G4Media.ro

The New York Times: Covid-19 – O privire în urmă din 2025.…

The New York Times: Covid-19 – O privire în urmă din 2025. Din care se vede cum coronavirusul a schimbat aproape totul

19 ianuarie 2025 – Când Covid-19 a apărut ca o criză de sănătate publică, acum cinci ani, inițial în China, observatorii au remarcat că regimurile autoritare – cu caracteristicile lor precum ostilitatea față de avertizorii de integritate, manipularea datelor, teama de libera circulație a informațiilor – au facilitat răspândirea bolii.

În numai câteva luni avea să devină clar că și reciproca e valabilă: boala facilitează răspândirea autoritarismului.

În Ungaria, virusul a constituit pentru premierul Viktor Orban pretextul instituirii unei dictaturi după modelul lui Vladimir Putin în Rusia. În Filipine, președintele Rodrigo Duterte a profitat de pandemie pentru a da ordin să fie împușcați letal participanții la proteste politice. În Israel, decizia guvernului de a folosi datele de la telefoanele mobile pentru a urmări deplasările indivizilor infectați a devenit rapid un model și un alibi pentru alte state care au adoptat practica, fără a-și face scrupule în legătură cu datele astfel colectate.

Iar toate acestea nu s-au oprit aici. Pandemia a oferit unor guverne democratice de pe tot globul un pretext numai bun pentru a obstrucționa partidele din opoziție, a interzice adunările publice, a suprima alegerile, a băga orașe în carantină, a închide granițele, a restricționa comerțul, a intimida firmele, a impune interdicții de circulație și a cenzura publicațiile ostile în numele combaterii „informațiilor false”.

Remarcabil e că tactica a fost întâmpinată de o opoziție firavă în raport cu consecințele, în parte și pentru că ea a fost prezentată ca fiind doar temporară, iar pe de altă parte fiindcă preocupările libertarienilor [orientare politică ce pledează pentru drepturi individuale maxime și un rol minim al statului – n.trad.] civici păleau în comparație cu apelurile la „aplatizarea curbei”. Dar, pe măsură ce interdicțiile lui 2020 începeau să fie prelungite din primăvară și în vară, iar apoi și spre începutul toamnei, și-a făcut apariția un proces de normalizare.

În SUA, Joe Biden a acceptat nominalizarea democrată din locuința sa din Delaware, după ce devenise clar că organizarea unei convenții [adunare electorală a delegaților partidului – n.trad.] ar fi presupus riscuri sanitare inacceptabile. Fiindu-i practic interzis să desfășoare o campanie electorală din cauza interdicției privind adunările publice (dar și din cauza temerii consilierilor săi că nominalizatul de 77 de ani ar putea contracta virusul), el a încercat să poarte o campanie virtuală împotriva președintelui în funcție, care se folosea de puterile discreționare conferite guvernului de starea de urgență pentru a-și asigura realegerea. Donald Trump a câștigat din nou, fără emoții, în noiembrie.

Pe măsură ce libertățile civice băteau în retragere, puterile guvernului sporeau. Șomajul ajuns la cote fără precedent a dus la extinderi tot fără precedent ale programelor de asistență medicală, de ajutor de șomaj, de ajutor pentru locuințe și de tichete de masă. Președintelui Trump i-a revenit să prezideze asupra acestei expansiuni a sistemului de asistență socială la care Bernie Sanders nu ar fi putut decât să viseze în urmă cu doar un an.

Iar lucrurile nici nu s-au schimbat prea mult odată cu ridicarea carantinei, întrucât oamenii deveniseră reticenți să se aventureze în restaurante, magazine și avioane – pe lângă faptul că nu și le mai permiteau acum în aceeași măsură. Milioanele de falimente ale firmelor și indivizilor s-au tradus în zeci de milioane de împrumuturi și ipoteci neonorate, care la rândul lor au provocat o criză financiară. Zeci de bănci au trebuit să fie naționalizate fără discuție, iar guvernul a devenit acționar la toate industriile pe care le-a salvat. Până la momentul în care vaccinul a devenit în sfârșit disponibil, răul fusese deja făcut.

Lumea în curs de dezvoltare a trecut printr-o criză cu mult mai gravă. „Aplatizarea curbei” nu prea avea sens în țări în care sistemele medicale erau oricum copleșite și neînzestrate cu mult timp înainte ca virusul să-și fi făcut apariția. Ordinul privind izolarea la domiciliu și distanțarea socială a fost tratat precum o glumă crudă și imposibil de implementat în orașe dens populate precum Lagos, Cairo, Jakarta și São Paulo. Oamenii riscau să flămânzească dacă nu s-ar fi dus la muncă, astfel că au fost dispuși să-și încerce norocul cu coronavirusul.

Rezultatul a fost o înspăimântătoare rată a mortalității, ameliorată prea puțin de faptul că țările sărace au o populație mai tânără. La care s-a adăugat și efectul recesiunii globale asupra celor mai vulnerabile economii ale lumii. Distrugerea industriilor maquiladora [fabrici scutite de obligații fiscale care cumpără materie primă din țară și exportă produse finite; specifice Americii Latine – n.trad.] din Mexic a dus rapid la colapsul brusc al autorității statului de-a lungul frontierelor, un vid ocupat imediat de carteluri. În 2023 Trump a reușit în sfârșit să-și finalizeze zidul de la graniță, cu sprijinul ambelor partide din Congres.

La finalul crizei se considera că partidele progresiste vor avea de beneficiat politic. S-a dovedit însă că era fix invers.

Preocupările ecologice păreau un lux inutil, în condițiile în care gazul era ieftin, iar emisiile de dioxid de carbon se prăbușiseră odată cu activitatea economică. Apelurile privind restricționarea armelor de foc și reforma sistemului penitenciar s-au lovit de un zid în fața creșterii ratei criminalității. Apelurile repetate ale lui Trump ca America să treacă „înapoi la muncă” au rezonat bine la susținătorii lui din zonele rurale și suburbane, care considerau că au mai puțin a se teme de virus și tindeau să-și evalueze riscul personal după alte tipare decât elitele urbane.

S-a instalat totodată o atmosferă belicoasă. Regimurile lovite pe plan economic – China, Rusia și Iranul în special – au căutat să potolească nemulțumirea internă prin aventuri externe. Recrutările în armată au luat amploare peste tot, în parte și ca o formă de ameliorare a șomajului, dar și dintr-un sentiment de teamă. Printre paradoxurile crizei Covid-19 se numără acela că ea a unit lumea cum nu s-a mai întâmplat vreodată, printr-o experiență comună a carantinei și autoizolării – dar concomitent a și fragmentat-o mai rău ca niciodată, transformând țările în state pe picior de război și în vecini nervoși.

Nu totul a fost sumbru. Adulții au citit mai multe cărți, le-au acordat mai mulă atenție soților și copiilor, și-au sunat mai des părinții bătrâni, au făcut alegeri mai calculate pe plan financiar și s-au gândit mai profund la ce-și doresc cu adevărat în viață. În timp, acest gen de aprofundare spirituală își va scoate cu siguranță la lumină beneficiile.

Deocamdată însă, America așteaptă inaugurarea celui de al 46-lea președinte al ei, Michael Richard Pence.

Sursa: The New York Times / Articol de Bret Stephens / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

15 comentarii

  1. Si daca americanii chiar sunt satui de Trump, de minciunile, ticalosia si incompetenta lui si vor vota in consecinta? Vorbim totusi de cel mai prost presedinte din istoria SUA.

    • Nu doar la Trump trebuie sa privesti daca vrei sa intelegi de ce a fost ales (si probabil reales). Americanii fug de ceva mai rau. Majoritatea americanilor au inteles ca progresismul este un pericol mai mare. Pana si presa, impreuna cu multi politicieni democrati au inteles acest lucru in analizele pe care le-au facut.

    • Daca nici stangistul de la NYT n-a avut curajul sa publice un scenariu diferit, in sensul ca americanii l-ar alege in toamna pe Biden, e clar ca votantii americani nu rezoneaza cu aiuritii de democrati si cu atat mai putin cu cei din presa lor complet onirica. Avangarda stangista , cea care se culca seara cu gandul ca, dimineata urmatoare sa se trezeasca fericita, in ideea ca vor castiga alegerile si se trezeste dimineata si mai frustrata ca nu s-a intamplat nimic peste noapte, poate sa-si faca de pe acum harakiri.
      Nici un sef de stat, oricat de inteligent ar fi, nu poate decide de unul singur complexul de masuri necesare intr-o criza aparuta, practic, peste noapte. Indifernt ca ne referim la Trump, Merkel, Macron, Johnson sau Xi Jinping, consilierii lor pe probleme medicale si de gestionare a starii de urgenta sunt cei care vin cu solutiile iar sefii cei mari isi pun doar semnatura si anunta public. Ceea ce ii caracterizeaza totusi pe sefi este modul in care isi pun amprenta pe filmul zilnic al luptei impotriva dezastrului.
      Asa ca trolii care pe aici vin sa faca garagatie cu non-istetimea lui Trump ori a altui sef de stat/guvern, nu fac decat sa ne arate cat de putin inteleg ei procesul luarii unei decizii in ziua de azi

  2. Stirea aia cu tigrul e data pe site de-un ceas, enjoy!
    Pe de alta parte, avertismente de genul acestui articol nu sunt deloc intamplatoare si nici inutile. Bunaoara, si asupra mizeriei de molime de azi au avertizat cercetatorii germani inca din 2012, la mijloc fiind un virus numit de ei modi-sars, dar cine sa citeasca raportul, sa-l analizeze si sa ia o seama de masuri preventive. Aici, articolul
    https://www.comisarul.ro/articol/n-a-citit-nimeni-raportul!/expertii-germani-averti_1085503.html

  3. Asta -i parerea ta, tine-o pentru tine ,nu e nevoie sa poluezi internetul cu ea !
    Vorbim d cel mai prost postac din zona asta …

  4. 19.01.2025: “pe vremea cand gunoiul de fituica NYT, nu era in faliment si aveam la conducerea Americii pe cel mai bun Presedinte al tuturor timpurilor inainte de al doilea mandat al sau“…
    plus aveticevotati de la g4 e un gunoi!

  5. Stirea nu aparuse cand am scris eu comentariul, a aparut la vreo 40 de minute dupa. Sau cel putin atunci am intrat special ca sa verific. Putea sa apara mai demult. Asta este doar un articol alarmist, scris de un „jurnalist” alarmist, de la ny times. Oamenii astia nici nu mai scriu articole jurnalistice, scriu doar opinii si de multe ori foarte proaste. In ceea ce priveste virusul, nu a fost nimeni pregatit. Stim de cateva zeci de ani, poate peste 100 ca un asteroid ne va lovi candva in viitorul apropiat sau indepartat, nu trebuie sa ne zica un cecetator neamt. Suntem pregatiti? Nu. Incepem sa ne pregatim? Nu. La fel stiam si de o pandemie ca e posibil sa se intample dar nu eram pregatiti, speram sa nu fie asa. Speranta moare ultima, sau cum era? Nu isi investeste nimeni banii in scenarii, mult prea posibile, dar probabile. Alarmistii comunisti de la ny time si-ar dori sa se intample ce e mai sus, poate vor sa faca o revolutie nou, comunista, cine stie ce e in capul lor. Eu zic ca poate oamenii ar putea fi mai bine informati de articole de interes public, decat visele umede ale unui comunist.

  6. La acest articol s-au sters comentarii, si nu inteleg de ce.

    • Da, si ale mele au fost sterse. Nici nu m-am obosit sa mai scriu daca am vazut ca se fac chestii de gen. Am zis ca poate e o eroare de la mine. „Presa libera”

  7. Da, si ale mele au fost sterse. Nici nu m-am obosit sa mai scriu daca am vazut ca se fac chestii de gen. Am zis ca poate e o eroare de la mine. „Presa libera”

  8. in ultima vreme sunt publicate articole in nytimes pro-china si antitrump. cred ca banii nu au miros pentru ziarul stangist din new york. in america sunt 3 mari fabrici de fake news: cnn, new york times si washington post.

  9. „S-a instalat totodată o atmosferă belicoasă. Regimurile lovite pe plan economic – China, Rusia și Iranul în special – au căutat să potolească nemulțumirea internă prin aventuri externe”
    De-aia importam masti si tot ce mai e nevoie si noi si mai ales americanii din China ,ca regimul a fost lovit economic(comparativ cu alte state)…cata propaganda de prost gust…Rusia e de-abia la inceput cu coronavirusul si de petrol si gaze o sa tot fie nevoie…