G4Media.ro

1 decembrie – Ziua triumfalismului etno-naționalist, festival al demagogiei patriotarde – considerații…

Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media

1 decembrie – Ziua triumfalismului etno-naționalist, festival al demagogiei patriotarde – considerații post Ziua Națională a României

Un prieten care trăiește ca și mine în Diaspora de mult timp mi-a scris: “constat că ești la fel de alergic ca și mine la urările de La Mulți Ani primite de 1 decembrie de la diverși neaveniți, inclusiv unii stabiliți la Paris de zeci de ani…” Prietenul se referea la postările mele de pe Facebook în care îmi exprimam, așa cum o fac în fiecare an, opinia despre caracterul complet nepotrivit al zilei de 1 decembrie 1918 ca Zi Națională a României. Dar despre asta ceva mai târziu.

Mai întâi, ca să nu fiu acuzat de ipocrizie, trebuie să spun că am participat la recepția oferită de ambasadoarea României la Londra, Laura Popescu. Am făcut aceasta nu fiindcă era Ziua Națională, ci pentru că am fost invitat de această distinsă diplomată. Știu ce spun, vorbind comparativ, pentru că trăiesc la Londra de peste 31 de ani.

Am participat la această recepție și pentru că știam că mă voi întâlni cu prieteni și cunoscuți și am avut bucuria de a-i revedea, între alții, pe fostul meu coleg de la BBC World Service, Dorian Galbinski, autorul auto-biografiei de excepție “Viața trece ca un glonț”, pe medicul pneumolog Tudor Toma, un adevărat erou al luptei cu Covid, și Ștefan Dascălu, doctorand în imunologie la Universitatea Oxford, un alt erou, de data asta al luptei neobosite împotriva imbecilității covido-sceptice care a ucis atâția oameni. Mi-a făcut o mare plăcere să-l cunosc pe istoricul Daniel Citirigă, profesor la Universitatea Ovidius din Constanța, cu care sunt prieten pe Facebook.

Am ascultat discursul la obiect și de ținută al ambasadoarei Laura Popescu, urmat de două discursuri pentru care adjectivul jalnic nu poate fi decât un eufemism. Primul al secretarului de stat la Departamentul Românilor de Pretutindeni, Gheorghe Cârciu, care mi-a lăsat impresia unui analfabet funcțional. Al doilea al mitropolitului Iosif, al Europei Occidentale care păstorește mai multe milioane de români din Diaspora, un discurs în linia național-ortodoxistă de care se leagă în bună măsură eșecul democrației și al României Mari dinainte de 1944. Discursul era atât de penibil încât foarte puțini îl ascultau, oamenii vorbeau și am avut parte și de o admonestare din partea unei femei cu o decorație în piept care se plimba încruntată printre invitați, aducându-i la ordine, ca o dirigintă.

Am aflat ulterior de pe TikTok de tulburarea ordinii publice de români din Londra cu prilejul Zilei Naționale (cel mai mare oraș românesc din afara României și a Republicii Moldova – circa 160.000 potrivit recensământului din 2021), soldate cu ciocniri cu polițiști, care nu fac cinste României, ca să mă exprim din nou eufemistic.

Revin acum la opinia potrivit căreia ziua de 1 decembrie nu e deloc potrivită ca Zi Națională. Prima constatare e că nu este o zi a unității, din cauza faptului că 1 decembrie 1918 e pentru unguri – nu doar pentru cei din România – o zi a tragediei naționale, când Ungaria a pierdut o provincie care aparținuse, într-o formă sau alta, unui stat maghiar. Deci nu le poți cere ungurilor din România, care e țara lor, în ținuturile unde au rădăcini mai vechi decât mulți români, să joace hora de bucurie că trăiesc într-un stat care adeseori îi tratează ca dușmani. Defilări militare în secuime sau afirmația unei directoare de școală din județul Bacău că nu cheamă elevii unguri la ceremonia de 1 decembrie (pentru care a fost, pe drept, destituită).

Desigur, se poate spune că unii maghiari din România sunt ostili statului român, că UDMR, parte a din coaliția de guvernare, cu posturi de miniștri, acționează tot mai mult ca o filială a FIDESZ în România sau că premierul Ungariei, Viktor Orban, cu manifestările sale ostentativ iredentiste nu face decât să provoace un stat – România – dominat de peste un secol de sentimente de insecuritate și complexe de inferioritate.

Declarația privind drepturile minorităților de la 1 decembrie 1918  a rămas un deziderat. Statul român unitar, centralizat și corupt a dezamăgit așteptările nu doar pe cele ale minoritarilor, ci și pe cele ale românilor din noile provincii, cu precădere Transilvania și Basarabia.

Drepturile tuturor evreilor ca cetățeni au fost recunoscute abia în 1923 (și anulate pentru peste 200.000 de evrei ca urmare a măsurilor luate de guvernul fascist Goga-Cuza în 1938), la presiunea statelor occidentale, pentru ca în 1924 să fie desființate școlile de limbă ucraineană, ceea ce a antagonizat această minoritate, un aliat potențial în Bucovina și Basarabia, unde elitele urbane erau germane și evreiești, respectiv rusești și evreiești (nu e de mirare că mulți ucraineni au văzut 28 iunie 1940 ca „eliberarea Bucovinei de sub jugul românesc”. Campania împotriva vorbirii limbii ruse în Basarabia, neînființarea unei universități la Chișinău, trimiterea acolo de funcționari corupți și brutali, precum și forțarea calendarului gregorian (stil nou) pentru Mitropolia Basarabiei (greșeală care nu a mai fost repetată după 1990 la reînființarea acestei mitropolii) au contribuit la antagonizarea unei bune părți a populației din această provincie estică, unde identitatea românească era cea mai slabă sau chiar inexistentă, după mai bine un secol de rusificare a Basarabiei.

1 decembrie 1918 a fost un moment de vârf pentru naționaliștii români și de atunci încolo lucrurile au mers din rău în mai rău sfârșind cu catastrofa din 1940. Instaurarea regimului comunist de către tancurile sovietice după 23 august 1944 a dus în mod paradoxal la “purificarea” națiunii dorită de extremiștii de dreapta interbelici și începută de Ion Antonescu: evreii și germanii au plecat, în bună parte vânduți ca o marfă, mulți unguri au plecat și ei, Biserica Unită cu Roma – văzută ca un corp străin de regim, parțial și de cel de după 1990 – este o rămășiță, lăsând Biserica Ortodoxă, cu un discurs naționalist, uneori extrem, într-o poziție de monopol.

Iată de ce consider că data de 1 decembrie este total nepotrivită ca zi națională, pentru că nu este generatoare de unitate, ci de naționalism-patriotard și demagogie. Mai este un considerent de natură practică. Îmi aduc aminte de o discuție cu istoricul Neagu Djuvara, acum vreo 25 de ani în care el susținea că 10 mai – Ziua Națională înainte de regimul comunist (care sărbătorea pe 23 august) – era mai potrivită și datorită anotimpului, primăvara. Poate că acesta este cel mai puternic argument în favoarea abandonării lui 1 decembrie ca Zi Națională.

În final aș dori să revin la urarea La Mulți Ani de Ziua Națională. Mie personal mi se pare ridicolă. Și ca o concluzie, îl citez pe Corneliu Coposu, la care revin mereu într-un astfel de context: „Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.”

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

21 comentarii

  1. Ce înseamnă omul deștept, cu bun simt, care spune exact ce simte intr-un vocabular pe întelesul tuturor. Nu cred ca am mai citit o analiza atât de buna a statului român de mulți timp, și care sa scoată in evidentă societatea in care se plimba prin întuneric, bâjbâind, cei care locuiesc in România.

  2. Excelent!

  3. „Iată de ce consider că data de 1 decembrie este total nepotrivită ca zi națională, pentru că nu este generatoare de unitate, ci de naționalism-patriotard și demagogie.”
    Doar acest citat îl pun aici pentru a demonstra totala lipsă de logică a autorului Petru Clej.
    Stimabile corespondent la BBC, nu data în sine a sărbătoririi zilei naționale generează extremism și demagogie patriotardă, ci oamenii.
    Ziua națională este exact ceea ce vrem să facem din ea. Vrem să facem un moment de expunere penibilă a naționalismului? Ok. Vrem să sărbătorim civilizat, decent și în acord cu respectul față de minorități? Ok.
    Orice stat trebuie să se bazeze pe valori naționale pentru a supraviețui și a acționa în context global. Asta oferă acelui stat caracterul său particular. Cetățenia civică în schimb se întemeiaza pe valori, drepturi și libertăți universale.
    Cetățenia civică pe care bănuiesc că o susțineți, nu este nicidecum suficientă pentru că este artificială.
    Dar sunt de acord cu dvs că a reduce ziua națională doar la afișarea urii față de minorități este o mare eroare. Nu mai e loc de resentimente.
    P.S.: Criticile la adresa statului român nu sunt de niciun folos atât timp cât nu sunt luate în considerare de decidenții politici.

    • Cred ca răspunsul îl ai in text: cum explici mata maghiarilor din RO sa sărbătorească cu tine? Cu ce argumente? Și da, ai dreptate, ziua naționala e ceea ce facem din ea însă la fel ca in articol spus, guvernele României numai ce nu trebuie fac și da, trebuie sa le spunem și sa le aducem aminte, altfel chiar nu vor bagă de seama. Criticile sunt de folos.

  4. Parerea mea ca Romania nu merita sa aiva o Zi nationala.

  5. De acord cu dvs.

  6. Bun articol, dar atat. Este fragmentat pe idei si insuficient. Interesant ca trece in revista totusi cazul cu petrecerea, festivitatea romanilor din Londra cu manele in public, care ar fi deranjat ordinea publica, insa se opreste, nu spune esentialul. Astia de fapt sunt romanii si asta este cultura lor. Nu este alta, este exact asta, chiar daca nu ne convine. Si se vede asta oriunde: in spatiul public din Romania, la evenimentele publice, la televiziuni, unde mereu sunt invitati manelistii si se face reclama acestei culturi. Daca la televiziune si la radio asta se promoveaza, de ce sa credem ca altceva este cultura noastra decat asta? Acolo sunt angajati oameni cu studii, care au scoala, dar care considera ca este reprezentativ pentru romani sa asculte manelele. Cred ca muzica populara este de fapt importata de noi de la sarbi, iar cultura autentica sunt de fapt manelele, ca prea ne plac. Dar si societatea romaneasca si romanii, inclusiv diaspora, sunt manelizate, de apt astia suntem si tocmai de-aia nu ne vor niciunii, nu de granite insecurizate sinalte bazaconii, dar nu pot spune pentru ca nu este corect politic. Am umplut Europa de manele dar vrem sa nu fim considerati manelisti. Promovam la tv peste tot manele, iar aceste se transmit si in afara, dar nu vrem sa fim considerati manelisti. Noi nu acceptam ceea ce suntem: aingura societate manelizata din UE. Uitati-va oriunde in jurul vostru: pe strada, la scoala, la evenimentele pubile, in piete, la tv, oriunde vreti si veti vedea manelizare si manelisti. Tineti minte cetateanul acela din Țăndărei in pandemie, cand trebuia sa stea in casa si s-a dus suparat in fata sediului politiei, injurand si cerand sa inse dea mancare, ca el nu avea? Acel domn a plecat in strainatate, s-a saturat de Romania si nu a mai avut incredere in ea, iar acum este in diaspora si nu mai vrea sa auda de tara natala. Ce parere aveti domnule autor? Nu suntem tara de manelisti? Daca totusi credeti ca nu suntem, va invit sa revedeti un documentar care a fost transmis chiar aseara de BBC, unde exact asta se spune: ca trebuie recunoscuta cultura romaneasca prin muzica de gen manele si se prezinta ca si cum prin asta se defineste Romania si romanii. Eu nu spun nici ca e buna, nici ca e rea, doar ca trebuie aa acceptam ce suntem.

    • Foarte corect, suntem un neam de maneliști,….

    • Aa, dar acum mi-am amintit: tineti minte cand in urma cu cativa ani o ambasada de la noi, parca a Suediei, dar nu sunt sigur, a organizat receptie cu muzica cu manelisti ,,celebri”? Si la fel, se scandalizau jurnalisti pe la diverse televiziuni unde, culmea ironiei, la randul lor promovau exact manelistii si cultivau manelizarea. Atunci oficialii ambasadei au incercat sa ne explice ca nu au jignit pe nimeni, pentru ca, de dapt, asa sunt romanii. Nu mai spun ce se intampla la programele de Revelion si ce poate sa creada un strain care se afla pe la noi si urmareste astfel de programe. In strainatate, nu mai spun, am observat ca multi care traiesc de peste zece ani afara (in Anglia), sunt la curent cu aspecte din tara care tin exact de zona asta si consuma exclusiv informarii si cultura de acest gen.
      Am mai trait o experienta afara, la hotelul unde am fost cazat, cu ocazia unei petreceri, cand a foat pusa muzica specifica diferitelor nationalitati (germana, greceasca, turceasca), iar pentru romani, ce sa vedeti, au pus manele ale unor manelisti cunoscuti. Daca voi sustineti ca nu ati trait si nu sunteti familiarizati cu asa ceva, sa stiti ca nu cred

  7. Perfect de acord. O altă zi națională și un alt imn. Dar și o altă abosdare față de Ardeal și Banat, ne-am săturat de dictatura Bucureștiului.

  8. Nu poti fi patriot intr-o tara care nu respecta nici macar drepturile propriei etnii, daramite ale celorlalte!
    Sarbatorirea Zilei Nationale, pe 1 Decembrie, va fi mereu prilej de frustrare si discordie.

  9. Propun ca sa fie de 1 Aprilie. Ne asortam excelent cu aceasta data.

  10. Nici mie nu îmi place să fie ziua națională la o dată la care e de obicei vreme urâtă ce te îndeamnă să stai închis în casă (ori să te duci la mall, cum au ales o mulțime de români), totuși argumentele autorului nu mă conving. Ziua națională ar trebui să fie la o dată cu importanță istorică. Care ar fi alternativa? 10 mai ar fi mult mai rău, nu sărbăorești ziua regelui într-o republică.

    • „Nicu
      … . Ziua națională ar trebui să fie la o dată cu importanță istorică. Care ar fi alternativa? 10 mai ar fi mult mai rău, nu sărbăorești ziua regelui într-o republică.. Ziua națională ar trebui să fie la o dată cu importanță istorică. Care ar fi alternativa? 10 mai ar fi mult mai rău, nu sărbăorești ziua regelui într-o republică.”

      10 Mai este ziua Independentei. E rau? Sau din neștiință asociați ziua Independentei cu a Regelui?
      Care dintre ei? Bănuiesc ca va referiti la ultimul. 25 octombrie era ziua Sa.
      România nu a avut probleme cu ziua nationala decat începând cu 1948 pana in prezent.
      Si da, poate fara sa va dati seama, ati spus un adevar, e greșit sa asociezi mizeria asta continua de republica cu Regatul Romaniei.

  11. 1 iulie 1883.

  12. Ziua națională a României ar trebui să fie ziua ei de ,,naștere”, 24 Ianuarie.

  13. Soluția cea mai buna pe alese: regionalizare, autonomie sau federalizarea Ro

  14. EXCEPTIONAL! No comment.