Timpul, între relaxare și presiune: lecțiile unui stil de viață ghidat de ceas interior

O întâmplare recentă, o cursă contracronometru pentru a prinde trenul către litoral, a fost un semnal de alarmă pentru o jurnalistă britanică care, în ultimii cinci ani, și-a modelat viața profesională în afara ritmului impus de programul de birou. Însoțindu-și o prietenă într-o plimbare relaxată spre gară, și-a dat seama că stilul său de a „merge cu fluxul” poate deveni uneori riscant, relatează The Guardian.

Fosta angajată a renunțat la slujba de birou în parte pentru a evita stresul zilnic al ședințelor de dimineață. De atunci, lucrând pe cont propriu, a apreciat libertatea de a-și gestiona timpul fără constrângeri stricte. Totuși, experiența recentă a făcut-o să reflecteze: nu cumva această libertate a devenit o capcană confortabilă?

În limbajul științelor comportamentale, ea se identifică drept o „persoană cu timp intern” (event-timer) – cineva care se bazează pe propriul simț al timpului, spre deosebire de cei care urmează rigori externe precum ceasul (clock-timers). Această tendință duce deseori la o subestimare a duratei necesare pentru finalizarea activităților, provocând stres de ultim moment.

Psihologul Ian Taylor, autorul cărții Time Hacks: The Psychology of Time and How to Spend It, susține că relația noastră cu timpul este esențială pentru felul în care trăim fiecare zi. Potrivit lui, calitatea timpului nu depinde doar de echilibrul dintre muncă și relaxare, ci mai ales de cât de bine se aliniază activitățile noastre cu valorile și identitatea personală.

Taylor avertizează că o obsesie pentru „managementul timpului” poate fi contraproductivă. El recomandă, în schimb, un program fluid, fără consum excesiv și bazat pe motivații autentice. Studiile arată că persoanele care au puțin timp liber, dar nu se simt grăbite, tind să fie mai fericite decât cele care se simt constant presate.

În încercarea de a-și înțelege mai bine obiceiurile, jurnalista și-a urmărit activitatea timp de trei zile, la fiecare 15 minute. A descoperit astfel că își petrecea dublu față de cât credea în e-mailuri, multe dintre ele având mai degrabă rolul de a-i da iluzia productivității. Un alt punct slab a fost identificat între orele 14:00 și 17:00, perioadă marcată de pierderea concentrării și consum excesiv de rețele sociale, camuflat sub eticheta „scris”.

În urma analizei, a constatat că diminețile sunt mai potrivite pentru activitățile care necesită efort intelectual, iar exercițiul fizic ar trebui mutat spre prânz pentru a nu irosi orele cele mai productive. Taylor confirmă această strategie, explicând că voința scade pe parcursul zilei, iar orele de vârf trebuie folosite pentru obiective importante sau personale.

Dar chiar și așa, Taylor subliniază că nu ar trebui să încercăm să valorificăm fiecare oră până la epuizare. „Sunt un mare susținător al programelor care includ și timp liber total”, spune el. O agendă echilibrată, susținută de motivații intrinseci, poate funcționa fără efort.

Un alt factor determinant este identitatea. Cei care se consideră cititori, alergători sau scriitori nu au nevoie de motivație externă pentru a face acele lucruri, ele vin firesc. Așadar, dacă timpul pare că fuge sau este irosit, poate exista o discrepanță între cine credem că suntem și felul în care ne petrecem zilele.

Pentru jurnalistă, lecția a fost clară: recunoașterea unor termene-limită reale, acordarea unui timp suficient pentru a le respecta și evitarea sprinturilor epuizante de ultim moment pot transforma radical experiența zilnică.

Totuși, ea admite că pentru unii, adrenalina unui zbor prins „la secundă” poate fi mai vie decât liniștea așteptării. La urma urmei, gestionarea timpului rămâne o chestiune profund personală,  ghidată, mai degrabă, de cine suntem decât de ceasul de pe perete.