Ciocnirea spațială care a creat luna a lăsat „pete extraterestre” sub picioarele noastre și a influențat formarea continentelor – nouă ipoteză

Încă din anii 1970, oamenii de știință au crezut că Luna s-a format atunci când o planetă de mărimea lui Marte s-a ciocnit cu Pământul în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani.

Un nou studiu sugerează că, pe lângă faptul că această coliziune a schimbat cerul de noapte, impactul a lăsat o relicvă adânc sub picioarele noastre – două „pete” extraterestre masive de rocă îmbogățită în fier care ar fi putut avea un rol esențial în formarea continentelor, relatează The Times.

Planeta despre care se crede că s-a prăbușit pe Pământ este cunoscută sub numele de Theia, după figura din mitologia greacă care a dat naștere lui Selene, zeița lunii.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Omul de la volanul Ambulanței pentru Monumente, care salvează patrimoniul României

8:24

Sfaturi despre cum să incluzi carbohidrații într-o dietă sănătoasă

4:20

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Este posibil ca acest corp ceresc necunoscut, de aproximativ jumătate din dimensiunea Pământului, să se fi format în zonele îndepărtate ale sistemului nostru solar, înainte ca influența gravitațională a lui Jupiter sau Venus, sau posibil ambele, să o tragă pe traiectoria de coliziune.

Inițial s-a crezut că Luna a moștenit material în principal de la Theia, în timp ce Pământul, datorită masei sale mai mari, a fost doar ușor contaminat. Acest lucru a intrat în contradicție cu studiile care au constatat că compoziția Lunii și a Pământului erau similare în aspecte esențiale.

Noul studiu, condus de Qian Yuan de la Universitatea de Stat din Arizona, sugerează că o cantitate semnificativă de material din Theia a ajuns pe planeta noastră. Acesta susține că două rămășițe masive pot fi detectate în interiorul mantalei terestre, sub crusta solidă.

Cercetătorii propun ipoteza ca acest material să fi format două regiuni de mărimea unui continent – cunoscute sub numele de provincii mari cu viteză redusă (LLVP) – care se întind pe mii de kilometri la baza mantalei, deasupra nucleului Pământului. Una se află sub Africa, iar cealaltă sub Pacific. Acestea pot fi detectate deoarece undele seismice încetinesc atunci când trec prin ele.

Yuan a afirmat că LLVP-urile ar fi putut contribui la modelarea lumii. Din ele se ridică coloane de manta, zone de rocă deosebit de fierbinte. Această căldură poate topi și subția crusta solidă a Pământului, ducând la activitate vulcanică. De asemenea, poate influența modul în care se formează și se comportă plăcile tectonice, afectând crearea continentelor.

Studiul presupune că materia din Theia care a intrat în mantaua Pământului a fost îmbogățită cu fier, ceea ce a făcut-o mai densă decât mineralele din jur.

Ca urmare, s-a scufundat în partea de jos a mantalei Pământului, formând LLVP-urile, care par să fi rămas la locul lor în ultimii 4,5 miliarde de ani.

Yuan a afirmat că acest lucru s-ar potrivi cu dovezile care sugerează că LLVPs conțineau „materiale volatile primordiale” – gaze care par să fi precedat impactul gigantic, pe care Theia ar fi putut să le fi acumulat în timp ce călătorea prin spațiu.

La rândul său, acest lucru ar putea explica prezența „componentelor nebulare” – elemente care ar putea proveni din spațiu – găsite în unele roci vulcanice, care s-au ridicat din mantaua terestră prin crusta Pământului.

Este probabil ca astfel de ciocniri colosale să se fi întâmplat de multe ori în sistemele solare din întreaga galaxie și dincolo de ea, a sugerat Yuan. „Impacturile gigantice sunt frecvente în etapele finale ale formării planetelor”, a spus el.

Descoperirile sunt publicate în revista Nature.