Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale a României: În cazul profesorilor și medicilor a fost justificată creșterea salariilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Creșterea salariilor pentru profesori și medici a fost justificată, a declarat Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale a României. Afirmația a fost făcută la conferința anuală a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari, înainte de modificările aprobate de Parlament prin legea Bolojan, scrie Edupedu.ro.

Declarația economistului-șef al BNR a fost făcută pe 4 iunie 2025, înainte ca, în contextul măsurilor fiscal-bugetare anunțate de guvern, să se vehiculeze tot mai des ideea că educația ar fi una dintre cauzele majore ale deficitului bugetar. Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a afirmat public că sistemul de învățământ a avut o contribuție importantă la dezechilibrul bugetar, invocând în special costurile cu salariile profesorilor și volumul mare de personal administrativ, plus bursele elevilor.

• Redăm analiza integrală a economistului-șef al BNR, Valentin Lazea:

„Fac precizarea că ce voi spune eu sunt opinii personale care nu angajează în niciun fel Banca Națională a României. Prezentarea mea se va referi la principii ale prudenței fiscale în teorie și în practică. Principii ale prudenței fiscale în teorie, care ar trebui să fie cunoscute oricărui absolvent de facultate economică, sunt cel puțin următoarele patru. Primul a nu trăi cu mult peste mijloacele disponibile. Cu alte cuvinte, să nu te întinzi mai mult decât îți este plapuma. Al II-lea a: nu crește salariile mai rapid decât crește productivitatea. Al III-lea – nu crește pensiile mai rapid decât cresc salariile din din care pensiile sunt finanțate și al IV-lea – nu finanța cheltuieli permanente gen salarii sau pensii din venituri temporare, cum ar fi împrumuturile. Astea patru ar trebui să le știe oorice absolvent de facultate economică.

Ce se întâmplă în practică?

Primul principiu: a nu trăi peste mijloacele disponibile ar fi trebuit să însemne a avea un buget echilibrat sau aproape de zero deficit în anii cu creștere economică mare și un deficit bugetar de maxim 3% din PIB în anii cu creștere economică mică sau negativă. Asta înseamnă să trăiești cât îți este plapoma. Din păcate această primă axiomă a fost încălcată prin normalizarea în discursul public, de-a lungul timpului, a traiului peste posibilități prin două false aserțiuni. În prima etapă s-a spus că deficitul de 3% din PIB nu este limita superioară de deficit de atins în vremuri rele și este un nivel normal pentru fiecare an. Deci 3% e țintă, nu worst case scenario. După care, în etapa a II-a s-a venit cu altă mantră, cum că nu ar conta nivelul deficitului bugetar cât timp acesta este similar cu nivelul investițiilor. După această logică, dacă am avea investiții de 15% din PIB, am putea trăi cu un deficit de 15% din PIB. (…)”

• Citește articolul integral pe Edupedu.ro.