Analiză Financial Times: China, prudentă, se ține la distanță de aventurierul Putin

Analiză The Financial Times, preluată de Rador:

Cu numai câteva săptămâni înainte ca Putin să-și lanseze ceea ce el intenționa a fi un blitzkrieg de două zile în Ucraina, luându-i prin surprinde chiar și pe unii membri ai cercului său intim, el a avut o întâlnire la nivel înalt cu Xi Jinping la Beijing. Lumea a avut atunci impresia că chinezii s-ar putea să se fi implicat și ei în cel mai important pariu de politică externă al carierei politice a lui Putin.

Dacă Putin ar fi izbândit, poate că nu ar fi contat prea mult. Acel fapt împlinit va fi dezbinat NATO, provocând lansarea unor acuzații reciproce peste Atlantic, dar și peste Rin. Însă eșecul catastrofal al lui Putin e acum motiv de jenă pentru Xi. Din perspectiva Chinei, ferocitatea răzbunării lui Putin și fie și cel mai infim risc de asociere a Beijingului cu ea au agravat în mod categoric criza.

Trebuie privit din perspectiva Chinei. Când totul merge bine Moscova e pasivă; nici măcar nu se deranjează să dea un telefon. Dar când Rusia face pe neașteptate vreo prostie și dă de probleme, în clipa următoare e la telefon, cerând ajutor.

Ceea ce nu constituie o problemă atunci când e vorba de interese comune fundamentale, cum ar fi lupta cu islamismul militant din centrul și sudul Asiei. Dar de cele mai multe ori Rusia are treabă cu Germania și UE ori cu SUA și NATO – chiar și dacă e distrasă de susținerea dictaturii din Siria, de jocurile ei letale din Libia ori de căutarea frustrantă a unui răspuns la expansionismul Turciei spre sud și est.

Însă realitatea e că Rusia e orientată cu fața spre Vest, dar spatele se așteaptă să i-l asigure China. Iar Beijingul consideră Moscova nicicum altcumva decât europeană. Astfel că atunci când Rusia dă de bucluc cu Occidentul și începe să se dea eurasiatică, i se poate scuza Chinei faptul că nu sare imediat să ia Rusia în brațe.

Cu mult înainte de atrocitățile de care e acuzată în Ucraina, în octombrie 2020, Rusia se transforma cu rapiditate într-un stat paria din cauză că aplatiza spitale și școli în Siria în încercarea de a câștiga pentru Bashar al-Assad războiul în care acesta se împotmolise. La acea vreme Putin declara că o alianță cu China „nu poate fi exclusă”. A durat câteva luni, dar într-un final ministerul chinez al apărării i-a transmis un „nu, mulțumesc”. Cu greu s-ar putea considera că situația de azi e mai bună.

La întâlnirea lor din februarie Putin a obținut de la Xi o declarație comună care le lăuda prietenia și mai mare, dar care, nu aducea mai nimic nou ca substanță. Nimic nu era „exclus” din relația lor, o formulare care îi poate părea plină de înțeles cuiva disperat, dar a cărei nuanță negativă nu poate fi trecută cu vederea. Ce i-a explicat Xi a fost că, din moment ce sunt prieteni atât de buni, nu e nevoie să-și formalizeze în vreun fel relația, care oricum e „superioară alianțelor politice și militare din epoca războiului rece”. Cu alte cuvinte, a nu avea o alianță a ajuns nu se știe cum mai semnificativ decât a avea una – lucru care, dacă meditezi la el, e un pic cam dezamăgitor chiar și pentru un optimist.

Ce ar avea China de câștigat dacă s-ar încurca în relațiile Rusiei cu Vestul? În realitate chinezii au totul de pierdut. Cifrele comerciale lămuresc la ce se reduce totul pentru cele două părți. Comerțul dintre Rusia și China a atins în 2021 un nivel-record, 147 de miliarde de dolari, însă el e depășit de departe de comerțul Chinei cu UE și SUA, care în același an s-a ridicat la totalul de 1,4 trilioane de dolari.

Ce are Rusia de oferit pentru a compensa potențialele daune aduse relațiilor comerciale ale Chinei cu Occidentul? În definitiv, președintele american Joe Biden relaxează acum măsurile protecționiste ale predecesorului său. Chiar dacă Rusia i-ar livra Chinei și mai mult petrol și gaz la prețuri preferențiale, acest lucru nu poate fi un substitut, oricât de binevenit ar fi. Iar exporturile de armament rusesc în China pot fi considerate cu adevărat un chilipir?

Apoi mai e și Ucraina, ale cărei abilități n-ar trebui subestimate. Ea a ajutat China să-și construiască primul portavion și le-a permis chinezilor să învețe cum e construit un avion militar rusesc Su-27. China e cel mai mare partener comercial al Ucrainei, iar Kievul a aderat la Inițiativa Centură și Drum care revitalizează vechi rute comerciale chinezești. Chiar și cu agravarea tensiunilor dintre Ucraina și Rusia începând din 2020, Kievul și Beijingul au semnat între timp noi contracte. Moscova, în schimb, pare a fi pe punctul de a-i complica Chinei relațiile cu UE și SUA, numai ea singură, fără a include și alți factori.

La începutul războiului Beijingul părea apropiat de Moscova, dar n-a trecut nici o lună și el și-a schimbat tonul, pe măsură ce a crescut și presiunea din partea Washingtonului. Televiziunea globală a Chinei, CGTN, a început să relateze despre numeroasele victime civile provocate de Rusia.

Pe 17 martie ministrul rus de externe Serghei Lavrov, aflat în drum spre Beijing, a dispus pe neașteptate să fie întors avionul din drum – în mod evident pentru a evita rușinea publică de a fi dezamăgit de chinezi. Pe 30 martie a ajuns în sfârșit acolo, dar nimic pozitiv nu a rezultat din acea întâlnire.

Acum Sinopec, gigantul energetic de stat al Chinei, îngheață un acord de investiții și unul de marketing pe care le încheiase în Rusia. În ritmul acesta, Putin nu ar trebui să conteze prea curând pe o invitație de a reveni. Pe măsură ce el mărește miza la masă, chinezii nu știu cum să părăsească mai repede cazinoul.

Articol de Jonathan Haslam (profesor emerit de istorie și relații internaționale la Universitatea Cambridge) / Traducere Rador: Andrei Suba / Sursa foto: Kremlin.ru