VIDEO&FOTO Pe urmele fostei baze germane de zepeline de lângă Timișoara. De aici plecau dirijabilele să bombardeze Bucureștiul, Ploieștiul sau Salonicul

Acum 110 ani, în 1915, Corpul Aerian al Imperiului German a construit, pe un câmp din apropierea Sânandreiului, la 15 kilometri de Timișoara, o bază pentru zepeline, pentru a veni în ajutorul aliaților din Monarhia Austro-Ungară. Se numea Echipajul Regal-Saxon de Câmp nr.14, era prima bază de zepeline construită în Europa de Est și arăta ca un mic orășel, cu drumuri de acces, linii ferate, barăci pentru personal, o stație radio, o fabrică de hidrogen, dar și un uriaș hangar de 180 de metri lungime și 34 de metri lățime.

Astăzi, nu se mai văd decât câteva ruine. Johan Janzer, originar din Sânandrei, plecat în Germania în anii ’80, la vârsta de 25 de ani, a realizat o cercetare amplă pentru expoziția „110 ani de istorie a aviației în Banat”, găzduită de Casa Adam Müller-Guttenbrunn și prezentată în cadrul Zilelor Culturale Germane.

Urmele trecutului, încă vizibile pe câmp

Johan Janzer a vizitat, alături de oaspeții din Germania, câmpul de lângă Sânandrei, unde a fost cândva baza pentru zepeline. Își amintește că, în copilărie, se juca în acea zonă. Astăzi, se mai văd ici-colo urme, bucăți de ziduri, iar cele mai bine conservate sunt cele două bazine de înot.

„Împreună cu domnul doctor Johann Biber am fost în arhivele de la Dresda. Acolo am găsit niște fotografii din timpul acela, cu baza de zepeline de la Sânandrei. Nimeni nu a știut de acele fotografii. Am găsit vreo 50 de poze din perioada 1915–1916. Pentru mine, cea mai frumoasă poză e una cu biserica și cu o mașină pe care scria Luftschiffe Trupps nr. 14, în fața casei unchiului meu. Eu acolo am copilărit…”, a povestit Janzer.

De ce Sânandrei? „Au ales să facă baza în acest loc pentru că există ceva legat de aer, de cum bate vântul, dar s-a ținut cont și de distanța mică față de Timișoara, care era, încă de atunci, un oraș foarte atractiv. A existat un hangar mare, au fost barăci, au făcut patru fântâni arteziene, două bazine de înot și o fabrică de hidrogen. Când eram copii, ne jucam pe acolo. Bazinele erau încă utilizate, erau printre ultimele care au fost distruse”, a mai spus Janzer.

Dirijabilele care au bombardat România și Balcanii

Primul aparat de zbor adus la baza de lângă Timișoara a fost zepelinul LZ 81, care a efectuat raiduri de bombardament, inclusiv asupra Salonicului. Cariera sa s-a încheiat pe 27 septembrie 1916, lângă Târnovo (Bulgaria), după ce a fost lovit de artileria antiaeriană.

De pe baza de la Sânandrei au mai operat și alte zepeline: LZ 85, LZ 86 și LZ 97, care au primit misiuni de bombardament strategic în sudul României, vizând orașele București, Ploiești, Giurgiu, Alexandria, Calafat și Craiova.

„De fiecare dată era garat aici un singur zepelin, ținut în hangar, care efectua diverse misiuni. Au fost vreo zece zepeline de-a lungul timpului. Primul, LZ 81, a aterizat aici în noiembrie 1915. Cu el a venit și ducele Johan Albrecht Mecklenburg, care trebuia să ajungă la Sofia. Nu exista, la acea vreme, o legătură terestră directă între Austro-Ungaria și Bulgaria. Zepelinul l-a transportat pe trimisul împăratului de la Timișoara la Sofia, unde a fost întâmpinat de regele Bulgariei (…). Când a venit acel zepelin, a făcut o tură spre Covaci și Giarmata, iar oamenii au stat la intrarea în Sânandrei și au aplaudat. Era un sat locuit în mare parte de șvabi bănățeni. Seara, localnicii i-au primit cu brațele deschise pe membrii echipajului, le-au pus o masă cu gulaș și vin de Bacova. Relația militarilor germani cu bănățenii a fost foarte bună. Doi ofițeri chiar s-au căsătorit cu fete din Sânandrei. Avem și poze cu ei, dar și cu corul lor”, a mai povestit Johan Janzer.

Zepelin prăbușit lângă Timișoara

În timpul unui bombardament asupra rafinăriei de la Ploiești, Armata Română a reușit să lovească una dintre nacelele aeronavei, avariind zepelinul. Acesta a reușit totuși să revină în zona Timișoarei, dar s-a prăbușit lângă Sânmihaiul Român. Cinci dintre aviatorii germani morți sunt înmormântați în Cimitirul Eroilor din Timișoara. Johan Janzer, împreună cu un grup de șvabi din Germania și consulul Regina Lochner, a depus o coroană la monument.

„Primul zepelin doborât a fost LZ 85. După ce a bombardat de trei ori Salonicul, a fost nimicit de antiaeriană. Dar monumentul din cimitirul din Timișoara nu a fost ridicat pentru acei militari, ci pentru cei de pe LZ 86. În septembrie 1916, zepelinul a fost implicat în bombardarea Ploieștiului și, la întoarcere, s-a rupt și s-a prăbușit. Au murit nouă persoane – cinci au fost înmormântate la Timișoara, iar ceilalți patru au fost transportați în Germania”,  a adăugat Janzer.

Ce a rămas după retragerea trupelor germane

Timp de doi ani, au fost efectuate 33 de zboruri sau misiuni de pe aerodromul de lângă Timișoara. La retragere, trupele germane au luat doar materialele esențiale.

„După retragerea echipajului, locuitorii din Sânandrei, Dudeștii Noi și din împrejurimi au transportat cu căruțele tot ce li s-a părut util: role de sârmă, butoaie de sodă, pavaje de granit etc. Au existat mai multe accidente grave în timpul demolării halei după Primul Război Mondial. Cea mai mare tragedie a avut loc la 15 mai 1919, când, din cauza demontării necorespunzătoare a imensei schele de oțel, aceasta s-a prăbușit și a îngropat mai mulți săteni”, a mai spus Johan Janzer.

Expoziție cu documente rare

Expoziția „110 ani de istorie a aviației în Banat”, realizată de Johan Janzer, prezintă în jur de 50 de fotografii istorice, găsite în arhivele din Germania, despre unitatea de zepeline de la Sânandrei.

În cadrul evenimentului de la Casa Adam Müller-Guttenbrunn a avut loc și lansarea cărții „Dirijabile deasupra Balcanilor, 1915–1918”, scrisă de Johann Biber, care nu a mai putut ajunge la Timișoara din cauza unui deces în familie.