STUDIU Mai puțin de jumătate din spitalele din România raportează erorile medicale / Cât îl costă pe pacient dacă reclamă un caz de malpraxis / Monica Althamer: Încă avem în România așa-zisa „minciună albă”

Observatorul Român de Sănătate a prezentat, joi, raportul „Siguranța pacientului în actul medical”, potrivit căruia doar 42% din spitalele din România au raportat în anul 2020 evenimente adverse asociate asistenței medicale.

Raportul prezintă o analiză detaliată a fenomenului siguranței actului medical în medicina românească. Alături de trecerea în revistă a legislației în vigoare care acoperă acest subiect, documentul examinează sistemul de raportare al evenimentelor adverse asociate asistenței medicale, gestionat de către ANMCS, și evaluează performanța Direcțiilor de Sănătate Publică și al Colegiului Medicilor în asigurarea și îmbunătățirea siguranței pacientului. 11 direcții de sănătate publică, inclusiv DSP București au refuzat să furnizeze date.

Potrivit raportului, în anul 2020, din cele 513 spitale din România doar 217 au raportat „evenimente adverse asociate asistenței medicale”, așa cum este definiția din legislația română, care nu include noțiunea de „eroare medicală”.

Cei mai expuși erorilor medicale sunt copiii, potrivit raportului.

Majoritatea evenimentor raportate de spitale au fost infecții nosocomiale. Autorii raportului susțin că un motiv pentru care domină infecțiile intraspitalicești este faptul că, potrivit reglementărilor în vigoare, acestea trebuie raportate obligatoriu, în timp ce restul evenimentelor se raportează în mod voluntar.

Cazurile de erori medicale pot fi analizate de comisiile de malpraxis ale direcțiilor de sănătate publică și de comisiile de disciplină ale Colegiului Medicilor. Însă procesul este extrem de birocratic, pacienții care semnalează astfel de erori trebuie să prezinte un dosar cu multe documente, iar în plus procedura este și costisitoare, au arătat autorii.

Astfel, pentru ca un caz să fie analizat de comisiile de malpraxis, pacientul care reclamă trebuie să achite tariful experților, care variază între 1.000 și 4.000 de lei. Chiar și în aceste condiții, analiza la nivelul comisiilor de malpraxis ale DSP-urilor nu are nicio finalitate.

În schimb, Colegiul Medicilor din România (CMR) poate da sancțiuni, care pot merge până la ridicarea dreptului de liberă practică. În cinci ani, comisiile de disciplină ale CMR au dat sancțiuni reale doar în 0,7% din cazurile analizate, arată raportul.

Autorii raportului fac și o serie de recomandări pentru îmbunătățirea situației, de la armonizarea legislativă, reducerea birocrației, eliminarea costurilor pentru pacient, încurajarea personalului medical să raporteze erorile medicale, până la îmbunătățirea infrastructurii sanitare, inclusiv extinderea raportării și la restul unităților medicale, nu doar spitalele.

Una dintre problemele semnalate este lipsa noțiunii de „eroare medicală” și nediferențierea între erorile care au consecințe asupra pacientului și cele care nu au.

Președintele Colegiului Medicilor, Daniel Coriu, a susținut că este necesar ca medicul să fie protejat de malpraxis. Acesta a susținut că scopul trebuie să fie ca pacientul care a avut de suferit să fie despăgubit, iar medicul să își poată continua activitatea.

Acesta a reclamat faptul că asigurarea de malpraxis de fapt nu funcționează.

Daniel Coriu a atras atenția că România este unicat pentru că medicii pot fi sancționați penal pentru malpraxis. El a spus că în SUA sunt 200 de cazuri anual de malpraxis și doar unul ajunge în penal, în timp ce în România avem 800 sau 1.000 de cazuri în penal.

„Există inclusiv condamnare cu executare. România este unicat. Vom ajunge să practicăm medicina defensivă”, a afirmat președintele Colegiului Medicilor. Acesta a mai spus că, în ultimii ani, nu se mai iau specialitățile chirugicale la Rezidențiat din acest motiv.

Monica Althamer, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a susținut că este nevoie de o lege a malpraxisului.

„Eroarea în actul medical nu se întâmplă doar în România. Spre deosebire de alte țări, fie că vorbim de o eroare medicală sau accident auto, nu există nicio diferență juridică. Este important și pentru medici, și pentru pacienți să avem o lege a malpraxisului care să asigure și medicii să își desfășoare activitatea în siguranță, pentru că eroarea este umană, nu își propune nimeni când pleacă dimineața la serviciu să facă rău unui pacient”, a explicat aceasta.

Monica Althamer a mai explicat că este foarte important ca pacientul să aibă acces la toate informațiile necesare medicale.

„România are condamnări la CEDO nu pentru malpraxis, ci pentru lipsa acordului informat. (…) Încă avem în România așa-zisa «minciună albă» prin care credem că protejăm pacientul ascunzându-i informații importante lui sau familiei. Se întâmplă mai ales în oncologie. Conform legii, într-o astfel de situație, medicul este în situație de malpraxis”, a subliniat Monica Althamer.

Tar Gyongyi, directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică Harghita, a subliniat că majoritatea pacienților se pierd în hoasul birocratic și, în plus, examinarea unui posibil caz de malpraxis depinde în mod foarte dureros de puterea financiară a celui care semnalează:

„Este o taxă care, dacă e plătită de solicitant, atunci cazul e analizat. Dacă nu e plătită, cazul e abandonat. Chiar dacă vedem că s-a întâmplat ceva, nu putem să ducem cazul până la capăt”.

Aceasta a precizat că o problemă o reprezintă și numărul mic de specialiști care își asumă, care nu refuză să analizeze un posibil caz de malpraxis.

„Colegii se cunosc și există un anumit interes să ne protejăm reciproc. Ar trebui eliminate aceste situații astfel încât nimeni să nu fie nevoit să-și condamne sau să-și absolve colegul. (…) Noi în România de foarte multe ori ne furăm singuri căciula”, a subliniat șefa DSP Harghita.

Vlad Mixich, specialist în politici publice de sănătate, a precizat că orice eroare medicală are două victime, iar „victima secundară este medicul – victima unei greșeli, a unei suprasolicitări sau a lăcomiei de a lucra mai multe ore, sau victima sistemului, pentru că nu există medici răi, nimeni nu face medicină pentru a face rău, dar există sisteme rele, iar sistemul medical românesc îi împinge pe medici în groapa erorii medicale, îi ajută să greșească”.

Vlad Mixich a explicat că acest lucru nu se poate schimba doar prin modificarea legilor, ci dacă ne uităm la alții care au avut aceleași probleme.

Acesta a precizat că, în 1999, un raport devastator a fost publicat în SUA, arătând că a treia cauză de mortalitate în Statele Unite o reprezentau erorile medicale.

„Nimeni nu învață dintr-o greșeală dacă nu vorbește cu colegi din alte spitale. O greșeală din care nu înveți o vei repeta. În SUA există o medicină defensivă, dar și o cultură medicală de învățare din eroare, există conferințe medicale la care despre asta vorbesc, își prezintă unii altora erorile medicale, fără teama că în spatele lor sunt camere de luat vederi care să vâneze audiență, protejați solid de malpraxis”, a explicat Vlad Mixich.

El a precizat că în SUA s-au făcut două lucruri: au avut mai mulți oameni din sistem care au înțeles că trebuie să iasă și să vorbească și să le explice oamenilor și au stabilit de comun acord un obiectiv comunicat public – niște ținte cât se poate de concrete.

Observatorul Român de Sănătate este un think-tank non-profit care îşi propune să contribuie la îmbunătăţirea serviciilor de sănătate din România şi estul Europei.