Chestiunea hotelurilor de azilanți din Marea Britanie s-a agravat / Firmele implicate în oferta de cazare au făcut averi – editorial The Telegraph

Capturarea infractorului sexual imigrant eliberat din greșeală din închisoare reprezintă măcar un succes pe lângă mulțimea de eșecuri care au năpăstuit gestionarea crizei migrației peste Canal [zeci de mii de străini care traversează ilegal Canalul Mânecii în șalupe – n.trad.]. S-a mers din dezastru în dezastru, de la eșecul guvernelor succesive de a opri bărcile ori a destructura bandele de contrabandiști și până la costul extrem de piperat al îngrijirii și procesării imigranților, potrivit Rador Radio România.

Infractorul recapturat, Hadush Kebatu, a reprezentat catalizatorul protestelor împotriva continuării cazării tinerilor azilanți bărbați în hoteluri din orașele mici. El a fost arestat pentru abuz sexual în Epping, fapt ce i-a determinat pe localnici să picheteze hotelul în care el fusese cazat. Locul a devenit ulterior unul dintre punctele de referință ale protestelor împotriva acestei practici.

Firmele implicate în oferta de cazare pentru azilanți au făcut averi. Începând din 2019 până acum numai trei dintre aceste firme au încasat împreună un profit net de 383 de milioane de lire sterline din contractele cu ministerul de interne. Până și Partidul Comunist din China deține trei hoteluri rezervate exclusiv imigranților, de pe urma cărora încasează 15 milioane de lire sterline de la contribuabilii britanici.

Dar aceste contracte au fost prost gestionate de ministerul de interne. Comisia afacerilor interne a Camerei Comunelor afirmă într-un nou raport că au fost irosite miliarde de lire din cauza proastei gestionări.

Secretari de stat și alți funcționari au „neglijat” monitorizarea de zi cu zi a acestor furnizori de cazare, chiar și atunci când costul contractelor încheiate cu ei pe 10 ani au crescut de la 4,5 miliarde de lire la peste 15 miliarde.

Parlamentarii afirmă că sistemul de cazare a solicitanților de azil este „eșuat, haotic și costisitor”, permițând realizarea unor profituri excesive fără verificări adecvate și clauze de penalizare. Chiar și atunci când contractele permiteau recuperarea plăților excesive, ministerul de interne nu s-a mai deranjat să recupereze ceva.

Atunci când sistemul își atinsese culmea existau în Regat 56.000 de indivizi cazați în 400 de hoteluri. În țară mai sunt și acum 32.000 de imigranți care locuiesc în 200 de hoteluri contra unui cost total de 2 miliarde de lire pe an.

Sir Keir Starmer a promis că până în 2029 practica hotelurilor pentru azilanți va dispărea complet, ceea ce înseamnă că vom fi nevoiți să mai plătim încă cel puțin trei ani pentru acest sistem. Și, în plus, unde se vor duce aceștia când nu vor mai avea la dispoziție hoteluri? Se vorbește de centre de detenție la bazele militare, dar deocamdată nu sunt decât vorbe. Cazarea lor în locuințe sociale, de care oricum ducem lipsă, pare mai probabilă.

Costul acestui fiasco era oricum destul de grav, dar să aflăm acum și că aceste contracte au fost prost gestionate constituie o insultă grotescă la adresa contribuabililor care, după ce că plătesc pentru întreaga afacere din propriul buzunar, mai sunt și înfierați drept rasiști atunci când se plâng.

Sursa: THE TELEGRAPH / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba