G4Media.ro

Andrei Cornea, după demisia lui Gabriel Liiceanu din GDS: Poate că plecarea…

Andrei Cornea, după demisia lui Gabriel Liiceanu din GDS: Poate că plecarea ta, deși nedorită, e cumva utilă / Cei rămași vom deveni mai conștienți de „nucleul liberal“ într-o lume amenințată de iliberalism – Scrisoarea integrală în text

Andrei Cornea, noul președinte al Grupului pentru Dialog Social, răspunde, vineri, într-o scrisoare transmisă G4Media.ro, acuzațiilor formulate de Gabriel Liiceanu într-un text de 11 pagini în care explică demisia sa din Grup.

”Poate că plecarea ta, deși nedorită, e cumva utilă: cei rămași vom deveni mai conștienți de „nucleul liberal“ – cu toate modulațiile lui actuale – într-o lume amenințată de iliberalism cu toate modulațiile lui, inclusiv de o formă de fundamentalism, pentru care, iată, sună a erezie chiar și afirmația neutră că, în pofida a orice, Marx aparține „marii culturi a Europei“, scrie Andrei Cornea.

Liiceanu și-a explicat demisia, într-o scrisoare transmisă marți noapte membrilor grupului și obținută de G4Media.ro.

”Am mai declarat, cu ocazia unei discuții „distante” cu Ionel Vianu în marginea statuii de la Trier că, dacă în ᾽89-᾽90 aș fi știut că urmează să intru într-un Grup în care mi se va explica cândva „importanța culturală” a lui Marx – adică a celui care a instilat în mentalul omenirii URA IMPERSONALĂ și necesitatea exterminării prin vini colective (ceea ce Lenin și urmașii lui de pretutindeni au pus în practică printr-o metodologie a crimei pe categorii umane) –, n-aș fi pus piciorul în GDS”, a explicat, între altele, Liiceanu.

Printre motivele demisiei se numără neînțelegerile cu noul președinte al GDS, Andrei Cornea, dar și o serie de nemulțumiri legate de modul de funcționare al GDS, cum ar fi nerespectarea criteriilor de intrare în Grup, așa cum au fost ele enunțate de Andrei Pleșu în 2012.

Liiceanu lansează o rafală de critici dure la adresa senatorului USR, Vlad Alexandrescu, despre care susține că ”de la el se va trage destrămarea Grupului” și îl numește ”un Dinu Păturică al vremilor noastre” sau ”Neo-Păturică”.

”Așa se face că, încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării.

În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca)”, le-a scris Liiceanu membrilor GDS.

Filozoful rezumă motivele demisiei sale în câteva cuvinte: ”Grupul pentru Dialog Social și-a pierdut idealitatea”.

Senatorul USR, Vlad Alexandrescu, afirmă, într-un drept la replică transmis G4Media.ro, că Gabriel Liiceanu a ales să-și dea demisia din Grupul pentru Dialog Social, din cauză că nu a reușit să-și impună punctul de vedere în ce privește procesul alegerii noului președinte al Comitetului Director al GDS.

Potrivit surselor G4Media.ro, Liiceanu l-ar fi susținut pentru funcția de președinte al Comitetului Director al GDS pe poetul Radu Vancu de la Sibiu, însă acesta a pierdut în fața lui Andrei Cornea, noul director al Grupului.

Redăm mai jos integral răspunsul lui Andrei Cornea la scrisoarea lui Gabriel Liiceanu

”Dragă Gabriel,

Dacă n-ar fi de plîns, ar fi fost de rîs! Mă refer la Scrisoarea ta, trimisă Grupului pentru Dialog Social și „scăpată“ între timp în presa mare, spre deliciul tuturor „amicilor“ noștri.

Ia înălțime, te rog, și pune lucrurile în pespectivă: uite, se pregătește moțiunea de cenzură, avem alegeri prezidențiale, nu știu cîte instituții centrale n-au șef, Dăncilă dă rateuri peste rateuri la Bruxelles, asta ca să nu mai vorbesc despre adolescente omorîte sau răpite, spitale mizerabile, școli cu profesori care scot pistolul la elevi și altele asemenea.

Iar noi, crema intelectualității, fruntea elitei, luminarele nației, ce facem? Ne „gonflăm eurile“, cum spui undeva, confecționînd astfel de scrisori, ca tine, și ca mine acum, care intru ca un neghiob în jocul tău. Admite că suntem ridicoli și ne cam merităm disprețul pe care ni-l arată destui. Îți vine să spui: „Ce au ăștia de împărțit? Bani – nu, case – nu, posturi grase – nu, că n-au nici de unele. Atunci, ce naiba? Au căpiat?“.

Da, au căpiat. În plus, dar în aceeași ordine de idei, scrisoarea ta sună, stilistic vorbind, rău: dospind de emfază, pompoasă, „gotică“. Iartă-mă, dar m-ai dat gata cu fraza aia cu „fantomele glorioase ale trecutului“ care „bântuie“ sala GDS, „înecate în miros de ciorbe și fripturi“! Fantomele! Tot încerc, fără să-mi iasă, să vizualizez o fantomă care se îneacă în miros și să o fixez pe vreun personaj „glorios“ dispărut. (Să fie Brucan?) Nu pot decît să te parafrazez: „Trezește-te, scriitorule!“.

Dar, desigur, nu despre lipsa ta de gust e vorba aici, în primul rînd. Ci despre pretenția ta de a avea dreptate întotdeauna, oriunde și împotriva oricui, de a fi gura prin care se rostește adevărul – tot adevărul, fără rest. Iar cînd cineva ți se opune în orice fel – pe drept sau pe nedrept –, îl calci în picioare ca pe o gînganie. Nimic nu mai contează, nici măcar opinia ta anterioară pozitivă despre același.

Pe Vlad Alexandrescu, împotriva căruia te dezlănțui cu atîta furie în Scrisoare, îl ridicai în slăvi în aprilie a.c. la lansarea cărții Copiii lui Irod. Recunoști și acum valoarea cărții lui și a demersului civic, dar o pui pe seama unei „strategii viclene“.

Omul, comparat cu unul dintre cele mai sinistre personaje ale literaturii române, nu mai are dreptul nici măcar la o bună intenție autentică, fie și atunci cînd a comis un lucru de valoare. E, după tine, în întregime scălîmb, ba face parte și dintr-un „trib“ cu unchi, nevastă, văr, toți suspecți moral sau intelectual.

La fel ai procedat cu Mădălin Hodor, în care mai mulți ne puneam speranța să conducă pe mai departe Grupul, aducînd un „sînge proaspăt“. După ce l-ai lăudat mai înainte cu cîteva luni, l-ai sfîșiat la ședința din 14 mai, iar omul, horifiat, și-a dat demisia. Aidoma ai procedat și cu Mircea Dumitru, rectorul Universității București. Tu l-ai adus, cred, în Grup, în deplină admirație, iar apoi l-ai „lichidat“ pe Contributors.

Nu zic nu, o fi fost ceva suspect și „în concursurile dedicate de la Filozofie“, cum scrii, omul poate greșise făcînd prea multă „politică de departament“, dar faptul că susținuse mai demult cu curaj și claritate, ca rector, condamnarea la nivel universitar a plagiatului lui Ponta, pe cînd acesta era un puternic prim-ministru, cerea fie și numai o judecată cumpănită, dacă nu o achitare morală completă. Dar care dintre noi poate primi o achitare morală completă?

Ion Vianu, în orice caz, mai mult decît tine, decît mine și decît mulți alții. Căci pe lîngă valoarea lui profesională, pe lîngă meritele sale de scriitor, pe lîngă implicarea sa civică după 1989 în problema spitalelor psihiatrice, el a fost unul dintre foarte puținii dizidenți adevărați. Or, tu sugerezi în Scrisoare că, fie nutrea ascunse simpatii marxist-comuniste, fie nu știa ce vorbește, cînd declara că „Marx are o importanță culturală“.

Adevărul este că Ion Vianu a plecat nu, cum spui, fiindcă „n-a întrunit acordul unamim al Grupului“ – de vreme ce chiar tu mă citezi printre cei care i-au susținut poziția –, ci fiindcă te-ai răstit la el în scris și, cumva, l-ai invitat să plece. Și era să produci același efect și cu Radu Filipescu, celălalt dizident autentic rămas în GDS, cînd cu „cazul Lazăr“. Ai ceva cu foștii dizidenți, dragă Gabriel?

N-am să fac decît să menționez felul oribil (căci nu vreau să citez niște mizerii) în care îi „execuți“ pe Raluca Alexandrescu (unde-i atenția ta față de doamne, de care faci mare caz?) și pe Ștefan Vianu – nedrept, ofensator, aproape clinic prin revărsarea de dispreț și ură. Ca și în cazul lui Vlad Alexandrescu, din niște oameni autentici, cu toate ale lor, ai produs niște caricaturi. Să fie clar: nu critica ți-o reproșez, ci caricatura. Îți conced meritul artistic, dar moralmente opera e lamentabilă. (Prin comparație, portretul pe care mi-l faci, fără a fi flatant, e aproape pozitiv.)

Ajung acum și la morală, mai exact la etic și la valori, de care vorbești cu atîta vibrato în Scrisoare. Spui că, în 1989, Grupul s-a construit „nu pornind de la împărţirea între «dreapta» şi «stânga», ci de la împărţirea între adevăr şi minciună“. Ce-i cu fraza asta?

Dacă e adevărată, și este într-un sens larg, e banală, fiind valabilă pentru orice grup și formațiune. Toate sunt convinse că merg în direcția adevărului pe care îl separă de minciună – și comuniștii, și naziștii, și pesediști, și naționaliștii –, cred asta toți, inclusiv diavolii. Doar că fiecare plasează adevărul și minciuna în locuri diferite și le asociază cu idei diferite.

Așa încît numai precizarea termenilor (ce înțelegem prin adevăr, ce – prin fals) – care e politică și ideologică – dă distincției „adevăr-minciună“ valoarea ei eficientă. De aceea e o utopie să crezi că poți plana suveran deasupra distincțiilor politice (inclusiv stînga-dreapta) și nu-mi pot imagina că mai crezi în ea.

În fapt, noi, GDS, ne-am constituit nu în jurul unei distincții pompoase și passe-partout între „adevăr și minciună“, ci în jurul distincției mult mai precise și mai politice (chiar dacă n-o numeam astfel) dintre liberalism, înțeles comprehensiv și ceea ce i se opunea atunci și acum: neocomunismul, autoritarismul, stînga radicală, dreapta radicală, clericalismul, naționalismul, pe scurt, iliberalismul, cu un termen actual.

Pentru noi adevărul politic, social și economic, dar și moral (sau ceea ce era mai aproape de adevăr) a fost și a rămas: societate liberă, pluralistă, domnia legii, capitalism, laicitate, europenitate. Treptat, unii dintre noi au adăugat și alte nuanțe binevenite, cum ar fi egalitatea de șanse, respectul pentru diferite minorități, compasiunea pentru defavorizați.

Este ceea ce Grupul a susținut prin activitatea sa, prin premiile acordate și mai ales prin ceea s-a publicat în revista 22 timp de aproape treizeci de ani. În particular, nu știu să existe o altă publicație în România care să fi susținut pe termen mai lung, în mod mai consecvent și mai inteligent, liberalismul în acest sens decît revista 22.

Cred deci că n-am trădat vocația inițială a Grupului și că „idealitatea“ noastră n-a murit. Au murit, probabil, unele iluzii, firești la generația ieșită din comunism. Opțiunile s-au diversificat, nuanțele s-au înmulțit. Generația noastră se duce, dragă Gabriel, iar oamenii tineri ne înțeleg tot mai greu în crispările și idiosincraziile noastre.

Nu spun că trebuie să dansăm neapărat pe hora noutăților, dar nici să ne astupăm urechile încîntați de de noi înșine, cînd îi auzim muzica. Și să nu ținem predici. Căci vom ajunge să predicăm în deșert.

De asta poate că plecarea ta, deși nedorită, e cumva utilă: cei rămași vom deveni mai conștienți de „nucleul liberal“ – cu toate modulațiile lui actuale – într-o lume amenințată de iliberalism cu toate modulațiile lui, inclusiv de o formă de fundamentalism, pentru care, iată, sună a erezie chiar și afirmația neutră că, în pofida a orice, Marx aparține „marii culturi a Europei“.

O vorbă și despre portretul „administrativ“ al Grupului pe care îl faci. E iarăși o caricatură și nu voi intra în detalii. Oricum, dacă restaurantul s-a întins într-o mare parte a casei (la parter), e și „meritul“ tău. Ai abandonat acum cîțiva ani Librăria din fundul curții, preocupat de considerente de rentabilitate.

Se pare că nu „împărțirea dintre adevăr și minciună“ te-a ghidat – și pe bună dreptate. Și nici pe noi, cînd, constrînși de necesitate, a fost nevoie să administrăm util spațiul rămas. Ceea ce n-a fost deloc simplu. Puteam face mai mult, mai bine? Cu siguranță.

Poate că, dacă ne-ai fi dat mai puține lecții de morală și mai mult ajutor efectiv, am fi reușit. Oricum, menținerea independenței revistei 22, ba chiar a existenței revistei în sine a fost un efort major făcut de mai mulți dintre noi (în general pro bono), pentru a nu mai vorbi despre redacție. (Tu de mult timp n-ai mai contribuit la acest efort.)

E de mirare – s-ar zice – cum de a putut ieși ceva totuși de valoare – revista – căci asta n-ai să negi – din ceea ce numești acum „un loc urît“ și populat de „impostură civică“. Sau cumva locul a devenit „urît“, atunci cînd nu l-ai mai putut tu ocupa, iar „impostura“ a apărut cînd tu ai fost contrazis?

Au fost de fapt două-trei ocazii interesante cînd dificultățile materiale ale revistei ar fi putut fi ușurate bine cu mijloace „neconvenționale“: a fost o propunere de la Gold Corporation de a ne da publicitate, respinsă de Rodica Palade, pe atunci redactor-șef. Tot de acolo a venit și invitația unei călătorii de lux în Noua Zeelandă, acceptată de mulți redactori și directori de publicații.

Din nou Rodica Palade a refuzat. Și a fost, de asemenea, propunerea ta de a subvenționa revista, în condițiile în care Humanitas devenea co-acționar cu GDS. Cu 51%, că doar tu nu erai filantrop, ca să predai gratis controlul! Consiliul Director de atunci, cu Radu Filipescu în frunte, a refuzat. Și așa, tu ai rămas cu trîmbițarea eticului, iar noi, GDS și 22, cu „fantomele glorioase“ – bașca, ce-i drept, un strop de libertate.
Cu tristețe și resemnare,

Andrei Cornea”

Sursa Foto: Epoch Times România

Citește și

EXCLUSIV Gabriel Liiceanu a demisionat din Grupul pentru Dialog Social/ Cum își motivează gestul, într-o scrisoare devastatoare de 11 pagini și de ce îl numește Neo-Păturică pe senatorul USR, Vlad Alexandrescu

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

40 comentarii

  1. Eu ca eu, ca sint devastat! Da ce-o sa zica petrov?!? Nu mai ramane niciun telectual sa ne ajute la apararea justitiei?!? Ma rog, facem noi singur!

    • Doar într-o țară aflată într-o continuă tranziție nenorocită, cum este România prezentului, nulitățile astea de genul unui Cornea sau a unui Liiceanu, care își spală rufele murdare în văzul tuturor, pot fi considerate „elite”.
      Elitele adevărate ale țării au fost exterminate înainte de 90, ăștia sunt vai de steaua lor.

    • Ma cert, deci exist.
      Sa nu mai spuna Romaniia ca nu are intelectuali. ca-i lipseste elita care sa o lumneze…

    • Da’voi cine p…a mea sunteți? Vă zic eu. Nulitățile sunteți voi, comentaci de serviciu cu orizontul intelectual al unei amoebe. Rămâneți la subiectele de politică internă, că mocirla aia fetidă e biotopul vostru. Eventual și subiectele de la Acces Direct. Subiectul ăsta vă depășește.

    • @ Asistat @ Acturian
      Voi doi baieti, plangeti la ordin dupa perioada de dinainte de 90 din alte motive, nu culturale.
      Si va plasati mizeriile bolsevice la orice articol despre liberalism, UE, cultura, educatie. Astea 2 din urma par sa va deranjeze cel mai tare, ca sunt in totala contradictie cu propaganda pe care o puneti in ventilator zilnic.
      MIrositi urat, baieti. Urat de tot: a votca ruseasca si afiliatie la Iliescu.
      Hai, lasati-ne ca avem treaba. Ducem tara un lumea civilizata, acolo unde ii e locul.

    • @Gasterocurul lui Ion Barbu, te referi la mocirla aia de politică internă în care „filosoful” Liiceanu se scaldă permanent? He he. Bine, mă, mă-ta e curvă, fuck-off în mizeria ta morală.

    • @Castrat membru soporific usl si @Mancurtian:
      Trebuie recunoscut un singur lucru in ceea ce va priveste : Ca uneori lucrati fara simbrie ! 🙂 Sunt convins ca materialele acestea nu v-au fost cerute, de noii stapani, dar voi urati profund ceea ce nu intelegeti, ceea ce va depaseste asa ca uneori mai prestati si gratis ! :))))
      PS. La mai mare ! :))))

    • Facem un rahat…puturos…de macar 30 de ani daca nu chiar 100 de ani,ne taram ca ramele prin noroi..suntem rusinea tuturor natiilor din europa…mai zoiosi,mai neispraviti ca albanezii, cosovarii, si populatiile din togo,banglades,nepal,bolivia,….suntem randasii europei….

  2. Interesant sa citesti replica, dar si unii si altii, aveti grija cum imbatraniti si cum iesiti din scena.

  3. Desi e interesant pentru noi sa facem o mica si intensa incursiune in viata ‘privata’ a grupului de intelectuali din GDS, eu cred ca totusi ar fi fost mai bine ca ei sa isi rezolve disputele intr-un context privat, mai cumpatat si mai putin afectat de vanitate, nu sa ajunga scrisorile in presa.

    Cum mentioneaza si Cornea, viata publica romaneasca sufera destul, chiar mai mult decat poate duce o societate deja bolnava, nu mai era nevoie si de un scandal de genul asta.

  4. GDS, in opinia mea, ca marea parte a intelectualitatii romane organizate institutional, este vetust, lipsit de autenticitate, elitist, cu o titulatura subminata, aproape comic, de structura sa reala alcatuita din monolog-isti vanitosi.

  5. De parca numele dlui A Cornea o sa cantareasca vreodata catc numele lui Liiceanu. Ce prostie…

  6. „crema intelectualității, fruntea elitei, luminarele nației,” spune d. Cornea. Nu m-am lămurit dacă o spune ironic sau chiar crede în ceea ce scrie. Personal cred că asta este convingerea Domniei sale și nu numai. Cine a decretat și cu ce argumente că cei de la DGS sunt„crema intelectualității, fruntea elitei, luminarele nației” ?. Nici pot să-mi imaginez cum au încăput în același loc „atâta cremă”, „fruntea elitei” ( nu elita ci fruntea) ca să nu mai vorbesc de „luminarele nației”. o întrebare : ce influență au avut luminariile asupra nației ?. Lauda de sine, domnule drag, este un defect de multe ori mortal (intelectualicește vorbind). Vă aduc aminte câte osanale ați dedicat marelui anticomunist Băsescu, un destul de ordinar colaborator al securității. Popru spune, nu elita, dacă tăceai filosof rămâneai.

    • Am citit toate comentariile şi m-am oprit la cel al dvs. De ce ? Pentru că ridică exact (aproape) aceleaşi nedumiriri care m-au frapat la citirea voroavei lui Cornea.
      Dincolo de penibilul polemicii, pe care o putem include facil în domeniul unei bătăi de cartier practicată în stil „elitist”, pozitionarea unui Cornea ca fiind parte (printre altele) din „luminariile” naţiunii este consternantă, atât prin lipsa de modestie (care încă mai poate fi înţeleasă, falsa modestie nefiind, pentru mine, decât o vanitate vopsită), dar, mai ales, prin lipsa unor efecte reale, concrete ale existenţei acestor „elite” şi mostenirea pe care o lasă natiunii si culturii sale. Putem exclude cîteva excepţii, dar nu sînt prea numeroase.
      Contagios, starea naţiei, decadentă şi plină de fudulie nesusţinută de fapte notabile, se răsfrînge şi în comportamentul acestor indivizi ce se consideră „deosebiţi” fără să remarce, pare-se, distorsiunile decorului de carton în care evoluează, plini de morgă si neînţelegere a celor pămînteşti.
      Fără să comentez, la rîndu-mi, lunga explicaţie (subiectivă) a lui Cornea, mare corifeu, apărător si lăudător al revistei 22, voi spune doar atât :
      Revista are un spatiu „Comentarii”.
      Priviţi, dacă nu ati făcut-o încă, şi indicaţi câte comentarii ati văzut (remarcat) la articolele revistei 22 ?
      Personal, la articolele citite nu am văzut nici unul.
      Din experienţa personală, cenzura functionează foarte bine şi, mai ales, fără justificare alta decât apărarea arbitrară a teritoriului (ce se vrea – neapărat – fără pată) al „elitei”.
      Recunoc, ar fi si greu să lupţi cu prostia existentă şi expusă public de o manieră atît de egotică şi fără pudoare, cum o vedem mai peste tot.
      Dar când susţii că (citez) : „În particular, nu știu să existe o altă publicație în România care să fi susținut pe termen mai lung, în mod mai consecvent și mai inteligent, liberalismul în acest sens decît revista 22”, aceasta devine parte a unei retorici rizibile, unde „liberalismul”, atât de lăudat de aceleaşi „elite”, lipseşte cu desăvârşire, complăcându-se într-o magmă informă a aniversării cotidiene a sperjurului ?
      Când cenzurezi libertatea de expresie a comentariului argumentat cu likurile unor surse prestigioase, „liberalismul” autoproclamat al „elitelor” româneşti chiar că are mirosul ciorbelor de potroace ale dimineţilor de după beţia credinţelor într-un viitor mai bun şi mai sănătos.

  7. Am citit ambele scrisori. Nu trebuiau sa ajunga in spatiul public. Tonul celor doua scrisori este complet diferit; moralizator la Gabriel Liiceanu si la obiect la Andrei Cornea. De asta imi place atat de mult Andrei Cornea, care a fost si este in topul preferintelor mele. Mentionez ca citesc revista 22 de la inceputuri.

    • Subscriu.

    • Pentru ce să nu ajungă cele două scrisori în ”spatiul public ”? Nu așa ceva se vrea pe toate căile, prin toate mijloacele, cu toate armele si munițiile din dotare ? Ce vrem de fapt ? ELITISM . fără elită, valoare fără valori : Morală fără etică ? Doar pentru unii e totul valabil , pentru ceilalți nu ? Ai citit vreo carte…mai acatării la viața dumitale ? Crezi că în antichitate nu s-au păruit ei intre ei filozofii ? Ce e de fapt pentru dumneata filosofia ? Dar istoria ? Dar morala ? De 8000 de ani ”popoarele ” între ele, oamenii între ei, legile intre ele se păruiesc public ! Si ? Ce-a ieșit ? Am rămas în neolitic, în feudalism, în comunism cumva ? Păi. uite că deja se descoperă alte planete locuibile ! Stii cumva că fi rămas în era Halocenă ? Nu cumva am păsit de vreo 2 -3 secole, poate mai mult , în era ANTROPOCENĂ ? A devenit cumva DUMNEZEU mai MIC? Sau mai MARE ? Dintr-o ceartă ? Din toate certurile ? Ai o idee clară despre ce e rational si irational ? CEI MAI MARI JUDECĂTORI AI LUMII ȘI DIN TOATE TIMPURILE SUNT OAMENII CARE JUDECĂ ! Ti-e frică cumva de această judecată ? In ce ”discuții ” intrăm noi de fapt ? Descoperim roata și uităm sa-i punem spițe ? CAND FILOSOFII SE CEARTĂ, CÂȘTIGĂTORII SUNEM NOI ! OAMENII ! Fie că facem politică, grădinărim , scriem , căntăm sau dansăm !

  8. GSD merge mai departe. Previzibilă, retragerea dlui Liiceanu, e o lecţie românească despre Ingratitudine şi Singurătate. La atacurile micilor demolatori, spâni sau bărboşi, nu se răspunde, dar când ele vin din nomenclatura oengistă, solidaritatea de grup intelectual trebuie să se manifeste. Nu a fost aşa când Mircea Toma, în apărarea migranţilor, în Adevărul, la 16 martie 2016, şi-a îngăduit titlul „Sfântă bătrâneţe legionară: Ana Blandiana şi disidentul Gabriel Liiceanu”.

    • Oare de ce toți comuniștii recurg la etichetele „fasciști”, „naziști” sau „legionari” când nu sunt în stare să argumenteze ceva?

  9. Who cares?

  10. Din pacate, scriisoarea lui Cornea arata ce ne asteptam, ca Liiceanu a luat-o pe campii si se foloseste de scrisori cum se folosea Vadim Tudor de ziarul lui, ca sa innoroiasca orice om care i se impotriveste.

  11. Numai prostii și non-sensuri la A. C.chiar deloc nu it8 e rușine când vorbești de marx și cultura europeana. Unde statea ascuns nemernicul, prin culoarele humanitas și abia a prins momentul sa scoată din el corectitudinea poltica, care tot din cultura politica a lui marx face parte. Probabil cei uciși în numele lui marx vor cere odata socoteala și de la urmașii lui…

  12. Oare nu GL a fost un (necritic) intelectual de-al lui Basescu. OAre chair nu intuia marele filozob ca era sluga unui turnator la Secu? Ma indoiesc.

  13. Dacă exista o cultura a râului maxim, atunci, da, se poate afirma in mod “neutru” ca Marx face parte din marea cultura a Europei…
    Altfel, asemenea idei neutre sunt blasfemii in forma pura, pentru ca nu poți susține crima un masa ca fundament al civilizației umane… chiar dacă mărețele națiuni globale au apelat la crima pentru a-și atinge scopurile…

  14. Mai nou, cripto-comuniștii se ascund sub pulpana „liberalismului”.

  15. Toți sunt filosofi. Numai găsești un prost cu care să stai de vorbă.
    Au ajuns să-și tipărească fituicile in toate colțurile lumii ca fiind lucrări de cultură.Au ajuns la un nivel așa de înalt de cunoaștere încât noi aici suntem subțiri in ale înțelegerii.
    Au devenit filosofi,critici,profesori doctori,academicieni,istorici și alte titluri de alint dar n-au fost în stare să conceapă un Abecedar,un manual de română ,de istorie adevărată după care să se învețe în toată ROMÂNIA.
    Câte școli atâtea manuale.
    Degeaba sunt tobă de cultură că n-au fost de folos poporului român. Altora au fost și sunt în continuare. O grupare de trădători și turnători împreună cu acea academie cu acel institut cu acea uniune a scriitorilor.

    • 🙁
      De treburile astea banoase, cum sunt facerea de manuale, s-a ocupat prietena Andronescu si toti ceilalti comunisti de rang inalt de prin ministere si comitii obscure.
      Aia care nu sutn preocupati de filosofie, adevar, dreptate si alte asemenea nimicuri, ci de cum sa traga mai repede si mai multi bani de pe spinarea noastra.
      Te faci ca nu intelegi, sau ai trait in alta tara in ultimii 30 de ani?

  16. O întrebare. Câte articole, comentarii etc. au influențat opinia publică, societatea civilă în acești 30 de ani de la libertate? Elita intelectuală se manifestă și uneori influențează societatea fie sau în primul rând prin opera lor sau prin intrarea acestei elite în tumultul vieții sociale și politice. Unde a fost GDS?
    Cei mai vârstnici cunoaștem bine statutul social al „aristocrației comuniste” și al copiilor acestora Școli exclusiviste, studii în străinătate, viață de huzur,locuințe de lux luate cu japca de la proprietari. și multe altele. Sunt de acord ca copiii acestora nu trebuie să plătească pentru vinele părinților dar o anumită decență a acestora consider că este necesară. Nu agreez să mi se dea lecții de democrație din partea acestora mai ales când unii dintre cei care primesc aceste lecții erau stigmatizați ca fii ai dușmanii poporului. Nu dau nume dar ei se cunosc.

  17. Pe ei îi citiți? Ei vă sunt surse de informare?

    La capitolul morală, vajnicii 22-iști dau de pământ cu „colaboratorii Securității” – chiar dacă nu sunt dovediți dar apar pe liste negre – dar și cu plagiatorii. Dar se uită că Andreea Pora, de exemplu, redactorul șef al organului, este o plagiatoare recunoscută. Ea a fost dată afară de la Hotnews după ce a plagiat din Cotidianul și Ziare.com fraze întregi, inclusiv cu o greșeală a colegilor plagiați. Peste ani, a repetat figura cu InPolitics, de data asta cu mai multă atenție dar, la fel, fără nici cea mai mică jenă. Dacă cazul Pora e, totuși, ridicol, cel al predecesoarei sale în funcție ne amintește de funie în casa spânzuraților.

    Gabriela Adameșteanu, membră a GDS din prima tranșă, a fost silită să renunțe la șefia 22- ului după ce, în urma campaniei „Voci curate în presa și societatea civilă din România”, CNSAS a furnizat oficial informația că scriitoarea a fost „sursă a UM 0544”, fosta Direcție de Informații Externe a Securității (DIE). Scriitorul și cercetătorul Mihai Pelin, coordonatorul volumului SRI „Cartea Albă a Securității” afirma că ea i-a fost bagată în pat disidentului Mihai Botez, pe care l-a talonat apoi toată viața.

    Primul redactor șef al 22 – și purtător de cuvânt al GDS – a fost Stelian Tănase, la data „revoluției” „instructor cultural” UTC la Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu”, cu părinți activiști PCR.
    Ce am avut de spus am spus.
    Promit că nu mai deranjez.
    ,,Ca să fii român trebuie să poți”

    • Excepțional comentariu.
      Te rog, promite-ne că ne mai deranjezi. Începutul e mai mult decât încântător.

  18. Cand vorbim de GDS mie nu-mi sta minte Liiceanu,Pora,Cornea sau alte slugi netrbnice.
    GDS-ul este organul lui dom’ profesor Brucan prin care se promoveaza invatatura bolsevica a lui Soros si a celorlalti magnati neocomunisti din vest.
    Dumnezeu sa-i rasplatesca si pe slugile netrebince (fiosofii fara opera) dar si pe stapanii lor.

  19. GRUPUL DE DIALOG SOCIAL (GDS), fondat de un agent sovietic și unul maghiar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu

    Motto: „După noi vom veni tot noi” – Walter Roman, “Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții”, Editura Politică, 1970.
    I

    Corupție la cel mai înalt nivel, trafic de influență, devalizare. Așa s-ar putea sintetiza azi constituirea Grupului pentru Dialog Social (GDS) dacă s-ar aplica grilele din manualul de anticorupție al DNA. Documentele pe care le publicăm în exclusivitate atestă mascarada independenței „anticomuniste” a fondatorilor GDS cât și modalitatea rapace prin care au intrat în posesia unor bunuri ale statului, între care impozantul sediu din Calea Victoriei 120. Clădirea istorică fusese pregătită și înzestrată de CC al UTC, sub umbrela unei fantomatice Asociații a tineretului român pentru Națiunile Unite, ca sediu de lux pentru Nicu Ceaușescu, când acesta venea la București. Sediu pus pe tavă activiștilor GDS de la cel mai înalt nivel al Frontului Salvării Naționale (FSN).
    Deși se proclamă drept „prima organizație a societății civile constituită legal după căderea comunismului” afișând ca dată 31 decembrie 1989, când fondatorii grupului organizat de interese s-au prezentat public la Hotelul Intercontinental, GDS s-a înregistrat legal abia pe 22 ianuarie 1990, având ca reprezentat al parchetului tocmai o tânără procuroare, Lacrima Ciorbea. Soțul ei, Victor Ciorbea, avea să devină peste puțin timp, din aceeași întâmplare prestabilită, președintele Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România, ulterior CNSLR – Frăția, în prezent sindicat-mamut afiliat Partidului Social Democrat (PSD).
    Silviu Brucan, eminența cenușie
    Dacă jurnaliști români și autori străini care au studiat îndeaproape evenimentele din 1989 (ca Burakowski Adam, Gubrynowicz Aleksander și Ukielski Paweł) susțin că ideologul bolșevic Silviu Brucan, considerat de presa britanică („The Times”) drept „eminența cenușie a FSN”, se număra printre membrii GDS încă de la înființare, actele publicate de Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic în perioada Guvernării Cioloș atestă indubitabil că fondatorii GDS au fost, într-adevăr: însuși Silviu Brucan, factotumul din executivul FSN, secondat de sociologul Alin Teodorescu, viitorul președinte al Fundației Soroș și cancelar PSD. Practic, doi agenți veritabili ai serviciilor de informații sovietice și maghiare.

    Peste numai 8 zile de la conferința de presă de la Intercontinental, Silviu Brucan, de data aceasta în calitate de membru al Consiliului FSN, îi aprobă colegului lui de constituire a GDS, cofondatorul Alin Teodorescu, alături de împuternicitul Gabriel Liiceanu, preluarea în patrimoniu, cu tot ceea ce se află în clădire, a sediului de lux al CC al UTC din Calea Victoriei 120. Și asta nu e tot. Aprobarea pentru înregistrare la Tribunal este dată de Andrei Pleșu, la rândul lui membru fondator al GDS, dar de data aceasta în calitate de Ministru al Culturii și, ca să ființeze mai bine, același ministru membru al GDS își acordă carevasăzică sieși și colegilor săi și o generoasă subvenție financiară. Documentele publicate în premieră vorbesc de la sine.
    Editura Politică, un cadou ca între prieteni
    Să mai amintim și că, peste alte câteva zile, Gabriel Liiceanu, colegul de GDS al ministrului Andrei Pleșu, primește de la prietenul său, prin ordin de ministru, și Editura Politică cu tot patrimoniul său.

    Ca și în cazul agentului KGB recunoscut Silviu Brucan, care aprobă, pe 8 ianuarie 1990, darea în folosință gratuită a sediului din Calea Victoriei propriei lui organizații care se va înființa legal pe 22 ianuarie, Gabriel Liiceanu a ajuns director al editurii PCR rebotezate Humanitas, începând cu data de 1 februarie 1990, printrun ordin dat de prietenul său, pe 20 februarie. Editură la care acestuia i se publică, de 29 de ani, toate volumașele de eseuri adunate din „Dilema”. „Dilema” care a funcționat din 1993, când a fost fondată de Pleșu, și până în 2003, tot din banii contribuabililor, atribuiți prin Fundația Culturală Română aflată la vremea respectivă sub patronajul președintelui României, care a fost, în două mandate, nimeni altul decât Ion Iliescu.
    Guvernul FSN – GDS
    Chiar dacă istoria vorbește despre această primă perioadă „de tranziție” ca fiind sub o guvernare FSN e bine să subliniem că, de fapt, cu doi miniștri în cabinet – Andrei Pleșu la Cultură și Mihai Șora la Învățământ – plus alți viceminiștri și secretari de stat, prima administrație fesenistă de după 1989 a fost, în realitate, un Guvern FSN-GDS. Guvern condus de Petre Roman din care nu și-au dat demisia la mineriada din iunie 1990 nici Andrei Pleșu nici Mihai Șora, în ciuda tuturor biografiilor falsificate pe care le flutură pe net.
    GDS și „Ciuma Roșie”
    Deși se pretinde un opozant al „ciumei roșii” Grupul pentru Dialog Social este legat indisolubil de tot ce a însemnat și înseamnă FSN, respectiv creatorii și excrescențele lui. „Forul moral” al „societății civile” este, probabil, cel mai tenebros grup organizat de trafic de influență și control a vieții politice și culturale din România. Ca să revenim la modalitatea prin care s-a înstăpânit pe un bun obținut ilegal, prin corupție la nivel înalt, ilegalitate perpetuată până azi, amintim că, la 23 septembrie 2004 apare Hotărârea Guvernului nr. 1551/2004 prin care se conferă Asociaţiei „Grupul pentru Dialog Social” statutul de „utilitate publică”. Practic, o mare parte din activitatea GDS-ului e plătită astfel din taxele noastre. Semnatar: penalul Adrian Năstase. Cine era „șef al Cancelariei Prim-Ministrului Adrian Nastase”? Alin Teodorescu, cofondatorul GDS și apoi deputat PSD – „ciuma roșie”, fost președinte al GDS (1990–1991) și, concomitent, al Fundației Soroș (1990–1996). Întâmplător și fost informator al Securității. Dar și, conform ultimului șef al UM 0110 „anti-KGB”, faimosul general Victor Neculicioiu, directorul Departamentului Contraspionaj «Ţări Socialiste», un dovedit agent al Ungariei.
    Niște spioni
    Sub prestare de jurământ, la data de 12 iunie 1994, ora 13.30, celebrul general de contraspionaj Victor Neculicioiu informează din nou, pentru a doua oară, membrii Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din 1989 că Alin Teodorescu a fost agent maghiar, documentat și prins în fapt, și că cel care a participat la recrutarea sa pentru serviciile ungare se numește Horvath Andor. Recrutarea s-a perfectat la Institutul de Economie Mondială. Cine este Horvath Andor? Pentru necunoscători, ne spune Andrei Pleșu: „vechiul meu prieten Andor Horváth (Bandi pentru prieteni) mi-a fost secretar de stat la Ministerul Culturii (1990-1991)” (Dilema veche, nr. 675, 26 ianuarie–1 februarie 2017). Și ce a mai fost, printre altele, traducătorul Horvath Andor? Nimic altceva decât membru fondator al Fundației Soroș, cu cel pe care l-a recrutat drept președinte. Și cine se mai număra printre primii angajați ai lui George Soroș în România? Întâmplător, o doamnă, Catrinel Pleșu, soția ministrului oengist Andrei Pleșu, fostă informatoare a DIE pe la 19 ani. Să mai amintim și că magnatul George Soroș sosește pe 5 ianuarie 1990 în România și este întâmpinat la sediul GDS de… Silviu Brucan.
    Români recrutați de unguri
    Un adjunct al lui Victor Neculicioiu, Ioan Rusan, colonel în rezervă al SRI, după ce a condus secția Sibiu, și fost șef al compartimentului „Anti-STASI” din UM 0110, adaugă: „Un cadru de informații al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul și cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundației Soroș și profesor la UBB Cluj), a realizat, în 1988, recrutarea sociologului Alin Teodorescu”. Victor Neculicioiu mai completează în revista „Vitralii” a rezerviștilor SRI: „Centrala de spionaj ungară a dispus recrutarea de români cu posibilităţi în exterior în susţinerea revendicărilor lor, plecând de la constatarea că vocile reţelei de naţionalitate nu dădeau efectul scontat. Pentru unul dintre aceştia, după 1990, un prim ministru român a insistat, după o vizită la Budapesta, să fie numit într-o funcţie înaltă în executiv (2002)”. Afirmația este întărită de generalul (r) Aurel I.Rogojan în cartea sa, „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” (Editura Compania, Bucureşti, 2011), cu mențiunea că Adrian Năstase a fost informat dar degeaba.

    După doi ani în postura de consilier personal al primului-ministru, pe 1 martie 2004, Alin Teodorescu devine oficial „Șeful Cancelariei Primului ministru”. După numai alte trei zile, pe 4 martie, în urma unei ședinte a Guvernului PSD-UDMR, Adrian Năstase aprobă reinstalarea la Arad a statuii celor 13 generali austro-ungari autori ai genocidului a peste 40.000 de țărani români. Statuia criminalilor fusese dezansamblată în urmă cu 80 de ani de Regele Ferdinand și Ionel I.C. Bratianu.

    În mai 2005, sub Călin Popescu Tăriceanu, cine se străduiește să-i păstreze GDS-ului sediul gratuit primit de la FSN? Ministrul Culturii, Mona Muscă. Întâmplător, și ea, informatoare a Securității. După 10 ani, când se apropie expirarea contractului de gratuitate de 10 ani și se ridică deja discuții publice despre implicarea politică a GDS-ului, cine îi reconfirma gratuitățile locative din buricul târgului pentru încă 10 ani? „Ciuma roșie” – Victor Viorel Ponta.

  20. O haita de lupi au atacat o stana si au prins cainele, pe care au vrut sa-l manance. Acesta i-a rugat sa il lase in viata si s-a angajat sa le faciliteze prinderea oilor. Lupii au fost de acord. Timp de aproape un an, lupii, ajutati de caine, au mancat oile. Dupa un timp, neavand ce manca, lupii l-au mancat si pe caine. La inmormantarea cainelui, lupii discutau ce epitaf sa scrie pe piatra funerara si din partea cui sa fie scris. Au fost de parere ca „din partea prietenilor” ar fi fost exagerat, pentru ca l-au mancat. In acelasi timp, „din partea dusmanilor” ar fi fost prea mult, pentru ca au colaborat aproape un an la prinderea oilor. Asa ca au ales sa scrie „din partea colegilor”.
    Cred că descrie cel mai bine evenimentele petrecute

  21. Domnule G4 1. Am tastat un răspuns pentru dl GHERMAN GHEORGHE. N-am înjurat, n-am trivializat …dezbaterea, nu am scuipat pe nimeni ! SI TOTUSI, mă cenzurezi . Probabil o faci selectiv. IN NUMELE A CE, de fapt ?

  22. DA! Am văzut . E OK . Viteza de reactie a calculatorului meu e probabil de vină .

  23. Respect, Andrei Cornea!

  24. Vai da ce m-a emoționat tov Cornea.
    Așa cum se făcea pe vremuri să combatem cu fermitate pe cei ce calcă în piciere idealuri și principiile partidului.
    Nici că se putea critic mai bun decît acest mont blac a literaturii române.
    Doar ei sunt minunați .

  25. Paul Goma ar putea sa zica foarte multe despre acesti asa zisi intelectuali bine hraniti cu bani de la stat inca de pe vremea lui ilici.Nu ma intereseaza
    absolut deloc rafuelile lor interioare, pentru mine nici unul nu are moralitatea necesara unui adevarat intelectuali.

  26. Dl Liiceanu nu va ajunge niciodata in situatia de a predica in pustiu, cum spera unii…
    Adica, se vor gasi mereu oameni care sa ii apecieze cartile, chit ca nu o fi fost un Kant, asa cum ii reproseaza altii…
    Numiti dvs, cei care il criticati, un alt autor mai valoros decat el, contemporan cu el, roman si care sa fi scris in Romania. As fi curios sa vad ce propuneti.
    Ii reprosati faptul ca e gri, nu e alb? Dar nu suntem cu totii asa, nu ne deosebim cu totii doar prin nuanta?
    Ii reprosati omului Liiceanu nu se ridica la nivelul moralei pe care o propovaduieste prin cartile pe care le-a scris?
    Asa o fi, pt ca e om, si e logic ca nimic din ceea ce e omenesc nu ii e strain.
    Dar el, spre deosebire de multi dintre noi, cel putin a dus mai departe niste valori intelese f bine si invatate de la inaintasi. Daca a reusit sau nu sa le si aplice, nici nu mai conteaza.
    Cine suntem noi sa il judecam?
    Popor de epigoni cu veleitati de perfectionisti….
    Aratam cu degetul orice imperfectiune, cu cat persoana in cauza a indraznit sa isi arate cat de cat niste merite, cu atat jubilam mai mult aratandu-i defectele.
    Fratilor, treziti-va!
    PS: voi nu ati mai ascultat Beatles cand ati aflat ca baietii se jucau cu unele substante? A schimbat cu ceva asta valoarea muzicii lor?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.