G4Media.ro

BREAKING Prima sentinţă în procesul istoric al morţii dizidentului Gheorghe Ursu. Foştii…

BREAKING Prima sentinţă în procesul istoric al morţii dizidentului Gheorghe Ursu. Foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au fost achitaţi de Curtea de Apel Bucureşti

La capătul a doi ani de proces, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au anunţat prima decizie în cazul morţii lui Gheorghe Ursu. Acuzaţi de procurori că l-au omorât în bătaie pe disidentul anticomunist, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au fost achitaţi de judecători.

Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La ultimul termen din proces, procurorii au cerut pedeapsa maximă pentru cei doi foşti ofiţeri de securitate. Dacă iniţial procurorul a cerut închisoare pe viaţă, pentru că cei doi au peste 60 de ani, a decis să solicite instanţei detenţie pentru 25 de ani.

Procurorii militari susţin că cei doi au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

În schimb, cei doi inculpaţi au susţinut în faţa judecătorilor că sunt nevinovaţi. „Eu am îndeplinit comenzi primite. Nu făceam niciun act pe lângă comenzile primite,” a declarat Hodiş.

Procesul a mai avut încă doi inculpați, foştii miniştri de interne George Homoştean şi Tudor Postelnicu, care au fost acuzați de complicitate. Aceștia au murit între timp.

Cine a fost disidentul Gheorghe Ursu

Inginerul Gheorghe Ursu este unul dintre cei mai cunoscuți luptători împotriva regimului comunist.

La începutul anilor 80, trimitea scrisori la Europa Liberă, afișa manifeste împotriva lui Ceaușescu și încerca să creeze o rezistență intelectuală împreună cu prietenii săi, Dan Deșliu, Nina Cassian, Geo Bogza și Radu Cosașu.

Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985.

A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.

A murit la 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

26 comentarii

  1. Securitatea este clasa stapanitoare a Romaniei.

    • Pamflet
      Cand am spus ca statul actual e cindus de ofiterii de securitate organizat i CNSAS care astfel santajeaza politicienii si justitiarii si astfel conduc tara, au sarit multi pe mine sa spuna ca sunt neinformat….

  2. Sunt verdicte incurajatoare. Numai asa securistii actuali pot prinde curaj sa continue represiunea impotriva romanilor care sa asigure triumful neomarxistilor si sovietelor externe. SRI trebuie sa-si schimbe grabnic numele in Securitate si sa fie inca si mai drastic in represiunea unor elemente destabilizatoare precum a fost si banditul notoriu Gheorghe Ursu. Traiasca restauratia securista! Vie memoria tovarasului Stalin! Traiasca Codruta Kovesi!

    • Esti grav bolnav mintal daca, dupa tot acest timp, umbli sa dai vina pe SRI pentru asta, un serviciu la fel de ticalos si corupt ca oricare alta institutie din statul roman.

      Intreg statul roman este corupt pentru ca romanii nu sunt capabili sa fie cinstiti, toate agentiile sunt la fel, nu e SRI mai tare decat altii, toti lucreaza numai pentru sine.

    • @nicu daca aberezi insiruind o gramada de cuvinte nu inseamna ca ai dreptate
      vezi ca aia de au achitat sunt judecatorii lui savonea, aia cu psd-ul, nu procurorii „lui” Kovesi

  3. Extraordinar…

  4. Ce dovadă mai clară decât asta că Securitatea domină total justiția din România? Câmpul tactic în toată splendoarea lui. Corb la corb nu-și scoate ochii.

  5. Pai si acuzatii de la Nurnberg s-au aparat ca ei doar au urmat ordine. N-a tinut, dar acolo vorbim de lumea civilizata.

    • Exact asta voiam sa zic si eu!
      Apararea de tip Nurnberg nu este validă!

      Dar trebuie sa vedem motivarea, cine stie ce tehnicalitati pe procedura, tip Tudorică Toader, au gasit cei de la CAB. Ca par specialisti in româneli juridice …

  6. RUSINOS! RUSINOS!RUSINOS!

    • Mi-a zis un prieten, zilele trecute: „Pai si cu dosarul 10 august o sa fie EXACT LA FEL ca in cazul cu Mineriada, cu Revolutia. Nu o sa vedem niciodata nicio sentinta impotriva unui vinovat viu! Zeci de ani pe putin!”

      Eram inclinat sa resping varianta lui, dar incep sa ma gandesc altfel la ce mi-a zis …

  7. Ar trebui ca lumea sa iasa in strada, sa protesteze in fata Curtii de Apel si a CSM. S-a ajuns la derapaje grave de la democratie. Daca fostii tortionari nu sunt condamnati, nu vor fi condamnati nici cei prezenti. Statul se va reintoarce la vechile metode de represiune folosite inainte de 89.

    Va rog sa depuneti plangere la inspectia judiciara, eu asa voi vace imediat cum voi obtine o copie dupa sentinta. Nu pot fi tolerate la nesfarsit crimele impotriva cetatenilor.

    • @Carmen I.:”statul”nu s-a intors,ci este o continuitate a celui „trecut”dar cu alte metode,de aceea este bine sa fie eliminati criminalii si tradatorii tarii,fara mila si stringere de inima,dar pentru asta nu trebuie doar sa ne dorim,ci sa facem.

  8. Din moment ce Procesul Comunismul a fost o hârtie citită în Parlament sub huidiueli…

  9. Aşa se face justiție în România. Târziu, foarte târziu. Iar victimele mai sunt sfâşiate o dată. De data aceasta de judecători.
    România pământ românesc. Vai de capul nostru de neam blestemat.

  10. Hai ba ca exagerati era alta epoca ,Ceusescu e mort si ingropat.
    Tinerii habar nu au cine a fost inginerul Ursu ei cred ca e vreun jurnalist de la antena 3.
    Nu mai ajuta la nimic povestea asta trista.

  11. O mare mizerie a justiției.
    A.Florea nu se autosesizază ?

  12. Un simbol al luptei anticomuniste; un martir care a luptat sa si ia astia zeci de mii de lei salarii,zeci de mii de lei pensii speciale!
    Este revoltator si societatea trebuie sa reactioneze!
    Poate este scanteia care sa i trezeasca pe romani!

    • Hahahha cel mai tare comentariu pe ziua de astazi ”sa iasa lumea in strada pentru Gheorghe Ursu ”,pai studentii au iesit in strada ca le taia gratuitatile pe tren ,despre ce vorbim ,90% habar nu au cine a fost Ursu .
      Prin anii 1990 poate mai stia cineva dar la 30 de ani dupa revolutie aproape s-a uitat.

  13. Dacă procurorii au venit cu un dosar alcătuit din spicuiri din presa postdecembristă, fără martori și fără probe materiale, judecătorii nu puteau da o sentință. Este arhicunoscut faptul că pentru a salva un inculpat nu-ți trebuie avocați foarte buni, nici judecători corupți, îți trebuie numai procurori care să se prezinte în instanță cu acuzații nefondate.

  14. Verdict logic, intr-o tara condusa de acelasi tip de personaje, din 1947. Ordine au primit si nazistii, insa au fost condamnati la Nüremberg. Ordine au primit si alti tortionari, din alte tari, insa au fost condamnati.
    In Romania insa…
    Trist pentru cei putini, care nu se incadreaza in aceasta optica tara si au ales sa locuiasca inca in ea 🙁

  15. @Carmen I.:”statul”nu s-a intors,ci este o continuitate a celui „trecut”dar cu alte metode,de aceea este bine sa fie eliminati criminalii si tradatorii tarii,fara mila si stringere de inima,dar pentru asta nu trebuie doar sa ne dorim,ci sa facem.

  16. Ai si tu un fetis cu kovesi!
    Ce are kovesi in comun cu tudor stanica sau marian clita!!! E lumea atat de mica …

  17. „… cei doi inculpaţi au susţinut în faţa judecătorilor că sunt nevinovaţi. „Eu am îndeplinit comenzi primite. Nu făceam niciun act pe lângă comenzile primite,” a declarat Hodiş”

    Asadar inculpatul Hodis spune ca nu facea niciun act pe langa ordinele primite. Aceasta aparare ridica urmatoarele probleme:
    1. inculpatul isi putea reprezenta consecintele ordinelor primite in caz de neexecutare?
    2. inculpatul nu isi putea reprezenta consecintele ordinelor primite in caz de neexecutare?

    In prima ipoteza, vorbim de o persoana constienta, care isi putea da seama ce se va intampla in cazul executarii oridnelor primite. Apar doua situatii: a) situatia in care inculpatul, desi constient de consecintele ordinelor primite, le executa pentru ca altfel ar fi putut raspunde el legal, dupa legile comuniste; b) situatia in care inculpatul, desi constient de propria responsabilitate in cazul neexecutarii ordinului, refuza executarea acestuia, expunadu-se riscului de a raspunde, sau pur si simplu renuntand la statutul si rangul pe care il avea, demisionand. In prima situatie, vorbim despre un inculpat profund imoral, care isi punea mai presus interesele sale stiind ca un om isi putea pierde viata sau putea suferi din cauza torturii prin executarea ordinelor. In a doua situatie, vorbim despre un om care ar fi fost dispus sa accepte riscul de a-si lua viata de la capat daca ar fi suferit consecinte pentru neexecutarea unor ordine care ar fi suprimat viata altui om sau care l-ar fi expus unor torturi ingrozitoare.

    In a doua ipoteza, vorbim despre un incul;pat debil mintal si despre acceptarea ideii ca statul comunist angaja acest tip de indivizi in sistemul penitenciar (componenta a sistemului judiciar). Numai ca inculpatul are aptitudinea de a se apara sustinand ca a executat ordine, ceea ce inseamna ca are o minima reprezentare a ceea ce spune si ce face, astfel ca este exclusa varianta debilului mintal.

    Ca atare, vorbim despre inculpati care isi dadeau seama ce faceau, care puteau sa-si reprezinte consecintele executarii ordinelor primite, dar care incearca sa se apere, probabil, invocand cauza justificativa prevazuta de art. 21 din actualul cod penal (culmea, codul penal comunist din 1969, in vigoare pana in 2014, nu prevedea o astfel de cauza de inlaturare a raspunderii penale): „(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta. (2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.” In ipoteza din primul alineat, inclupatul ar fi trebuit sa execute un ordin instituit direct prin lege (adica printr-un decret, printr-o hotarare a consiliului de ministri, printr-o lege ca act al Marii Adunari Nationale, nu printr-un ordin al ministrului de interne); in ipoteza din al doilea alineat, inculpatul ar fi avut de indeplinit un ordin al unui superior, cu conditia ca acel ordin sa fie legal, aspect care i-ar fi dat dreptul inculpatului sa analizeze daca urma sa execute un ordin legal sau nu.
    Este exclusa ipoteza achitarii inculpatilor pe temeiul cauzei de neimputabilitate constand in constrangerea fizica sau morala, pentru ca, in cazul primeia inculpatii trebuiau sa dovedeasca ca in momentul in care li s-a dat ordin erau supusi unei constrangeri fizice careia nu ii puteau rezista, iar in cazul constrangerii morale trebuiau sa dovedeasca ca in momentul primirii ordinului fusesera amenintati cu un pericol grav care nu putea fi inlaturat in niciun mod.

    Asadar, in cazul Gheorghe Ursu, Curtea de Apel Bucuresti va trebui sa gaseasca o motivare rezonabila (dar criticabila) care sa sprijine cat de cat rational solutia data, pentru a nu se umple de ridicol. In aceasta speta nu mai poate fi vorba doar despre simpla justificare a posibilitatii de a face cale de atac impotriva hotararii de prima instanta, ci este vorba despre magistrati cu rang de curte de apel, despre care, in mod ipotetic, oricine isi inchipuie ca au suficienta experienta si stiinta de carte pentru a ocupa functia asta. Speta este mult prea sensibila pentru ca solutiile ce se vor pronunta sa nu fie justificate de argumente solide, clare si care sa nu ridice semne de intrebare.