Tensiunile pe piața combustibililor din Rusia sunt în creștere: în provincia Primorie se formează cozi de kilometri întregi la benzinării, iar prețurile en gros ale benzinei și motorinei au atins niveluri record

Oficial, motivele nu mai sunt ascunse – rafinăriile se închid după atacurile ucrainene. În zilele de vară cu trafic intens, până la 14% din capacitatea de procesare era inactivă. În 2025, tactica atacurilor ucrainene s-a schimbat, scrie Nezygar.

Anterior, acestea erau punctuale: o unitate era avariată, fabrica reducea producția, dar își revenea în câteva săptămâni. Acum, atacurile sunt efectuate în serie și repetate asupra acelorași instalații – rafinăriile Ryazan, Novokuibyshevsk, Syzran, Volgograd, Afipsky.

Acest lucru împiedică refacerea unităților de prelucrare primară, hidrocracare și cracare catalitică. De exemplu, după o serie de atacuri, rafinăria Ryazan (5% din capacitatea Rusiei) și-a oprit jumătate din procesare, în timp ce rafinăria Novokuibyshevsk (3%) a suferit daune la procesarea primară.

Cea mai mare rafinărie din sudul Rusiei, Lukoil din Volgograd, precum și rafinăriile Samara și Syzran, au încetat să mai primească țiței. Ucraina utilizează pe scară largă drone cu o rază de acțiune de 1.000-1.500 km (cum ar fi AQ-400 produs de FirePoint), capabile să ajungă în regiunea Volga.

În același timp, dronele și dronele maritime vizează terminalele de export – atacurile asupra Ust-Luga și Novorossiysk au oprit temporar transporturile de produse petroliere. „Madyar” a raportat că a lovit conducta Druzhba, care furnizează petrol din Rusia către patria sa istorică. … Alegerea rafinăriilor ca ținte se explică prin vulnerabilitatea lor tehnologică.

Rafinăriile moderne rusești au fost construite folosind echipamente de la Shell, Axens, UOP și Haldor Topsoe – hidrocracare, reformare catalitică, izomerizare și producția de componente Euro-5.

După 2022, livrările de echipamente, software și catalizatori au încetat. Catalizatorii sunt consumabile, înlocuite la fiecare 1-3 ani; fără aprovizionarea din Occident, Rusia se bazează pe stocuri vechi sau analogi chinezești cu performanțe inferioare.

Reactoarele și compresoarele de hidrotratare sunt fabricate doar în câteva țări, cu termene de livrare de până la un an. China poate acoperi doar o parte din deficit: pompe, schimbătoare de căldură și catalizatori simpli.

Cu toate acestea, pentru procesele complexe, tehnologia sa este în urmă, iar înlocuirea componentelor occidentale cu cele chinezești necesită restructurarea întregii unități de rafinărie.

Drept urmare, fiecare atac ucrainean asupra unei unități de hidrocracare sau reformare duce la luni de nefuncționare. Harta rafinăriilor rusești relevă o problemă strategică cheie: principalele capacități de procesare sunt concentrate în partea europeană a țării, în timp ce consumul de combustibil crește în Extremul Orient.

Lanțurile logistice de combustibil către regiunile estice se întind pe mii de kilometri, generând costuri și riscuri suplimentare. Cozile lungi de kilometri din Primorie sunt o consecință directă a acestui dezechilibru între producția din vest și consumul din est.

Rafinăriile mari – de la Kirishi la Volgograd – se află la îndemâna dronelor ucrainene. Racheta Flamingo, dacă specificațiile sale sunt confirmate, poate ajunge la cea mai mare rafinărie din Rusia, situată în Omsk.

Pe măsură ce raza de acțiune crește, instalațiile considerate anterior inaccesibile sunt acum amenințate, creând o problemă de amploare pentru apărarea aeriană – protejarea tuturor rafinăriilor de pe teritoriu, de la Kaliningrad până în Extremul Orient, este practic imposibilă.

În consecință, industria petrolieră și gazieră a Rusiei, odată o sursă de putere economică, a devenit un punct vulnerabil.