Ce ar putea grăbi căderea premierului Bolojan

Chiar la sfârșitul unui interviu acordat luni seară TVR Info, premierul Ilie Bolojan a lansat încă o temă care reprezintă azi coșmarul politicienilor din toată Europa: creșterea vârstei generale de pensionare, nu doar la speciali.

Cu morga sa de inginer calculat, Bolojan a explicat de ce măsura este inevitabilă și cum sistemul de pensii nu rezistă pe termen lung dacă nu vom introduce mai mulți angajați în piața muncii.

După pachetul de măsuri impopulare, este fix ce mai lipsea pentru a-și ridica toată societatea în cap. Foarte probabil, echipa sa de consilieri a realizat potențialul exploziv al temei și a stins rapid un incendiu pe cale să cuprindă Palatul Victoria.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Ene Dogioiu, a precizat a doua zi dimineața pentru G4Media.ro că tema nu se afla în acest moment pe agenda guvernului. Liderii coaliției au declarat și ei că nu s-a discutat despre creșterea vârstei de pensionare.

Scandalul a fost evitat, dar câteva concluzii se pot trage.

În primul rând, creșterea vârstei de pensionare este o măsură avută în vedere de Guvern din moment ce premierul Bolojan a vorbit despre ea ca despre un pas obligatoriu pentru a evita falimentul sistemului de pensii. Evident că nu este momentul acum, cu atâtea fronturi deschise, pentru o reformă cu impact politic și social atât de mare, dar România nu are prea mult timp la dispoziție.

Această dezbatere a început deja în majoritatea statelor europene unde vârsta de pensionare este la fel ca în România, de 65 de ani. În Europa, trendul e clar: vârsta de pensionare urcă peste tot.

În Germania, ea crește gradual spre 67 de ani pentru generațiile mai tinere, cu discuții deschise despre mecanisme care să o ducă mai sus, odată cu speranța de viață.

În Franța, reforma adoptată anul trecut ridică pragul de la 62 la 64 de ani până în 2030, măsură care a aruncat țara în stradă luni de zile.

Țările nordice au mers și mai departe: Danemarca are deja stabilit calendarul pentru o vârstă de pensionare care poate trece de 67, iar Norvegia și Olanda discută scenarii de 68 de ani și peste. România, cu cei 65 de ani actuali, nu e încă în vârful clasamentului, dar presiunea demografică și financiară o va împinge inevitabil în aceeași direcție.

Odată cu creșterea speranței de viață și cu declinul demografic, bugetele publice, la care contribuie tot mai puțini angajați, nu mai pot susține un număr tot mai mare de pensionari. Este o ecuație simplă și ușor de înțeles, dar rezolvarea ei prin creșterea vârstei de pensionare riscă să arunce în aer partide, coaliții, guverne.

Vezi Macron, care a dus un adevărat război de gherilă urbană cu propriii cetățeni din cauză că a îndrăznit să crească vârsta de la 62 la 64 de ani. Popularitatea președintelui Franței este azi la cel mai scăzut nivel.

A doua concluzie este că premierul Ilie Bolojan își va semna practic sfârșitul la Palatul Victoria în momentul în care va pune tema pe masa coaliției. PSD va fi în stare să iasă de la guvernare decât să voteze așa ceva. Singura susținere publică a venit din partea USR, care, prin unul dintre liderii săi, s-a poziționat clar în favoarea creșterii vârstei de pensionare.

Evident că dezbaterea nu poate avea loc acum, după majorarea TVA, după creșterea vârstei de pensionare în justiție, după măsurile de reformă în companiile publice, în sănătate, în educație, cu proteste și greve în curs sau pe punctul de a fi declanșate, cu o reformă în administrație care încă nu a trecut de votul Parlamentului.

În treacăt fie spus, este posibil ca reforma în administrație, respinsă violent de primarii PSD, să grăbească momentul căderii Guvernului. N-ar fi exclus ca după Congres, Sorin Grindeanu să declanșeze atacul la Guvern, după ce se va vedea instalat cu mandat plin în fruntea partidului pe care azi îl conduce din poziția de interimar.

Guvernele Ciolacu și Ciucă au lăsat în urma lor o țară praf și pulbere, un deficit bugetar enorm, dezmăț generalizat în administrația publică. Două guverne de populiști iresponsabili au adus țara în pragul falimentului aruncând cu bani în aproape doi ani de campanie electorală perpetuă.

Sub presiunea Comisiei Europene și a agențiilor de rating, guvernul Bolojan se vede nevoit acum să aplice o serie de măsuri impopulare care-i erodează rapid credibilitatea.

A adăuga la lunga listă de vești proaste din ultimele luni creșterea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani, de exemplu, ar fi mult peste ce poate suporta în acest moment societatea românească, chiar dacă calculele reci arată că actualul sistem nu mai este sustenabil.

Șansele ca Guvernul să treacă și această ultimă reformă necesară, inevitabilă și să-i supraviețuiască ulterior sunt minime. Creșterea vârstei generale de pensionare va fi cântecul de lebădă al premierului Bolojan, dacă nu cumva apar între timp alte lebede negre care-i vor grăbi sfârșitul politic.