Când trebuie să ia președintele american autorizare de la Congres pentru a începe un război? Ultima dată s-a întâmplat în 1942 când SUA au declarat război României în timpul cel de-al Doilea Război Mondial

Războiul dintre Iran și Israel și posibila implicare a Statelor Unite au reaprins dezbaterea privind necesitatea unei autorizații din partea Congresului pentru a continua, potrivit Rador Radio România.

La Cameră a fost introdusă o rezoluție bipartizană care interzice orice acțiune a lui Donald Trump împotriva Teheranului fără undă verde parlamentară, așa cum prevede Rezoluția din 1973 privind puterile de război .

Numai că deocamdată, administrația pare orientată să procedeze unilateral, valorificând puterile constituționale ale președintelui și autorizațiile de utilizare a forței militare încă în vigoare.

Articolul I, Secțiunea 8, Clauza 11 din Constituție conferă Congresului puterea de a declara război: prima declarație formală de război datează din 1812, ultima din 1942 împotriva României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

• (Nota Redacției: Pe 12 decembrie 1941, la insistentele Germaniei și Italiei, România declara război Americii. Mareșalul Ion Antonescu spune în taină ziariștilor români cu acest prilej: ”Eu sunt aliatul Reich-ului împotriva Rusiei, dar sunt neutru între Marea Britanie și Germania. Sunt pentru americani contra japonezilor”. Atare sentimente personale nu aveau cum să fie transpuse în practică. Pe 2 iunie 1942 președintele Franklin D. Roosevelt înaintează Congresului declarația de război a SUA contra României. Pe 3 iunie ea este adoptată de Camera Reprezentanților cu un scor de 361 la zero, iar pe 4 iunie Senatul aprobă și el documentul cu un scor de 73 la zero. Pe 5 iunie 1942 Roosevelt semnează documentul final iar starea de război între România și SUA intră în vigoare)

De atunci, însă, președinții care s-au angajat în operațiuni militare au făcut-o fără o undă verde clară din partea Parlamentului, situație care s-a verificat în cazul războiului din Coreea, a celui Vietnam, pentru Operațiunea Furtună în Deșert, pentru războiul din Afganistan în 2001 şi pentru cel din pentru Irak în 2002. Pentru a continua, președinții au folosit rezoluții pentru a autoriza utilizarea forței militare.

În 1973, Congresul, ignorând veto-ul lui Richard Nixon, a adoptat „Rezoluțiile privind puterile de război” care vizau asigurarea implicării reprezentanților și senatorilor în aprobarea conflictelor armate care implică Statele Unite, chiar dacă acestea nu erau declarate oficial ca războaie. Rezoluția prevede că „în absența unei declarații de război”, președintele trebuie să raporteze Congresului în termen de 48 de ore de la introducerea forțelor militare în ostilități, care trebuie să se încheie în termen de 60 de zile, cu excepția cazului în care Congresul permite altfel. De-a lungul anilor însă președinții americani au ignorat rezoluția , bazându-se pe puterile atribuite comandantului-șef și pe autoritatea prezidențială asupra afacerilor externe stabilită de articolul II din Constituție.

Mulți comandanți-șefi s-au bazat în acțiunile lor pe autorizații pentru utilizarea forței militare care îi conferă președintelui puterea de a întreprinde acțiuni militare limitate și definite. Mai multe dintre aceste autorizații au rămas în vigoare și, de-a lungul deceniilor, președinții le-au invocat în sprijinul raidurilor în străinătate. Rezoluția din 2002, de exemplu, prevedea că președintele este autorizat să folosească forțele armate „dacă consideră necesar și oportun pentru a apăra securitatea Statelor Unite de amenințarea continuă din partea Irakului”. Barack Obama a făcut referire la aceasta pentru acțiunea sa din Siria, iar Trump pentru uciderea generalului iranian Qassem Soleimani.

În acest cadru de reglementare, Congresul cere să fie consultat înainte de a continua, având în vedere și diviziunea evidentă din cadrul ambelor partide cu privire la o posibilă intervenție. Lumea Maga este profund divizată, iar democrații se tem de impulsivitatea și imprevizibilitatea lui Trump, văzând în cuvintele sale despre bomba nucleară a ayatollahilor o paralelă cu armele de distrugere în masă invocate de George W. Bush ca justificare pentru invadarea Irakului.

Sursa: ANSA / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel