Home » Articole » Actorul care a dat în România numele unei haine / Cum a ajuns ”alendelonul” haina care a înnebunit o țară întreagă în anii ’70 -’80

Actorul care a dat în România numele unei haine / Cum a ajuns ”alendelonul” haina care a înnebunit o țară întreagă în anii ’70 -’80

Actorul care a dat în România numele unei haine / Cum a ajuns ”alendelonul” haina care a înnebunit o țară întreagă în anii '70 -'80
Sursa Foto: Facebook / Andreea Diana Tănăsescu
Ascultă articolul

Moartea celebrului actor Alain Delon a marcat o lume întreagă. Un mare nume în industria cinematografică, dar și un om care a revoluționat moda. În filmul său „Once a Thief” din 1965 el poartă un cojoc din blană de miel, care peste un an devine un adevărat trend în România.

Filmul rulează un an mai târziu în țară, sub numele de „A fost cândva hoț”. Un adevărat hit într-o Românie comunistă, care mai apoi devine inspirația multora în ceea ce privește haina groasă.Piesa vestimentară purtată de Alain Delon are un boom incredibil în România anilor ’60 și ’70 astfel obținând și numele de „alendelon”.

- articolul continuă mai jos -

Conform Andreei Tănăsescu, fondatoarea La Blouise Roumanie, cojocul țărănesc devine cojoc domnesc după lansarea acestui film.

După naționalizarea din 1948 toate fabricile din România aparțineau statului, inclusiv cele care prelucrau piei. Printre ele și afacerea care urma să devină înteprinderea Vidra din Orăștie. Aici s-au produs seci de mii de cojoace pe an, dar marea  majoritate erau pentru exportul către Italia, Franța, Statele Unite sau URSS.

„Dar alendelonul a forțat mâna comuniștilor”, îşi aminteşte Dalia Bălan, fostă șefă de secție la blănărie în anii ’90, astăzi director al fabricii Geronimo Design din Orăștie, relatează pressone.ro

„În anii ’60, aproape toată producția mergea la export. Aveam vreo 3.000 de angajați, gândiți-vă cât era de mare! Făceam cojoace, haine de blană, dar, cum comenzile se duceau mai ales către Uniunea Sovietică, era foarte foarte greu să îți procuri aşa ceva. Oamenii, de obicei, aduceau ei piei crude la fabrică, și aici erau cusute alendelonurile. Nu era chiar la negru, dar nu era nici pe comandă…”, povesteşte Dalia Bălan pentru pressone.ro

„După 1989 Vidra a decăzut, s-a spart ca toate celelate întreprinderi și cooperative meșteșugărești în câteva firme care au reușit cu greu să se mai mențină pe piață. Cojocăritul de lux s-a mutat în Italia, iar pielea și blana artificială au schimbat regulile jocului.
Acum cojocăritul e un meșteșug pe cale de dispariție, puținii meșteri care îl mai țin în viață fiind adevărați eroi”, explică Andreea Diana Tănăsescu într-o postare pe Facebook.
Alendelonul încă se poartă. Nu așa de mult ca acum 60 de ani, dar încă se regăsește în garderobele românilor, mai ales cei vârstnici. Și tinerii poartă genul acesta de jachetă, dar probabil mulți nu știu de unde a plecat și istoria ei.
În schimb în moda internațională este mai greu de regăsit pielea sau blana naturală din cauza faptului că multe branduri au renunțat la materialele naturale.

Lasă un răspuns

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Vă rugăm să țineți cont că folosirea injuriilor, a limbajului instigator la ură, a apelurilor la violență sau trimiterea repetată, în mod abuziv, a aceluiași comentariu pot duce nu doar la ștergerea mesajului, ci și la suspendarea temporară a dreptului de a comenta. Site-ul nostru încurajează dezbaterile aprinse, dar civilizate. Vă mulțumim pentru înțelegere și pentru contribuția la o discuție bazată pe argumente, nu pe atacuri.