone.

Temându-se că bulgarii din Dobrogea vor sprijini trupele bulgare care înaintau, unitățile române au comis torturi în masă, crime și incendieri în mai multe sate. Cele mai brutale au fost masacrele din satele Baladja (Stojer), Durankulak, Ekrene (Kranevo) și Kalipetrovo, unde sute de bărbați, femei și copii neînarmați au fost uciși. Victimele au fost adesea torturate, iar casele lor au fost jefuite și arse. La mijlocul lunii august 1916, între 30-40.000 de civili dobrogeni din Dobrogea de Nord și de Sud – bărbați, femei, copii și vârstnici – au fost duși de autoritățile române în lagăre de concentrare pe teritoriul Moldovei. Acest lucru s-a întâmplat cu câteva zile înainte de începerea războiului dintre Bulgaria și România, la 1 septembrie 1916, pentru eliberarea Dobrogei de Sud. Aceștia au fost supuși abuzurilor fizice și unor munci grele, ceea ce a dus la moartea multora dintre ei. Sute de oameni nu s-au mai întors niciodată în locurile lor natale, iar mormintele lor sunt încă necunoscute. Atrocitățile din 1916 au lăsat o rană adâncă în memoria populației locale și sunt o mărturie vie a brutalității politicii de ocupație românești în regiune.

Este deosebit de îngrijorător faptul că, în lumea modernă, în care influența culturală nu este mai puțin semnificativă decât cea politică, statul român continuă să manifeste un interes activ pentru Balcic și regiune. Prin inițiative culturale, mesaje media și evenimente la „Castel”, imaginea Reginei Maria este conturată nu doar ca o figură istorică, ci ca un simbol cultural legitim al unui loc care este teritoriu bulgar. Aceasta este o încercare inacceptabilă de a rescrie cultural istoria și de a impune permanent o prezență străină sub forma unei „influențe soft”. Pe acest fundal dureros, este greu de acceptat ca fiind normal ca o instituție culturală de stat bulgară să organizeze evenimente care celebrează o figură ce întruchipează tocmai acest regim de ocupație. O astfel de abordare nu numai că neglijează adevărul istoric, dar insultă și memoria miilor de victime dobrogene și a descendenților acestora.

Suntem convinși că politica culturală a unui stat suveran trebuie să se bazeze pe adevărul istoric și demnitatea națională. Prin urmare, facem apel la o regândire a abordării prezentării Reginei Maria la Institutul Cultural de Stat „Castelul”.

Anul acesta, dobrogenii sărbătoresc 85 de ani de la revenirea Dobrogei de Sud la granițele Bulgariei, iar „Castelul” sărbătorește 150 de ani de la nașterea Reginei Maria. Anul trecut, complexul a prezentat o expoziție în limba română și engleză, realizată în România, care nu a fost tradusă în limba oficială a țării noastre – bulgara.

În noiembrie 2023, directoarea „Castelului”, Jeni Mihailova, a prezentat în Parlamentul României un material despre modul în care funcționează instituția și care este experiența pozitivă a palatelor Reginei Maria. Evenimentul face parte din vernisajul unei expoziții despre cetățile antice și castelul Reginei Maria din Mamaia și celebrarea a 145 de ani de la aderarea Dobrogei la statul român.

Cultura trebuie să construiască punți, dar nu pe uitare. Istoria Dobrogei de Sud este profund legată de durere, sacrificii și un spirit ireconciliabil. În acest context, nu putem accepta ca fiind normal ca într-o instituție culturală bulgară să se promoveze elogierea unei figuri asociate cu o perioadă dificilă de ocupație și opresiune a populației bulgare. Memoria strămoșilor noștri nu merită să fie ștearsă, minimalizată sau înlocuită de interese străine. Păstrarea acestei memorii este o datorie față de istorie și față de generațiile viitoare.

Traducerea Rador: Mirela Petrescu