STUDIU Șansele ca o persoană cu diabet să dezvolte simptome de depresie este aceeași indiferent de țară în Europa

Creșterea relativă a șanselor ca o persoană cu diabet să dezvolte simptome severe de depresie – și invers – este aceeași, indiferent de țara în care trăiește, potrivit unui studiu realizat pe persoane de peste 50 de ani din 18 țări europene, care urmează să fie prezentat la reuniunea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) la Viena, Austria (15–19 septembrie), potrivit MedicalXpress.

Cercetări anterioare au arătat că forța acestei asocieri depinde de calitatea îngrijirii diabetului, legăturile dintre diabet și depresie fiind mai slabe în țările cu servicii medicale de bună calitate.

Pentru noul studiu, Jaroslav Gottfried, de la University College Dublin, Irlanda, și colegii săi au examinat dacă o gamă largă de factori la nivel de țară și de individ – de la inegalitatea de avere dintr-o țară până la obiceiuri precum fumatul – influențează asocierea dintre diabet și depresie. De exemplu, este cineva cu diabet mai predispus să dezvolte depresie (și invers) dacă fumează? Sau fumatul nu schimbă situația?

„Nu toți cei cu diabet vor dezvolta depresie; și, în mod similar, nu toți cei cu depresie vor dezvolta diabet”, explică dr. Gottfried. „O mai bună cunoaștere a factorilor care influențează asocierea dintre diabet și depresie ar facilita prezicerea celor mai expuși pacienți, pentru ca profesioniștii din sănătate și factorii de decizie să poată, de exemplu, direcționa îngrijirea medicală și psihologică către cei mai vulnerabili, în încercarea de a preveni apariția celeilalte afecțiuni.”

Factorii la nivel de țară au inclus calitatea îngrijirii diabetului (Euro Diabetes Index 2014), cheltuielile legate de diabet (Eurostat), riscul de sărăcie pe grupe de vârstă (Eurostat), inegalitatea de gen (Indicele Inegalității de Gen) și inegalitatea de avere (Indicele Gini).

Trei mari studii prospective – English Longitudinal Study on Aging, Irish Longitudinal Study on Aging și Survey on Health, Aging and Retirement in Europe – au furnizat date individuale pentru peste 45.000 de persoane de 50 de ani și peste (vârsta medie aprox. 65 de ani, aprox. 57% femei) din 18 țări europene, cu o perioadă de urmărire de până la 11 ani. Aproximativ 20% dintre participanți proveneau din Irlanda sau Marea Britanie (peste 5.000 din Irlanda și peste 3.850 din Regatul Unit).

Factorii la nivel individual au inclus vârsta, sexul, IMC, fumatul, activitatea fizică, precum și diagnosticul de diabet (tip 1 sau tip 2) și scorurile pentru simptome depresive (scările CES-D și EURO-D). Cei 15% dintre participanți cu cele mai mari scoruri au fost clasificați ca având simptome depresive ridicate.

Austria a fost folosită drept țară de referință, fiind prima în ordine alfabetică dintre cele analizate – coincidență fiind faptul că reuniunea EASD are loc în Viena în acest an. Studiul a constatat că șansele ca o persoană fără diabet sau simptome depresive ridicate să dezvolte una dintre aceste afecțiuni variau de la o țară la alta.

Astfel, șansele de a dezvolta diabet erau cele mai scăzute în Olanda și cele mai ridicate în Portugalia. Comparativ cu cineva din Austria, o persoană din Olanda avea cu circa 65% mai puține șanse să dezvolte diabet, în timp ce cineva din Portugalia avea cu peste 90% mai multe șanse.

Între timp, șansele de a dezvolta simptome depresive ridicate erau cele mai mici în Danemarca și cele mai mari în Italia. O persoană din Danemarca avea cu aproximativ 20% mai puține șanse decât una din Austria, iar cineva din Italia avea șanse aproape cu 150% mai mari.

Cu toate acestea, asocierea dintre depresie și diabet a fost, în linii mari, similară pentru toți factorii la nivel de țară analizați. Persoanele cu simptome depresive ridicate aveau șanse cu 15% mai mari să dezvolte diabet în perioada de urmărire decât cele cu simptome mai reduse, indiferent de calitatea îngrijirii, cheltuielile, riscul de sărăcie sau nivelul de inegalitate.

În sens invers, persoanele cu diabet aveau șanse cu 48% mai mari să dezvolte simptome depresive ridicate decât cele fără diabet.

Toți factorii studiați au influențat riscul de a dezvolta diabet. Toți au influențat, de asemenea, riscul de a dezvolta depresie.

Totuși, doar unul dintre factori – IMC-ul – a influențat asocierea dintre diabet și depresie. Cu cât IMC-ul era mai mare la o persoană cu diabet, cu atât creștea probabilitatea de a dezvolta simptome depresive severe.

Mai exact, fiecare punct în plus la IMC în cazul unei persoane cu diabet creștea șansele de a dezvolta simptome depresive ridicate cu 2,1%. Aceasta se compară cu o creștere de 1,3% per punct IMC la o persoană fără diabet.

Spre deosebire de cercetări anterioare, acest studiu nu a găsit că calitatea îngrijirii influențează legătura dintre diabet și depresie. Acest lucru ar putea fi explicat prin diferențele dintre populațiile analizate – de exemplu, acest studiu s-a concentrat pe persoane de 50 de ani și peste, în timp ce calitatea îngrijirii ar putea conta mai mult pentru pacienții mai tineri.

De asemenea, poate reflecta metode diferite de cercetare. Studiul anterior a fost transversal, analizând o singură perioadă de timp. Acesta a fost longitudinal, măsurând nivelurile de diabet și depresie pe termen lung.

În ansamblu, rezultatele sugerează că asocierea dintre diabet și simptomele depresive variază foarte puțin între țări și grupuri sociodemografice diferite.

Dr. Gottfried a concluzionat: „Felul în care diabetul și simptomele depresive ridicate sunt conectate la persoanele de peste 50 de ani este similar în toate țările europene, indiferent de calitatea îngrijirii diabetului și de alți factori naționali precum ratele sărăciei sau inegalitatea veniturilor.

Prin urmare, strategiile de prevenire a dezvoltării depresiei la cineva cu diabet – sau a diabetului la cineva cu depresie – într-o țară ar trebui să fie eficiente și atunci când sunt implementate în altă parte.”