Apelul unui profesor american: Dați afară Ungaria din UE!

Ungaria ar trebui expulzată din Uniunea Europeană din cauza faptului că guvernul premierului Viktor Orbán respinge aproape toate valorile și principiile pe care le susține UE, în timp ce rămâne beneficiar al generozității europene, afirmă un profesor de la Rutgers University din Statele Unite. Acesta susține că, în lipsa unui mecanism pentru excludere si al existentei unui proces greoi de a pedepsi statele membre, UE ar trebui să suspende drepturile de vot ale Ungariei.

Contextul

Într-un material de opinie publicat de The Hill, Alexander J. Motyl – care este profesor de științe politice la Universitatea Rutgers-Newark și specialist în Ucraina, Rusia și URSS, precum și în naționalism, revoluții, imperii și teorie – a afirmat că a venit momentul ca Uniunea Europeană “să se ocupe de singurul stat membru care, în mod evident, nu își are locul în UE: Ungaria.”

În opinia lui Motyl, guvernul condus de Orbán “profită” de Uniunea Europeană “fără a da nimic în schimb:” Ungaria “respinge aproape toate valorile și principiile pe care le susține UE, în timp ce continuă să beneficieze de generozitatea europeană.”

În acest context, analistul se referă la Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede că aceasta “se întemeiază pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați.”

Profesorul american susține că “regimul semi-autocratic al lui Orbán încalcă în mod deschis libertatea, democrația, statul de drept, drepturile minorităților, pluralismul, toleranța și justiția. A demonstrat în repetate rânduri că preferă compania dictatorilor, precum președintele Rusiei, Vladimir Putin, ales în mod ilegitim, în detrimentul Occidentului degenerat.”

De exemplu, premierul Orbán le-a spus susținătorilor săi din Budapesta, strânși recent la un miting de susținere, că intenționează să ia măsuri împotriva politicienilor și jurnaliștilor care primesc finanțare din străinătate.

Vorbind la un eveniment organizat cu ocazia zilei naționale a Ungariei, el a afirmat că este timpul să elimine ceea ce a numit “o armată din umbră” de ONG-uri, jurnaliști, judecători și politicieni care, potrivit lui, servesc interesele UE și ale unui “imperiu american liberal.”

“După sărbătoarea de astăzi, va urma marea curățenie de Paște, căci gândacii au supraviețuit iernii,” a spus Orbán. “Vom elimina întreaga armată din umbră… care a susținut imperiul pentru bani, împotriva propriei lor țări.”

Profesorul Motyl se referă și la poziția organizației pentru drepturile omului Freedom House, care a acuzat partidul lui Orbán, Fidesz, de modificări constituționale și legislative care i-au permis să-și consolideze controlul asupra instituțiilor independente ale țării.

Totodată, Freedom House a precizat că Fidesz a adoptat politici anti-imigrație și anti-LGBTQ+, precum și legi care “îngrădesc activitatea grupurilor de opoziție, a jurnaliștilor, universităților și organizațiilor neguvernamentale critice la adresa partidului aflat la putere sau care promovează perspective considerate “nefavorabile” de către Fidesz.”

Freedom House a acordat Ungariei 65 de puncte din 100 în ceea ce privește Scorul Libertății, afirmând că țara este “Parțial liberă,” un calificativ care desemnează țări în care există restricții semnificative asupra drepturilor politice și libertăților civile. Aceste state nu sunt complet autoritare, dar guvernarea lor implică limitări asupra presei, justiției independente, alegerilor libere sau drepturilor minorităților, potrivit organizației.

Scorul libertăților politice din Ungaria este de 24 din 40, în timp ce cel al liberăților civile este de 41 din 60. De asemenea, Internet Freedom Score – indicator calculat pentru a evalua gradul de libertate pe internet într-o anumită țară – a fost de 69 din 100 pentru Ungaria în 2024, ceea ce înseamnă un calificativ de “parțial liber.” (Scorul variază de la 0 sau deloc liber la 100 sau complet liber și se bazează pe trei criterii principale: accesul la internet, limitările asupra conținutului, încălcări ale drepturilor utilizatorilor).

Opinia profesorului american legată de Ungaria nu este singulară. Într-un material publicat la începtul acestui an, prestigioasa revistă Foreign Policy a scris că Ungaria “a decăzut într-o dictatură,” regresul democratic al țării sub conducerea lui Viktor Orbán fiind demonstrat de slăbirea instituțiilor democratice, subminarea statului de drept, cenzura presei și consolidarea unui regim iliberal.

“Un stat care a trecut prin toate etapele pentru a adera la UE în 2004 a început un declin rapid spre autoritarism la doar șase ani mai târziu. Alte state membre au traversat perioade de recul democratic, inclusiv România, Slovenia, Slovacia și, în mod notabil, Polonia, în perioada guvernului condus de Partidul Lege și Justiție (2015-2023). Însă sistemele politice și societățile lor au fost suficient de rezistente pentru a riposta și a îndepărta liderii autoritari. Ungaria, însă, nu s-a ridicat de la podea,” a scris Foreign Policy.

“Astăzi, Ungaria este o dictatură înfloritoare. Regimul a limitat libertatea presei, a marginalizat opoziția, a desființat mecanismele democratice de control și echilibru, a controlat societatea civilă, a manipulat legile electorale și a neutralizat critica – asigurându-se că doar evenimente extraordinare, nu alegerile, ar putea să-l înlăture de la putere,” potrivit publicației de politică externă, care se referă și la nivelul ridicat de corupție din Ungaria.

Comentând pe marginea unor cărți care descriu alunecarea Ungariei spre o dictatură coruptă, Foreign Policy a arătat cu degetul spre Uniunea Europeană care “nu doar că a privit cum se desfășoară acest nivel de corupție, dar… a fost complicele transformării Ungariei, furnizând fondurile necesare pentru a susține operațiunile regimului.”

Astfel, între 2014 și 2020, Ungaria a primit aproximativ 34 de miliarde de dolari din fondurile UE, lucru care “a consolidat și mai mult controlul elitei aflate la putere.”

Revista a scris că “Uniunea Europeană a devenit mai fermă în 2018, când a sancționat Budapesta pentru încălcarea valorilor fundamentale ale blocului.”

În anul următor, Partidul Popular European, grupul de partide de centru-dreapta din Parlamentul European, a exclus în sfârșit Fidesz din rândurile sale, iar în ultimii trei ani, UE a înghețat peste 31 de miliarde de dolari destinați Ungariei, inclusiv fonduri pentru recuperarea economică post-COVID, din cauza deficitelor în ceea ce privește statul de drept.

De exemplu, la sfârșitul anului trecut, Ungariei i-au fost oficial refuzați aproximativ 1 miliard de dolari în fonduri din partea Uniunii Europene, fonduri pe care blocul le înghețase din cauza acuzațiilor de corupție.

Această decizie, confirmată într-o declarație a UE la sfârșitul zilei de 31 decembrie, a fost prima dată când Uniunea Europeană a luat o măsură de acest tip împotriva unui stat membru.

Foreign Policy a notat însă că măsurile luate de Bruxelles “nu au forțat Budapesta să modifice semnificativ abuzurile sale cele mai flagrante. Deși au existat obiecții puternice în Parlamentul European, Ungaria a preluat în iulie președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Orbán a continuat să se opună prin veto la ajutoarele UE pentru Ucraina și a crescut dependența țării de combustibilii ruși, în timp ce blocul se străduiește să renunțe la importurile din Rusia. Poate că mai mult decât orice altă acțiune a Ungariei ca președinte al Consiliului, prietenia lui Orbán cu Kremlinul în schimbul energiei ieftine a slăbit Uniunea Europeană ca actor pe plan extern.”

În opinia comentatorilor, Uniunea Europeană plătește un preț enorm pentru că l-a tolerat pe Orbán, iar modelul populist promovat de acesta a fost preluat în alte părți ale Europei, incluzând Olanda, Finlanda, Suedia, Slovacia, Austria și Croația. Politicienii de dreapta ajunși la putere în aceste țări “vor o UE cu mai puține puteri și mai puțină centralizare – o Europă a națiunilor – și mulți se uită la Ungaria pentru leadership,” în timp ce președintele Donald Trump l-a lăudat și el pe Orbán, pe care l-a numit “fantastic” și un “mare lider.” Este semnificativ de altfel că, după realegerea sa la Casa Albă în noiembrie 2024, premierul ungar a fost printre primii lideri străini contactați de Trump.

Ce poate face UE?

Potrivit profesorului Alexander Motyl, derapajele anti-democratice ale guvernului condus de Viktor Orbán ar trebui să determine Uniunea Europeană “să îi arate Ungariei ușa. Din păcate, nu există un mecanism pentru acest lucru. Însă, Articolul 7 sugerează o alternativă la expulzare: suspendarea drepturilor de vot ale Ungariei.”

Expertul recunoaște că, ca în orice proces din Uniunea Europeană, procedura este greoaie, implicând multiple voturi atât în Parlamentul European, cât și în Consiliu, unele dintre acestea necesitând sprijinul a peste jumătate din populația europeană. Așa cum precizează alineatele 2 și 3 ale Articolului 7, “Consiliul European (…) poate determina existența unei încălcări grave și persistente de către un stat membru a valorilor menționate la Articolul 2” și “poate decide suspendarea (…) drepturilor de vot ale reprezentantului guvernului acelui stat membru în Consiliu.”

În opinia profesorului american, “un mecanism există. Tot ce lipsește este voința politică necesară – sau realizarea faptului că Orbán transformă treptat Uniunea Europeană într-o țintă a ridicolului.”

Care crede analistul că ar putea fi avantajele suspendării drepturilor de vot ale Ungariei?

• În primul rând, europenii ar putea pur și simplu să ignore tiradele nesfârșite ale lui Orbán împotriva filantropului american George Soros și apropierea sa de Putin. Dezbaterile din UE ar recăpăta un grad de normalitate.
• În al doilea rând, Uniunea Europeană ar putea, în sfârșit, să acționeze conform voinței statelor sale membre, fie că este vorba despre imigrație, drepturile minorităților sau războiul ruso-ucrainean. Ultima problemă – împreună cu discuțiile privind aderarea Ucrainei la UE – ar putea fi gestionată rapid și eficient, fără interferențele distructive ale lui Orbán și fără indiferența sa față de încălcările dreptului internațional de către Putin și față de valorile fundamentale ale Uniunii Europene.
• În al treilea rând, suspendarea drepturilor de vot ale Ungariei ar transmite un semnal puternic altor state membre, precum Slovacia lui Robert Fico, că UE își ia în serios valorile fundamentale. Deloc întâmplător, acest mesaj ar ajunge și la urechile lui Donald Trump și Vladimir Putin.
• În al patrulera rând, suspendarea ar putea chiar să determine Ungaria să urmeze exemplul Brexitului și să părăsească Uniunea Europeană. Acest lucru ar fi un șoc pentru UE, dar, în același timp, ar elimina costurile susținerii unei țări nerecunoscătoare, ar face instituția mai eficientă și l-ar izola pe Orbán.
• În sfârșit, teama ca țara lor să fie tăiată de la fondurile generoase primite de la Bruxelles i-ar putea inspira pe unguri să-l înlăture pe Orbán din fruntea guvernului – “fie prin vot, fie prin ceea ce dictatorii se tem cel mai mult: puterea oamenilor.” Caz în care, crede profesorul de la Rutgres University, “Ungaria ar putea redeveni astfel ceea ce a fost în 1956 și 1989 – un simbol al luptei pentru libertate și democrație.”

Apeluri repetate

Suspendarea dreptului de vot al Ungariei de către Uniunea Europeană, cerută de către profesorul american în materialul de opinie din The Hill, a mai fost solicitată în ultimii ani și de alte părți. De exemplu, în urmă cu o lună, analiștii de la Carnegie Europe – filiala europeană a Carnegie Endowment for International Peace, un think tank dedicat analizelor de politică externă și afaceri europene, care se concentrează pe relațiile internaționale, securitatea europeană, extinderea UE, democrația și politica externă a Uniunii Europene – au făcut un apel similar.

Ei au spus atunci că suspendarea drepturilor de vot ale Ungariei este necesară “pentru a salva credibilitatea UE” în contextul în care guvernul lui Viktor Orbán sabotează constant reînnoirea, la fiecare șase luni, a sancțiunilor UE împotriva Rusiei.

Încercările Ungariei de a paraliza politica externă a Uniunii Europene prin veto-uri și șantaj continuă. Prin faptul că nu o sancționează, Bruxelles-ul normalizează acest comportament și încurajează noi acte de perturbare, au scris cei de la Carnegie Europe.

În opinia comentatorilor, “Uniunea Europeană se confruntă simultan cu cea mai mare amenințare externă la adresa securității sale de la înființare și cu diviziuni interne cauzate de state membre mai preocupate de interesele lor înguste și de relația cu Moscova decât de responsabilitățile lor în cadrul UE. Lăsând Ungaria nepedepsită și, mai mult, recompensându-l pe Orbán pentru comportamentul său distructiv, Bruxelles-ul normalizează șantajul și se expune la noi acte de acest tip.”

Analiștii de la Carnegie Europe au scris că “Ungaria blochează mai mult de jumătate dintre deciziile de politică externă ale Uniunii Europene. Continuă să obstrucționeze Facilitatea Europeană pentru Pace, un fond destinat sprijinirii apărării Ucrainei. Indiferent de propunere, diplomații europeni au învățat să se pregătească pentru un veto maghiar. Iar Orbán recrutează tot mai multe state membre în această axă a paraliziei. Slovacia a devenit deja un aliat de încredere, iar Austria, România și Cehia s-ar putea alătura curând.”

În opinia experților, principiul unității, care a stat la baza proiectului european, a fost denaturat și transformat într-o armă. În lumea de astăzi, acest lucru înseamnă paralizie în fața unor evoluții geopolitice și tehnologice care se desfășoară rapid.

Ținând cont de toate acestea, analiștii se întreabă dacă va permite Uniunea ca un singur stat, acționând împotriva intereselor tuturor, să țină în mod repetat întreaga organizație ostatică?

Experții cred că există un mecanism creat chiar pentru această situație – un stat membru care ignoră sistematic valorile europene -, iar acesta este Articolul 7.

Conform Articolului 7(1), procedurile pot fi inițiate dacă există un “risc clar” de încălcare gravă a valorilor europene. Acest lucru trebuie confirmat printr-un vot majoritar în Parlamentul European. Dacă riscul este confirmat, Articolul 7(2) permite Consiliului European să constate că statul acuzat a încălcat valorile europene. Dacă acest lucru se întâmplă, Articolul 7(3) permite impunerea de sancțiuni, inclusiv suspendarea drepturilor de vot.

Analiștii recunosc că acest proces este dificil de finalizat, deoarece necesită consimțământul colectiv al tuturor statelor membre, cu excepția celui acuzat. Totuși, Articolul 7 rămâne cel mai bun instrument disponibil Uniunii Europene pentru a face față statelor nerecunoscătoare – deoarece cel puțin statul luat în vizor nu poate bloca procesul.

Carnegie Europe scrie că “este pe deplin posibil ca alți perturbatori, mai puțin angajați, să cedeze dacă ar vedea că Ungaria este făcută un exemplu. Cel mai important, dacă procesul Articolului 7 ar fi aplicat complet împotriva Ungariei, valorile europene ar fi demonstrat că sunt mai mult decât cuvinte pe hârtie; ar fi afirmate ca principii fundamentale, cu consecințe reale pentru ignorarea lor.”

Riscul este mare, cred analiștii. Dacă UE nu acționează, această criză va implica și alți membri ai uniunii, iar politicieni din alte țări ale blocului comunitar “vor vedea că șantajul funcționează, corupția plătește, iar apărarea valorilor europene devine tranzacțională. Când există mai mult de un stat nerecunoscător, procesul aplicării Articolului 7 devine aproape imposibil.”

Surse: The Hill, Deutsche Welle, Freedom House, Foreign Policy, Hungarian Conservative, Radio Free Europe/Radio Liberty, Euronews, Carnegie Endowment, eur-lex.europa.eu, revdem.ceu.edu