Studiu: „Neuronii memoriei” pot crește și atunci când suntem adulți / ”Simplul fapt că creierul nostru adult poate genera neuroni noi schimbă radical modul în care privim învățarea de-a lungul vieții”

Un studiu realizat de Karolinska Institutet (Suedia) și publicat în Science precizează că neuronii din hipocamp, o zonă a creierului care joacă un rol important în memorie, se formează chiar și la bătrânețe, notează Corriere della Sera.

A înțelege creierul este ca și cum ai juca șah cu un campion. O provocare alcătuită din mișcări mici, strategice. Ceva care necesită răbdare, dar care știe să rezerve surprize. Până în prezent, dovezile științifice ne-au condus la împărțirea istoriei acestui organ în două faze majore: una de maximă plasticitate, copilăria, și una de declin inexorabil, bătrânețea.

Și totuși, nu totul este atât de schematic: neuronii hipocampului, „centrala electrică” a creierului aferentă sistemului limbic și responsabilă de memorie, continuă să se formeze chiar și la bătrânețe. Și acum avem confirmarea acestui lucru. Acest lucru este demonstrat de un nou studiu condus de profesorul Jonas Frisén de la Karolinska Institutet  din Suedia, publicat în revista Science.

În urmă cu 12 ani, grupul coordonat de Frisén clarificase deja, prin analizarea nivelurilor de carbon-14 încorporat în ADN-ul creierului persoanelor expuse indirect la exploziile nucleare din anii 1950, că la adulți hipocampul este capabil să formeze neuroni noi. Estimarea la acea vreme era de aproximativ 700 pe zi.

O imagine promițătoare, dar incompletă: lipsea piesa „cum”.

Cinci ani mai târziu, biologii de la Universitatea din California, San Francisco (SUA) au publicat o analiză critică în Nature : potrivit datelor lor, această creștere este limitată la indivizii tineri.

„În ultimii ani, un număr tot mai mare de studii pe modele animale au arătat nu numai că la adult hipocampul nostru continuă să genereze noi neuroni, ci și că aceste celule nou-născute se integrează activ în circuitele existente, influențând memoria, învățarea și reglarea emoțională”, explică Marta Paterlini, cercetător la Karolinska Institutet și coautor al publicației.

O constatare relevantă reiese din experimentele în care neurogeneza este inhibată artificial (de exemplu, prin radiații locale sau modificare genetică).

Șoarecii privați de capacitatea de a produce noi neuroni în hipocamp prezintă dificultăți în discriminarea mediilor similare (un fenomen cunoscut sub numele de separare de model) și au rezultate mai slabe la testele clasice de memorie spațială.

„Aceste deficite sugerează că neuronii noi joacă un rol măsurabil în achiziționarea și consolidarea informațiilor”, notează Paterlini.

Unele cercetări au constatat că eficacitatea antidepresivelor este redusă dacă producția de noi celule nervoase este suprimată. Acesta nu este un fenomen limitat la rozătoare: dovezi similare apar și la mamiferele mai mari.

Potrivit cercetătorilor, acesta este un mecanism conservat: noii neuronii aduc o contribuție importantă la formarea amintirilor și la modularea emoțiilor și la om. Pentru a face lumină asupra acestor aspecte – răsturnând o viziune asupra staticii neuronale care a însoțit neuroștiințele încă de pe vremea medicului spaniol Santiago Ramón y Cajal (părintele disciplinei și laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1906) – Frisén și colegii săi au analizat mostre de țesut cerebral prelevate din biobanci internaționale și aparținând unor persoane cu vârste cuprinse între 0 și 78 de ani.

În opt ani de muncă, utilizând tehnici avansate – cum ar fi secvențierea ARN mononuclear, citometria în flux și machine learning  – au fost identificate celulele stem și a fost observată transformarea lor în neuroni imaturi.

O cartografiere mai precisă, posibilă cu ajutorul a doi markeri genetici extrem de specifici (RNAscope și Xenium), a confirmat în cele din urmă prezența acestor celule nou-născute într-un loc bine definit: girosul dentat, o zonă-cheie a hipocampului implicată în formarea memoriei, învățare și elasticitate mentală.

Ce înseamnă acest lucru pentru medicina translațională a viitorului?

„În plus față de domeniul cognitiv, neurogeneza adultă deschide calea pentru o nouă speranță în regenerarea creierului”, subliniază Paterlini.

„În prezența traumelor sau a bolilor care deteriorează circuitele neuronale, capacitatea creierului de a gera noi neuroni ar putea reprezenta o resursă pentru a înlocui celulele pierdute sau pentru a restabili conexiunile compromise.”

Nu numai atât: studiile pe modele animale arată că factorii stilului de viață – precum activitatea fizică, mediile stimulative și anumite medicamente, inclusiv antidepresivele – pot stimula producția de celule noi.

Un semnal de luat în seamă: ne putem stimula în mod activ neuroplasticitatea chiar și la bătrânețe, sporind astfel reziliența împotriva declinului cognitiv și a tulburărilor de dispoziție. Ideea că creierul uman știe cum să se reinventeze în timp fascinează comunitatea științifică.

„Simplul fapt că creierul nostru adult poate genera neuroni noi schimbă radical modul în care privim învățarea de-a lungul vieții, recuperarea după leziuni și potențialul neexploatat al plasticității neuronale”.