A trăi fără energia rusească: UE caută formula magică

După mai multe amânări, Uniunea Europeană își va dezvălui marți planul pentru a încerca să renunțe la energia rusă, o adevărată provocare având în vedere că Europa importă în prezent gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

În marja unei sesiuni a deputaților europeni la Strasbourg, comisarul european Dan Jorgensen va prezenta la ora 15.30 această foaie de parcurs mult așteptată, care a făcut obiectul a luni de incertitudini.

De la invazia rusă în Ucraina, Uniunea Europeană a introdus un embargo asupra petrolului rusesc până la sfârșitul anului 2022 și se străduiește să reducă importurile de gaz prin conducte.

UE s-a orientat însă în parte către GNL, transportat pe nave, descărcat în porturi, regazificat și apoi injectat în rețeaua europeană de gaze.

După Statele Unite (45%), Rusia joacă un rol major, reprezentând 20% din importurile de GNL ale UE în 2024, adică 20 de miliarde de metri cubi din cele aproximativ o sută de miliarde importate.

În încercarea de a face abstracție de energia rusă, „principiala linie directoare este diversificarea aprovizionării”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Paula Pinho, în urmă cu câteva zile.

În urmă cu câteva luni, UE a evocat posibilitatea de a-și crește în continuare importurile de GNL american. Dar tensiunile comerciale cu Statele Unite ale lui Donald Trump au tulburat apele.

„Suntem cu toții de acord că trebuie să scăpăm de gazul lui Putin”, dar planul european de a renunța la energia rusă “a fost amânat din cauza situației geopolitice”, a deplâns eurodeputata daneză de centru Sigrid Friis (Renew).

Și abia la 1 mai, comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic, a sugerat din nou, într-un interviu acordat ziarului Financial Times, că disputa cu administrația Trump ar trebui „rezolvată foarte rapid” prin achiziții de GNL american sau de produse agricole precum soia.

Însuși președintele american i-a pus pe europeni sub o presiune puternică la începutul lunii aprilie, cerându-le să facă comenzi masive de energie către Statele Unite, în valoare de 350 de miliarde de dolari (309 miliarde de euro).

Franța, poarta de intrare

Pe coridoarele Comisiei, se recunoaște că discuțiile au fost deosebit de sensibile pe tema gazului rusesc, pe fondul temerilor legate de o nouă creștere a prețurilor la energie. Unele state membre, precum Ungaria, nu fac un secret din apropierea lor de Moscova.

Iar unele țări sunt mai dependente de GNL-ul rusesc decât altele.

Franța, de exemplu, este în prima linie cu cele cinci terminale de regazificare ale sale, inclusiv cel de la Dunkerque. Potrivit think-tank-ului IEEFA, Franța și-a majorat importurile de GNL rusesc cu 81% între 2023 și 2024 și va plăti Rusiei 2,68 miliarde de euro.

Planul prezentat marți va include o propunere de embargo pe termen mai mult sau mai puțin lung asupra gazului lichefiat rusesc?

„Această opțiune ar putea fi foarte dificil de pus în aplicare”, deoarece ar necesita unanimitate în rândul celor 27, explică Simone Tagliapietra, specialist în probleme europene la think-tank-ul Bruegel.

Având în vedere această constrângere, o creștere semnificativă a taxelor vamale pentru toate importurile de gaze rusești (gazoducte și GNL) „ar putea fi cea mai viabilă opțiune pentru UE”, consideră el.

Potrivit deputatului european Yvan Verougstraete (Renew), care urmărește chestiunile energetice în Parlament, Comisia ar putea propune totuși o lege care să interzică toate importurile de gaze rusești până în 2027.

În plus față de gazul lichefiat, Comisia Europeană subliniază în mod constant eforturile care au fost depuse pentru a reduce dependența de combustibilii fosili ruși de la invazia Ucrainei.

În doar câțiva ani, „am trecut de la un import de gaze (conducte și GNL) de 45 % din Rusia la 18 %. Am trecut de la un baril de petrol din cinci la un baril din cincizeci”, a insistat președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, la Londra, la sfârșitul lunii aprilie.

Dar „știm cu toții că mai sunt încă multe de făcut”, a adăugat ea, care nu mai dorește „să depindem de o putere ostilă pentru aprovizionarea noastră cu energie”.