G4Media.ro

Un Brexit haotic face parte din marele plan al lui Trump pentru…

Un Brexit haotic face parte din marele plan al lui Trump pentru Europa (analiză The Guardian)

Președintele și oamenii săi vor o Europă slabă și divizată. Brexit va asigura parțial acest lucru, se arată într-o analiză semnată de jurnalista britanică Natalie Nougayrède în The Guardian.

Dacă Brexit ar fi oprit, atât Regatul Unit cât și Europa ar culege roadele – iar Donald Trump, măcar de data asta, ar suferi o înfrângere. Secta Brexit are adepți pasionați la mare depărtare de susținătorii ei britanici. Printre ei se numără predicatori gălăgioși și influenți din lumea trumpiană de la Washington – și realitatea este aceea că Trump are un impact profund în Europa, debandada Brexit-ului fiind o parte esențială a lui.

Saga Brexit-ului nu ține doare de negocieri luând-o pe arătură, nici de impasul în care se regăsește o țară căzută pradă unei mișcări bazate pe minciuni și înșelăciune. Problema mai generală e legată de lumea în care vrem să trăim. Pentru a înțelege pe deplin acest lucru, ajută să ții seama și de America lui Trump, nu numai de complexitățile aritmeticii parlamentare britanice sau de cea mai nouă declarație a lui Michel Barnier. Fiindcă America lui Trump este profund întrețesută cu viziunea adepților Brexit privitoare la Regatul Unit.

Acum câteva săptămâni, aflându-mă la Washington, am decis să plonjez în lumea aliaților și teoreticienilor americani ai Brexit-ului dur. Pentru o femeie europeană continentală ca mine, atașată de UE și de relația transatlantică bazată pe valori, părea un univers paralel. Am stat de vorbă cu Ted Bromund de la Margaret Thatcher Centre for Freedom din cadrul Heritage Foundation. Heritage Foundation este un grup de reflecție conservator american cu care promotorii britanici ai Brexit-ului au de multă vreme legături strânse. În 2016, când au avut loc votul pentru Brexit și alegerea lui Trump, a devenit un stup aglomerat de oameni care brusc simțiseră că au prins forțe proaspete. Mesajele lui Trump referitoare la Brexit (el favorizează unul fără acord), precum și discursul lui de la Varșovia din 2017 în care redefinește „Occidentul” pe criterii naționaliste, erau muzică pentru urechile lor.

Gânditori precum Bromund și Jakub Grygiel, profesor la Universitatea Catolică a Americii din Washington DC, ilustrează foarte bine legătura dintre Brexit, Trump și actualele probleme ale Europei. (Grygiel, conform unor cunoscători de la Washington, ar putea deveni „omul anti-UE” al lui Trump, după ce a servit drept consilier al lui Wess Mitchell, subsecretar de stat pentru afaceri europene, până în februarie 2019.)

Lucrurile pe care le-am înțeles din conversația cu Bromund și citindu-l pe Grygiel sunt următoarele: în primul rând, adepții lui Trump încă mai văd Brexit ca pe un pas esențial în direcția destrămării UE, o entitate care, scrie Grygiel, „și-a depășit rațiunea existenței în calitate de forță ordonatoare în Europa”. Argumentația din spatele acestei evaluări constă nu numai în aprecierea slăbiciunilor Europei, ci și, paradoxal, în teama că UE s-ar putea dezvolta într-o bună zi până la statutul de potențială contragreutate a Americii lui Trump: „A venit vremea ca noi să recunoaștem că UE este un inamic fățiș și declarat al rolului asumat de SUA în Europa după 1945.” (Acesta a fost Bromund.)

La baza acestei poziții se află o angoasă ideologică conform căreia SUA și-ar putea pierde o parte din influență în competiția globală dintre marile puteri dacă UE s-ar pune pe picioare. Bromund a denunțat Germania drept „cel mai rău aliat al SUA”, nu în ultimul rând pentru politicile ei energetice în parteneriat cu Rusia, și a afirmat că dacă UE va găsi vreodată o cale de a limita influența Chinei (de exemplu prin filtrarea investițiilor), acea metodă va fi foarte curând pusă la lucru și împotriva intereselor americane.

El era mult mai îngrijorat de sentimentele „anti-americane” existente în cadrul Mișcării de Cinci Stele din Italia (o struțocămilă de populism de stânga și de dreapta), decât de regresul democratic din Polonia și Ungaria. Acest lucru se circumscrie unei înțelegeri a UE și a principiilor ei drept ceva pe care SUA ar face bine să-l submineze. Politicile postbelice ale SUA care au sprijinit clubul european vreme de decenii și-au pierdut rațiunea de a exista. Brexit, în consecință, este văzut drept un element ajutător pentru privarea Europei de puterea necesară pentru a acționa (fie în privința crizei climatice, fie în privința multilateralismului în general) în orice fel care ar putea contraveni unei înțelegeri specifice, limitate, a intereselor naționale americane.

Dacă Brexit nu va fi stopat cumva, axa Trump-Brexit va ajunge să determine mare parte din ceea ce se petrece în colțul nostru de lume – și nu va fi frumos. Prin comparație, a-ți face griji cum va influența o decizie britanică de a rămâne în UE distribuția locurilor în viitorul Parlament European pare o chestiune mai puțin urgentă.

Bromund a stat un timp în Regat în perioada încheierii Tratatului de la Maastricht din 1992. În timp ce se documenta pentru o disertație privind o tentativă britanică de a adera la proiectul european în anii ’60, el a ajuns la concluzia că Europa a fost încă de la bun început un proiect „politic”, nu unul strict economic. Acum, mi-a spus el, e în favoarea unui Brexit fără acord, „în actualele circumstanțe”.

Mulți europeni, nu în ultimul rând din centrul și estul continentului, par mai îngrijorați de pierderea tradiționalei protecții americane pentru țările lor decât sunt îngrijorați de Brexit. Însă ambele chestiuni sunt relevante pentru dorința trumpiană ca abilitatea UE de a-și defini propriul viitor să fie diminuată. Când l-am întrebat pe Bromund cum ar fi în viziunea lui Europa ideală, el mi-a vorbit despre un trecut imaginar în care o etapă anterioară a dezvoltării UE coincidea în mod miraculos cu o lume unipolară condusă de SUA. „Să revină la anii ’80”, a spus el, „doar că cu SUA deja învingătoare în războiul rece.”

În cartea sa din 2005, „Postwar” [„Postbelic”], istoricul Tony Judt reflecta la posibilitatea apariției unui decalaj între SUA și Europa în privința unor chestiuni sociale (cum ar fi pedeapsa cu moartea). Evident că la acea vreme nu ar fi avut cum să anticipeze Brexit-ul ori pe Trump. Ura ideologică față de UE existentă în anumite zone din SUA și Regatul Unit produce deja un decalaj profund. O Europă supusă, și o Mare Britanie chiar și mai supusă, tributare viziunii periculoase despre lume a lui Trump, este lucrul după care tânjesc ideologii din SUA. O țară care-și retează parâmele care o leagă de Europa îi va cădea pradă pe de-a-ntregul lui Trump. Și, drept urmare, Europa va fi mai slabă.

Articol de Natalie Nougayrède / Traducerea: Andrei Suba (Rador)

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Nu m-as mira de fel daca Bozo si Cracanel vor ajunge sa-si dea palme unul altuia pe motiv de nepotrivire de caracter, la urma urmei Dracu’ i-a pus sa-si faca juraminte si sa se ia cu acte…?!

    • E ridicol sa spui ca „Trump are un plan”, cand el habar n-are pe ce lume traieste, n-a prins nicio informatie noua in 30 de ani. Tot ce face e improvizat.

  2. Brexit haotic sau fara brexit , iata doua intrebari la care nu exista inca raspuns . Ceea ce a insemnat Brexitul ,, in mintea si imaginatia , celor care au votat pozitiv ,este deja de domeniul trecutului .Democratia mai mult ca oricind , in ziua de azi , trebuie sa respecte prezentul si sa anticipeze viitorul ,pe cit de omeneste este posibil. De aceea cred ca Brexitul nu o sa mai aiba loc.

  3. daca vreti sa stiti ce doreste Trump uitati-va la ce doreste Putin, ori de cite ori Trump face ceva impotriva democratiei sau a bunului simt in kremlin se bucura din plin, pacat e ca acest fascist a ajuns la acasa alba

  4. Are dreptate. Anii ’80 au fost cei mai buni pentru Europa, evident nu si pentru estici. Daca SUA ar fi castigat razboiul rece la inceputul anilor ’80, statele estice ar fi putut adera mult mai repede la UE, iar Rusia nu ar fi ajuns atat de puternica astzi incat sa ameninte Europa. Insa, dupa 2001 si mai ales dupa criza din 2008, America s-a schimbat la fata si la fel intreaga lume. Declinul democratiei a inceput dupa 2001 cand America a inceput conflicte majore in Iraq si Afganistan, apoi in Siria, totul culminand cu agresiunea Rusiei. Dupa 2001 regulile jocului au fost facute de SUA. Trump nu face astazi decat sa puna in practica aceste reguli si de aceea este demonizat astfel. Poate ca aceasta constructie politica numita UE asundea sub ea o groaza de probleme. Era precum capacul unei oale sub presiune care aparent tinea sub control Europa. Doar aparent. Astazi „oala” a explodat semn ca politicile UE nu au fost eficiente (lipsa de inovare, prea multa protectie sociala, multiculturalism inteles gresit, satacie in crestere, etc), iar ambitiile liderilor Uniunii cresteau fara masura, riscand ca acele politici din anii ’80 care stateau la baza Uniunii sa controleze intr-un mod dictatorial Europa.

    • Hai mai, lasa-ma cu aiurelile, hop UE dictatoriala, Rusia lui Putin e o bombonica democrata, iar ultimatumurile si replicile stropsite ale lui trump sunt parfum de tuberoze!
      Va zica, din punctul tau de vedere, Rusia n-ar fi ajuns atat de puternica acum, incat sa ameninte UE, daca SUA castiga razboiul rece in ’80. Razboiul rece nu a fost un razboi clasic, unul care sa poata fi castigat de cineva. A fost pur si simplu o cursa nebuna a inarmarii, iar in cursa asta erau URSS si SUA. Pentru cunostinta ta, estul european apare cand URSS, fragilizata din interior pentru ca n-avea cum sa mai reziste problemelor economice, se rupe in timpul lui Gorbaciov, fenomen numit Perestroika. Dupa asta abia, estul comunist se scutura si apar rand pe rand state noi din fostul URSS, iar state foste comuniste intra intr-o noua era, a democratiei. Printre ele si Romania, in ’89. Asa ia contur acest proiect EXTRAORDINAR, numit UE. Avem sansa de-a intra in el in 2007, si-n niciun caz nu vom iesi de-acolo ca vrea un hot ca drakea sa fure in continuare, sau UE sa dispara, ca vrea un rahat ca trump, sau o javra ca putin. UK cred ca-si va reveni, astfel incat sa nu faca jocurile ordinare ale lui trump si-ale lui putin, pentru ca astia doi se bucura daca brexit va avea loc, in niciun caz UE, toate cele 27 de state.
      Esti un postac ordinar, cara-te dracului de pe G4 Media!

  5. e cazul ca britzii sa decida ce muskii mei fac, si in functie de asta UE va vedea ce are de facut. cu sau fara ei proiectul UE va trebui sa mearga inainte, altfel mai multe tari mici, separate, nu fac nici o branza in mondializarea de azi.

  6. BREXIT-ul trebuie făcut aşa cum s-a convenit ! A spus Michel Barnier.
    Brexit-ul este o realizare draconică al lui Putin, ca varinta la ideea de de a fi integrat UE în Comunitatea Stateor Independente-CSI, ca repică la „Noua casă europeană”a lui Gorbaciov, care prevedea integrarea URSS în UE, proces inceput cu reunificarea Germaniei, fenomen încă neelucidat în faţa opiniei pubice europene, care s-a pomenit cu acest fenomen de-a dreptul ciudat şi chiar surprinzător, in oct. 1991.
    La torpilarea ideior lui Gorbaciov au contribuit atât SUA, care se pomenea în faţa unui posibil colos economic şi geopolitic, deloc comod, precum şi celelalte puteri economice şi în special cele posesoare de armament nuclear.
    Atunci s-a optat pentru arestarea la Soci a lui Gorbaciov, urmată de „sacrificarea” grupului de generali KGB, beţivi şi corupţi, speriaţi de pierderea privelegiilor, prin democratizarea URSS, ca urmare a integrarii cu UE.
    Realizarea ideii lui Gorbaciov, privind „Noua casă europeană” care însemna intergrarea in UE a ţărilor socialiste şi a URSS, însemna şi îndeplinirea testamentului tarului Petru Cel Mare, de a extinde Rusia dela „marea cea mare din răsărit până la cealaltă mare cea mare de la apus”.
    Acest colos geostrategic şi economic care urma să apară, punea împreună tehnologia vesteuropeană cu imensele rezervele materiale ale Rusiei şi Siberiei, ceace ar fi putut să transforme „Noua casă europeană”, intr-un adevărat hegemon economico-militar mondial, pe care Lenin o hărăzuise Kominternului sub lozinca: „proletari din toate, ţările uniţi-vă” !
    Grupul de generali KGB, care au plănuit arestarea lui Gorbaciov la Soci, a fost de fapt o unealtă a masoneriei euro-atlantice, care luptă pentru o „globalizare” care să asigure hegemonia capitalului mondial, coordonat de Banca Mondială şi a grupurilor de tip „Bildeberg” şi a viitorelor formaţii G7 sau G20, care se străduie încă, şi în zilele noastre, să pună la un loc marii jucători geoeconomici si geostrategici.
    După fundarea ONU la terminarea celui de al doilea război mondial eficacitatea acestuia a fost practic anihilată de atitudinea haiducească a lui Stalin, probabil însuşită de la banda de spărgători de bănci pentru care a părăsit ultimul an al Seminarului Ortodox dela Tallin, pentru a se înrola în banda de spărgători angajaţi să finanţeze, grupurile anarhiste din Imperiul ţarist, a cărui dezvoltate economică şi ştiintifică, prin antrenarea ca profesori în Universitatea de la Petrograd, a unor mari savanţi ai timpurilor, precum Leibnitz, Newton, Lavoiseier, Decartes şi mulţi alti savanţi, pictori, artişti şi scriitori, compozitori, etc. precum şi înrudirea familiei tariste cu marile familii monarhice vest europene, şi astfel devenise o îngrijorare a celorlalte puteri europene care au declanşat primul război mondial.
    Astfel că în stilul său banditesc Stalin nu a mai recunoscut înţelegerile de la Teheran, prin care acceptase, legea americană de împumut şi închiriere, în baza căreia URSS, la terminarea războiului trebuia să returneze echipamentul şi armamentul scăpat de distrugere, sau să-l plătească.
    Astfel Stalin pentru a torpila şi convorbirile privind statutul Berlinului, a declarat după realizarea bombei atomice sovietice în 1948. că „URSS nu este în situaţia de a respecta întelegerile de la Teheran”, ceea ce a dus la începerea „războiului rece” pe care Gorbaciov a dorit să-l oprească, astfel ca URSS să înceteze de a se mai epuiza economic şi ca nivel de trai !!
    Dacă preţul petrolului va continua să scadă constant, Federaţia
    Rusă, va intra in vrie, destabilizând geostraregic intreaga planetă.
    In asta constă toxicitatea enormă a lui Putin, ca şi şantajul enorm, care in comparaţie cu BREXI-ul, cel din urmă este un un gest de naivitate a intelegence-ului britanic ca pe timpul lui Chamberlan, înainte de începerea celui de al doilea razboi mondial.
    Cine işi putea imagina că un al doilea Hitler va creşte în Rusia lui Petru Cel Mare ?
    Stadiul actual al relaţiilor globale internaţionale are o bază istorică apropiată de realitatea care ne-a scăpat tuturor, spectatori ai evenimentelor post „războiul rece”, dar ar trebui măcar acum să se ia in considerare conlcuziile la care ajunge Genevieve Tabouis, în cartea sa publicată în anii 50, intitulată ”20 ANS SUSPENSE DIPLOMATIQUE” (tradusă şi în limba romana), ceace ne-ar permite să înteleagem, ce ar putea urma atunci, când te retragi lipsit de fermitate în faţa unui conducator-despot, lipsit de scrupule şi irational, în special dacă, comportarea lui are la baza o suferinţă sau alte tulburari comportamentale genetice sau dobandite.
    Liderii tărilor, democrate şi prospere, ar trebui să o citească sau recitească ca pe o interesantă analiză istorică, a evenimentelor care au provocat al doilea razboi mondial. Numai „paza bună trece primejdia rea” !
    Prof.dr.ing. Terzi Petre -Viceprețedinte al SPERIN-Societatea pentru Promovarea Energiilor Regenerabile, Inepuizabile și Noi, din cadrul Univ. Politehnica București.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.