Un templu antic ar putea dezvălui secretele unei civilizații dispărute, care a existat înaintea Imperiului Incaș

Arheologii spun că au descoperit ruinele a ceea ce cred că sunt limitele unui templu antic aparținând misterioasei societăți andine Tiwanaku, care a dispărut în jurul anului 1000 d.Hr, scrie CNN.

Echipa de cercetători a dezgropat imensul complex templier în zonele muntoase ale actualei localități boliviene Caracollo. Situl se află la sud-est de Lacul Titicaca, într-o regiune diferită de cea în care cercetătorii își concentraseră anterior căutările de indicii care ar putea ajuta la dezvăluirea secretelor acestei societăți pierdute.

Descoperirea extraordinară se află la aproximativ 130 de mile (aproximativ 210 kilometri) sud de situl arheologic cunoscut al Tiwanaku, capitala puternicului imperiu care a precedat incașii. Ultimele descoperiri au fost descrise într-un studiu publicat pe 24 iunie în revista Antiquity.

Numit Palaspata după numele nativ al regiunii, templul se află în afara granițelor zonei în care se știa anterior că s-a extins Tiwanaku, a spus dr. José Capriles, arheolog bolivian și profesor asociat de antropologie la Universitatea de Stat din Pennsylvania.

Capriles, care a fost autorul principal al studiului, a remarcat că elementele arhitecturale ale clădirii, inclusiv o platformă terasată și o curte adâncită, au o asemănare izbitoare cu stilul Tiwanaku întâlnit în alte părți ale regiunii lacului Titicaca. „Nu ne așteptăm să existe în acest loc și faptul că există acolo este remarcabil”, a spus el.

Templul, care are o potecă care îl traversează, creată de călătoriile repetate ale localnicilor, se află în apropierea unei rute de călătorie boliviene folosite de mult timp, numită acum Autostrada La Paz-Cochabamba, care lega trei rute comerciale folosite de alte societăți care au urmat, precum incașii.

Descoperirea templului ceremonial aruncă lumină asupra interconectivității diferitelor teritorii ale societății pierdute și asupra modului în care Palaspata ar fi putut servi ca poartă de acces pentru societatea Tiwanaku pentru a-și extinde puterea în regiune, potrivit cercetătorilor.

Cine erau Tiwanaku?

Cercetările arheologice ale siturilor Tiwanaku au început în anii 1860, dar cercetătorii încă au cunoștințe limitate despre această societate. Cea mai mare parte a cunoștințelor experților provine din studiul ceramicii, rămășițelor de camelide și a altor situri religioase, precum Akapana, care se află în zonele muntoase din Anzi.

Comunitățile Tiwanaku au apărut pentru prima dată într-un altiplano, sau platou înalt, din Anzi, numit Bazinul Titicaca, după numele lacului Titicaca.

Datorită locației sale, cultivarea culturilor agricole, cum ar fi porumbul, era dificilă, astfel încât oamenii se bazau pe caravane de lame pentru a conecta comunitățile din regiune și a facilita comerțul. Capitala Tiwanaku, numită și Tiwanaku, gestiona comerțul, schimburile comerciale și interacțiunile interregionale, potrivit studiului.

„Tiwanaku era ceea ce numim o formațiune statală primară, adică o societate complexă, cu o stratificare socială complexă”, a spus Capriles. Imperiul s-a dezvoltat fără influențe externe și „a apărut dintr-o serie de societăți agricole anterioare”.

Dovezile obiectelor Tiwanaku, precum ceramica, sugerează că poporul Tiwanaku a început să se stabilească în acea zonă în jurul anului 700 d.Hr., precum și mai la vest, într-o vale care se află acum în sudul Peru, potrivit dr. Nicola O’Connor Sharratt, profesor asociat de antropologie la Georgia State University. Ea nu a fost implicată în studiu.

Se presupune că populațiile Tiwanaku au trăit și în ceea ce este astăzi nordul Chile și în Cochabamba, a adăugat Sharratt.

Tiwanaku a construit Palaspata pentru a-și exercita influența sociopolitică asupra altor societăți din zonă, controlând comerțul între regiuni, sugerează noul studiu.

„Amplasarea acestui sit este strategică, între două zone geografice importante din Anzi”, a spus Capriles.

„Acesta ar fi putut fi un fel de avanpost strategic care nu numai că controla fluxul de mărfuri în sens economic și politic, ci și prin religie, și de aceea este un templu”, a spus el. „Alinierea instituțiilor religioase, politice și economice, care este modul în care apar multe dintre aceste instituții, este ceva care, cred, a surprins oamenii.”

Descoperirea unui templu pierdut

Templul Palaspata este vizibil doar prin zidul său perimetral, care este conturat cu gresie roșie.

În timp ce lucrau la un proiect arheologic fără legătură cu acesta, în apropierea autostrăzii, cercetătorii au observat structura și au decis că „părea semnificativă”, a spus Capriles.

Au investigat zona mai departe pe jos și cu ajutorul dronelor. Din descoperirile inițiale, Capriles a putut folosi randarea 3D pentru a crea o reconstrucție digitală a templului.

Structura are 125 de metri lungime și 145 de metri lățime (410 pe 475 de picioare) — aproximativ dimensiunea unui bloc de oraș — cu 15 incinte modulare care erau probabil camere care înconjurau o curte interioară.

Intrarea principală a clădirii este orientată spre vest, aliniată cu echinocțiul solar, ceea ce indică rolul religios al templului în societate. Deși nu se știu multe despre practicile spirituale ale civilizației Tiwanaku, arheologii au descoperit anterior monoliți de piatră și ceramică cu simboluri vegetale și animale care ar putea face aluzie la tradiții cunoscute ca făcând parte din alte societăți preincașe. Cercetătorii din expedițiile anterioare legate de Tiwanaku au descoperit în mod obișnuit structuri religioase concepute pentru a evidenția caracteristicile naturale ale peisajului și pentru a se alinia cu evenimente cheie din ciclul solar.

Arheologii au găsit, de asemenea, ceramică Tiwanaku la sit, cum ar fi cupele keru, utilizate de obicei pentru a bea o formă de alcool pe bază de porumb. Acest lucru sugerează că clădirea era probabil utilizată pentru petreceri sau adunări mari, a spus Sharratt.

În comparație cu alte societăți antice, Tiwanaku rămâne enigmatic, iar cercetătorii au o înțelegere limitată și fragmentară a civilizației, potrivit lui Sharratt.

Teoriile arheologice sugerează că Tiwanaku s-a prăbușit din cauza secetei sau a degradării mediului. Alți experți cred că ambii factori ar fi putut duce la tensiuni sociale și tulburări, ducând în cele din urmă la o revoltă populară.

De ce cercetătorii nu știu prea multe despre această societate criptică? Tiwanaku „nu se potrivea cu ideile unor arheologi timpurii despre cum ar trebui să arate un stat sau unde ar putea exista un oraș înfloritor”, a spus Sharratt. „Nu a îndeplinit neapărat toate așteptările noastre, așa că cred că asta este parțial motivul”.