G4Media.ro

Ce a mers prost după căderea zidului Berlinului/ De ce naționalismul a…

Ce a mers prost după căderea zidului Berlinului/ De ce naționalismul a prins aripi în Europa de Est și nu numai

Două mari cutremure au configurat actuala ordine mondială. Primul, în 1989, părea să promită un marș irezistibil către democrația liberală și piețele deschise. Ocazia a fost însă irosită de cei îmbătați de aparentul lor triumf. Un al doilea set de șocuri seismice a determinat apoi lumea să revină iar la naționalism și protecționism, scrie The Financial Times, citat de Rador.

Teoria sfârșitului istoriei [victoria globală și definitivă a democrației liberale occidentale, imaginată de Francis Fukuyama în 1992 – n.trad.] legată de căderea zidului Berlinului acum 30 de ani a fost dintotdeauna, ei bine, anistorică. Nu era nimic ineluctabil în privința expansiunii pluralismului politic și economiei de piață. Scindarea Iugoslaviei în naționalisme războindu-se între ele ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă suficient împotriva hybrisului.

Și totuși. Destrămarea pașnică a Uniunii Sovietice, adoptarea entuziastă a sistemului parlamentar de către fostele state comuniste și prosperitatea tot mai mare a Chinei și a altor economii în curs de dezvoltare ofereau motive rezonabile de optimism în privința faptului că lumea o apucase pe o nouă traiectorie.

ONU se trezise din paralizia războiului rece. Expulzarea forțelor irakiene din Kuweit sub conducerea americană a asigurat sprijinul unei coaliții globale. Integrarea europeană arăta foarte similar unui prototip exportabil. Doctrina ONU a „responsabilității de a proteja” evidenția repulsia colectivă față de epurarea etnică și genocid. Așadar, chiar dacă destinația poate că nu era deja asigurată, direcția călătoriei era indiscutabil de partea democrației.

Monitorizarea anuală a drepturilor și libertăților de către grupul de reflecție Freedom House din Washington indică anul 2007 drept vârf absolut, după care a urmat un regres continuu. China și Rusia au devenit mai îndrăznețe în construcția autoritarismului lor. Primăvara Arabă s-a preschimbat în iarnă. Țări precum Turcia, Ungaria și Polonia au alunecat constant spre iliberalism.

În raportul lui pe 2018, Freedom House remarcă faptul că ascensiunea populismului și sentimentul anti-imigranți din democrațiile occidentale le-au făcut treaba ușoară acelor conducători pe care „nu-i prea interesează libertățile fundamentale civice și politice”. Între ei, raportul îl menționează și pe președintele american Donald Trump, care își exprimă „sentimente de admirație și chiar de prietenie personală cu unii dintre cei mai detestabili potentați și dictatori ai lumi”.

Se pot găsi o jumătate de duzină de explicații plauzibile cu privire la ce a mers prost. Prăbușirea Rusiei în anarhie economică a deschis porțile unui conducător care promitea să restabilească ordinea și mândria națională. China nu avea cum să-și uite vreodată „secolul de umilire” și să consimtă la o ordine globală sub conducerea SUA.

Așa cum era ea imaginată de prietenii ei, Pax Americana avea să fie era unui hegemon benign administrând pacea internațională. Evenimentele din 11 septembrie 2001 au dus la repudierea regulilor de către Washington în favoarea intervenției militare unilaterale. În 1990 președintele american George HW Bush trudise din greu să-și asigure o susținere largă pentru războiul său contra lui Saddam Hussein al Irakului. Fiul lui, George W Bush, a declarat pur și simplu că ceilalți sunt „fie cu noi, fie împotriva noastră”. Democrația se întinează atunci când promotorii ei o livrează prin trapa unui bombardier B-52.

În ce-o privește, UE a ignorat rolul jucat de identitatea națională în revoltele est-europene contra cârmuirii Moscovei. Țări care numai recent își recâștigaseră suveranitatea era improbabil să împărtășească entuziasmul postmodernist al membrilor existenți pentru transferul către Uniune al procesului național de luare a deciziilor. În Orientul Mijlociu, concentrarea Occidentului pe alegeri l-a făcut să treacă cu vederea necesitatea instituțiilor și convențiilor ce fundamentează democrația liberală. Urna de vot, de una singură, nu avea cum să transforme vreodată Libia.

Într-un fel ori altul, toate aceste lucruri au erodat câte un pic din strălucirea de superioritate atribuită Vestului de victoria lui în războiul rece. Dar nici unul dintre ele nu a avut consecințe considerabile, în comparație cu evenimentul care a făcut ferfeniță pretențiile și ambițiile ordinii post-război rece.

Crahul financiar global din 2008 și recesiunea ce i-a urmat au administrat o puternică lovitură economică democrațiilor bogate, spulberându-le concomitent iluziile investite în democrația liberală și globalizare. Dovada era acolo și putea s-o vadă întreaga lume – Vestul o dăduse în bară, și încă o dăduse atât de rău cum nu se mai văzuse de la Marea Criză din anii ’30.

În ciuda tuturor câștigurilor acumulate de pe urma globalizării – iar averile în creștere deținute de sute de milioane de oameni din China, India și alte țări chiar le atestă – devotamentul față de piețele nereglementate consfințit prin așa-zisul „consens de la Washington” [termen apărut în 1989; un set de 10 politici/reforme economice standard, aplicabile în situații de criză, se credea, oricărei țări în curs de dezvoltare – n.trad.] fusese o eroare catastrofală.

Capitalismul financiar, se dovedea, e inerent instabil; și, odată destabilizat, se prăbușește ca un castel din cărți de joc. Deodată, capitalismul dirijat de stat, un concept favorizat de autocrați, nu mai părea anacronic.

Pagubele reale s-au produs însă pe plan intern. Ascensiunea populiștilor – dl Trump în SUA, adepții Brexit-ului în Regatul Unit, nenumărate partide naționaliste în alte țări – a expus o falie fundamentală. Roadele globalizării fuseseră culese în Occident de numai câțiva; contractul social care până atunci fundamentase încrederea publică în politică și în piață fusese încălcat. Elitele se îmbogățiseră pe spinarea majorității.

Acești populiști oferă țapi ispășitori în loc de remedii. Și nici în privința alternativelor autoritare n-ar trebui cineva să-și facă iluzii. Lumea nu se înghesuie să imite Moscova, Budapesta și Ankara. Chiar dacă disprețuiesc democrația, tiranii și demagogii se simt obligați s-o mimeze. Reiese totuși de aici o concluzie evidentă. Dacă vor să-și restaureze autoritatea în străinătate, conducătorii occidentali trebuie mai întâi să-și reconstruiască credibilitatea la ei în țară.

Articol de Philip Stephens (directorul consiliului editorial al Financial Times / Rador/ Traducerea: Andrei Suba

Sursa Foto: Comisia Europeană

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

12 comentarii

  1. Nationalismul a prins aripi pentru ca e ceva natural. Asa cum e natural sa-ti iubesti parintii si copiii, la fel este natural sa te inconjori cu cei care vorbesc limba ta, cu care semeni, cu care ai o istorie si interese impartasite. Globalismul este nenatural, omul normal e prea departe de orice, e strivit; interese multiple sunt in mod firesc divergente.

    • Pamflet
      Nationalismul a prins in europa de est in urma modului cum au fost tratati est europenii de statele din vest. Daca un roman mergea in germania , franta sau italia, trebuie sa mearga pe ascuns, ca un infractor. Trebuia sa muncească pe ascuns pe bani putini (comparativ cu localnicii), si umilit si fara drepturi. Iar cand au vrut sa isi faca acte in tarile respective, cei mai multi au fost respinsi si umiliti. Dar cand au venit arabii, acestora li s-au dat ajutoare, cazare alocatii si documente sau chiar cetatenie, cu toate ca acestia nu au incercat niciodata sa se integreze in societatea tarii respective.
      Occidentalii ar putea avea ceva obligatii fata de cei din tarile arabe sau africa, deoarece i-au colonizat pe acestia si exploatat. Dar est eurpenii nu au colonizat si exploatat pe nimeni niciodata. De ce sa ni se impuna cote de emigrani cu toate ca acestea si neamul lor nu au avut niciodata nicio treaba cu romania

    • Naționalismul e o bălărie inventată de diverși inși care vor sa controleze o națiune prin frică, ca nazismul.
      Granitele sunt limite trasate artificial, nu exista populație perfect omogenă.

  2. Cred ca explicatia este mai simpla: liderilor occidentali nu le pasa deloc de omul de rand, daca acesta o duce bine, daca are venituri sa-si plateasca casa si factura medicala sau daca are ce sa muncesca. Nepasarea a dus la probleme uriase, iar oamenii obisnuiti se simt abandonati de politicieni.
    De exemplu, ce mare realizare a fost pentru Romania ca a intrat un UE si in NATO? Nu au ajutat cu nimic ca sa ducem o viata mai buna, nu au sprijinit consolidarea statului de drept si nici combatarea coruptiei. Degeaba suntem in UE, tara este distrusa economic si drenata de populatia activa. Ce le pasa liderilor europeni de noi? Mai dau din gura cateodata, dar fara actiuni concrete.

    • Pentru Romania a fost e realizare enorma intrarea în NATO și UE. Instituțiile europene au sprijinit statul de drept dar fără a interfera prea mult în treburile interne ceea ce e normal. Altfel ar fi fost acuzați că ne încalcă suveranitatea.
      Că România este unde este nu e vina occidentului, ci a românilor. Noi am furat cât s-a putut și oamenii onești au plecat spre o viață mai bună tocmai în Occidentul ăla „rău”.

  3. In Europa de Est.
    Natioalismul exacerbat, a fost introdus de catre comunisti, transformand patriotismul in nationalism. De ce? Foarte simplu: pentru a stapani si conduce usor, fiecare popor. Atata vreme cat fiecare popor se crede superior vecinilor, cat crede ca a inventat mai tot ceea ce se poate inventa, cat cede ca el stie mai bine (orice si in orice) decat vecinii… atata timp, conducatorii sunt linistiti.
    42 de ani de indobitocire nationalistica, au intrat in ADN-ul diverselor popoare din Europa de Est. Si nu se va schimba prea curand. Se schimba cei care au plecat si traiesc in alte tari. De ce? Pentru ca se deschid altor culturi, altor metode. Si dupa un anumit timp, realizeaza ca exista alternative.
    Cel mai bun exemplu: cand nu te pricepi sa faci (bine si pana la capat) ceva… platesti un strain sa o faca. Cineva care se pricepe si care are experienta. Altfel, aplicand reteta nationalistilor „stiu eu mai bine”… stim cu totii ce se intampla: tot ceea ce a fost construit de romani, din 1950 incoace.

    In Europa de Vest.
    Nationalismul este o urmare a fricii. A fricii de celalalt, de necunoscut. Exista 2 tipuri de oameni: 1° cei care se simt bine unde sunt (ca mine, imi este indiferent in ce tara traiesc) si 2° cei care se simt bine unde s’au nascut.
    Cei care se simt bine numai acolo unde s’au nascut, au mari sanse de a dezvolta frica de necunoscut (persoane, culturi, obiceiuri, etc) Si de „inchid” in nationalism.

  4. Eu cred ca bine în tarile din est, culmea, a prins corectitudinea poltica,. Noul marxism. Păcat.

  5. Nu stau sa verific. Dar este una dintre cele mai bune analize, nu prea cred ca este doar traducere. Ar trebui semnat traducător și analist media Andrei Suba. Seara frumoasa.

  6. Daca votezi cu liberalii in west aia vor continua sa importe lumea a treia araba cu o sete incredibila pentru o violenta de care europeanul nu mai este in stare, daca votezi cu nationalisti iarasi nu tii bine. Dintre cele doua rele si pentru ca nu exista alte viziuni prefer a doua, cu timpul poti da jos un regim totalitar dar ce faci cu sute de mii de imigranti care in 50 de ani vor lua locul populatiei native? Voi urmariti stirile cu crimele, talhariile si violurile in grup pe care le provoaca imigrantii in est? Mi sila de est si ma bucur ca nu am emigrat acolo.

    • Care tâlharii? Care violuri in grup? Alea despre care nu exista nicio înregistrare?
      Vezi că vine soros sa ne fure copiii.

  7. Si pe hotnews, si pe G4media am citit articole elogiatoare ale unor lideri naționaliști. Si articole cu tentă, pentru mine, punând în opoziție negativă liberalismul UE vs pozitiv nationalismul lui Trump.

    Dormim cum ne asternem.
    De asemenea populațiile țărilor fost comuniste fără educatie si cultura democratică, în majoritatea lor, votează, asemeni turcilor sau populațiilor din țările arabe, votează fie guverne iliberale, fie populisti autocrati.

    Cel mai adesea este. vorba de educație. Un nationalist este un om lipsit de educație, în cel mai bun caz. In general este doar un prost care își varsă frustrarea neputinței personale pe altii.

  8. nationalistii din polonia se numesc lege si justitie.
    nationalistii din ungaria sunt la putere pe coruptia socialistilor de dinainte
    nationalistii din romania se chinuie cu disperare sa dovedeasca ca toti sunt corupti.
    numitorul comun? furtul!
    dupa caderea comunismului in est, a fost atata furt in toate tarile incat oamenii au votat cu oricine a promis ca limiteaza furtul. si culmea, orban si kaczynski au limitat furtul (fura ei tot, dar global mai putin)
    in vest, problema de baza e tot furtul.
    frontul national face valuri peste interminabilele smenuri si susanele si contracte cu dedicatie din franta.
    brexit party numara deplasarile fictive ale eurodeputatilor si trece legea castravetelui ca sa dovedeasca ca ue plateste o armata de oameni pentru nimic.
    trump face ordine in imigratia in america.
    lumea s-a schimbat in ultimii zeci de ani. sunt mult mai multe metode de a fura, iar statele nu au tinut pasul cu furtul modern. oamenii de rand vad ca unii triseaza si se imbogatesc, iar prostimea munceste si plateste taxe.
    cat despre nationalism, e un raspuns la furtul globalizat. e mai usor sa controlezi furtul local, daca te deconectezi de lumea globala.
    iesirea din criza e un sistem de checks and balances mai performant, care sa impiedice baietii destepti sa triseze (sau macar sa ii limiteze), astfel incat furtul total sa fie mai mic si oamenii sa fie mai putin revoltati de furt.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.