Studiu: Folosirea insultelor animalice și a limbajului dezumanizant sporesc disponibilitatea oamenilor de a aproba răul

Pietrele sparg oase, dar și cuvintele pot răni. Limbajul pe care îl folosim atunci când îi descriem pe ceilalți este extrem de important, dacă dorim să evităm o alunecare spre ceva mai rău. Pericolul se regăsește în limbajul conflictelor din întreaga lume: narațiuni vechi și insulte care încearcă să descrie grupuri întregi de oameni ca fiind mai puțin umane, avertizează mai multe studii citate de BBC.

Cei care observă conflictul actual din Israel și Gaza vor fi auzit voci din ambele părți numindu-se reciproc „animale” și „fiare”, în diferite forme. Din gura liderilor politici și a comentatorilor din mass-media poate părea, la început, că este vorba doar de o înfloritură teatrală – ceva spus pentru efect. Însă un set de cercetări sugerează că există motive pentru care ar trebui să fim cu toții hipervigilenți în ceea ce privește cuvintele pe care le folosim și le auzim.

„Grupurile blamate, disprețuite și nedemne de încredere sunt deseori descrise în moduri dezumanizante – atât în mod evident prin metafore animaliere, cât și mai subtil, prin utilizarea unor descrieri mai puțin umanizante, dar cu caracter specific uman”, spune Nick Haslam, profesor de psihologie la Universitatea din Melbourne, Australia. „Există surprinzător de puține dovezi că limbajul dezumanizant cauzează un comportament violent, dar o mulțime de dovezi spun că îl însoțește. Oamenii care îi dezumanizează pe ceilalți sunt cu siguranță mai predispuși să îi trateze rău”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Ce poți să faci cu noul ChatGPT

4:10

Omul de la volanul Ambulanței pentru Monumente, care salvează patrimoniul României

8:24

Sfaturi despre cum să incluzi carbohidrații într-o dietă sănătoasă

4:20

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

S-a constatat, de exemplu, că utilizarea de insulte animalice sporește disponibilitatea oamenilor de a aproba răul prin schimbarea percepției dezirabilității sociale, potrivit cercetărilor efectuate de psihologii Florence Enock, cercetător asociat senior în cadrul echipei de siguranță online a Institutului Alan Turing, și Harriet Over, de la Universitatea din York, Marea Britanie. În cadrul unui experiment, acestea au creat un set de grupuri politice fictive și le-au descris în moduri diferite participanților la studiu. Unele descrieri au inclus cuvinte precum „șerpi” sau „gândaci”, în timp ce altele au inclus descrieri umane negative. „Participanții care au evaluat partidele descrise în termeni de animale au spus că acestea erau mai indezirabile și aveau mai multă dorință de a face rău acelor grupuri”, spune Enock.

Cercetările privind dezumanizarea au fost catalizate după cel de-al Doilea Război Mondial, când psihologii au încercat să examineze modul în care populațiile pot fi conduse la război și genocid. Memoriile scrise de chimistul Primo Levi despre perioada petrecută la Auschwitz oferă un astfel de exemplu. O analiză recentă a acestora realizată de Adrienne de Ruiter, profesor asistent de filosofie și umanism la Universitatea de Studii Umaniste din Utrecht, Olanda, a constatat că dezumanizarea cu care Levi și alții s-au confruntat în lagărele de exterminare naziste a avut rolul de a-i lipsi, în ochii gardienilor, de orice motive morale împotriva relelor tratamente. Mai degrabă decât să fie considerați literalmente ca fiind animale sau monștri de către autorii lor, ei erau văzuți ca oameni care nu contau.

Psihologii folosesc termeni precum excluderea și efectul de ”noi și voi” pentru a vorbi despre spațiul în care apare limbajul dezumanizant. În psihologia socială, prejudecata de omogenitate a ”grupului din afară” studiază conceptul conform căruia este probabil să vezi membrii unui grup diferit de al tău ca fiind asemănători între ei. Cu alte cuvinte, ei sunt toți la fel, în timp ce noi suntem cu toții indivizi diverși.

Ca o ilustrare a acestui efect, un studiu din 2013 realizat de psihologi de la Universitatea din Kent, în Marea Britanie, a constatat că, cu cât participanții creștini asociau mai multe cuvinte dezumanizate în legătură cu musulmanii, cu atât mai mare era disponibilitatea lor declarată de a sprijini torturarea prizonierilor de război musulmani. Interesant este că, atunci când cercetătorii i-au amorsat pe participanții lor creștini cu un text despre cultura musulmană care conținea cuvinte care descriu calități exclusiv umane, cum ar fi „pasiune” și „ambițios”, aceștia au fost mai puțin predispuși să aleagă ulterior un cuvânt dezumanizant pentru a-i descrie pe musulmani decât cei amorsați cu un text mai neutru. De asemenea, a fost mai puțin probabil ca aceștia să sprijine utilizarea torturii.

Așadar, cu cât auziți mai des un grup descris într-un mod dezumanizat, cu atât este mai probabil să îl dezumanizați dumneavoastră. Acest lucru duce la un cerc vicios reciproc. Dar poate depinde puțin și de trecutul personal.

„Persoanele care au un nivel mai ridicat de dominație socială sau care consideră că ierarhia socială între grupuri este de dorit tind să fie mai predispuse la dezumanizare”, spune Nour Kteily, co-director al Centrului de cercetare pentru rezolvarea disputelor de la Universitatea Northwestern din Illinois, SUA. În contextul violenței, grupurile care se simt deseori dezumanizate se dezumanizează la rândul lor, spune el. „Începem să vedem că adesea presupunem sau avem percepții despre cât de dezumanizați suntem”.

El amintește un studiu în care participanții au fost rugați să evalueze o persoană pe o scară de la 0 la 100 în funcție de cât de evoluată credeau că este, în contextul unor imagini celebre care descriu „ascensiunea omului”. Studiul a constatat că democrații și republicanii credeau că rivalii lor îi vor evalua cu 60 de puncte sub nivelul de a fi considerați pe deplin umani, în timp ce, de fapt, îi plasau cu 20-30 de puncte sub nivelul de a fi pe deplin umani. Aceștia au identificat în mod corect că sunt dezumanizați – dar au supraestimat în mod grosolan cât de mult sunt dezumanizați.

Într-o analiză a propagandei naziste antisemite, Enock a constatat că termenii umanizanți extrem de ofensivi au fost utilizați de trei ori mai mult decât termenii dezumanizanți. „Dacă luăm în considerare acest lucru, poate că nu doar comparațiile dezumanizante conduc la violență în masă, ci și ideea că sunt oameni răi și că merită din punct de vedere moral răul care le este provocat”, spune ea.

Există, de asemenea, o mulțime de exemple în care am făcut rău oamenilor și în care am avut grijă de animale, subliniază ea. În esență, faptul că ești om sau animal nu determină dacă ești protejat sau rănit. „Nu există cu adevărat nicio dovadă care să sugereze că oamenii au această grijă și empatie naturală unii față de alții”, spune Enock. „De fapt, oamenii sunt răniți atunci când făptașii sunt pe deplin conștienți de umanitatea lor”.

”A-ți exprima preocuparea pentru umanitatea tuturor, chiar și atunci când tu însuți te-ai confruntat cu o suferință imensă, înseamnă a-i vedea pe ceilalți ca fiind umani”- Nour Kteily

Acest lucru ar putea părea o contradicție, dar este ceva mai subtil la mijloc.

Analiza făcută de De Ruiter asupra memoriilor lui Primo Levi a arătat cum un grup de oameni poate fi în același timp dezumanizat și umanizat. „Cercetătorii au observat că se spune adesea că atrocitățile în masă, cum ar fi masacrele și genocidul, pot avea loc numai după ce victimele au fost mai întâi dezumanizate”, spune ea. „Cu toate acestea, o privire mai atentă la modul în care presupușii autori ai dezumanizării își tratează faptic victimele relevă faptul că primii nu par să le considere întotdeauna pe acestea din urmă ca fiind pe deplin mai puțin umane.” Pentru ea, dezumanizarea trebuie să fie înțeleasă ca ceva mult mai larg decât adresarea de nume animalice sau transformarea în obiecte. Din punct de vedere filozofic, este o orbire mai largă față de faptul că cineva poate fi o ființă umană cu experiențe subiective. Este mult mai mult decât un simplu limbaj; este „o recunoaștere morală greșită fundamentală”.

Emma Briant, profesor asociat de știri și comunicare politică la Universitatea Monash, din Melbourne, Australia, a identificat acest lucru în limbajul folosit în violențele actuale din Israel și Gaza. „Cred că o trăsătură importantă cu care se combină acest lucru, în retorica care permite civililor să fie dezumanizați și uciși atât de Hamas, cât și de Israel, sunt afirmațiile conform cărora civilii nu sunt cu adevărat civili”, spune ea.

„Amândoi au făcut această afirmație. Hamas a făcut-o la Al Jazeera, susținând că coloniștii de pe teritoriile ocupate nu sunt cu adevărat civili. Israelul a confundat în mod repetat poporul palestinian cu Hamas. În propagandă, deseori, crearea taberelor „noi” și „ei” bazate pe valori fundamentale precede retorica dezumanizării, astfel încât suntem deja predispuși la o ideologie a excluderii și neîncrederii.”

Studierea efectului limbajului dezumanizant are un impact pentru toată lumea. Practic, fiecare element al identității proprii care poate fi considerat ca făcând parte dintr-un anumit grup de persoane pare vulnerabil la aceasta. Se întâmplă în cazul imigrației – un studiu a constatat că compararea imigranților cu paraziți sau boli a dus la atitudini mai negative față de imigrație. Un studiu ulterior, realizat în SUA în 2023, a constatat, prin intermediul unui sondaj, că cei care manifestau prejudecăți rasiale față de latino-americani ar putea fi încurajați să sprijine centrele de detenție pentru imigranți cu scop lucrativ dacă se folosea un limbaj dezumanizant.

Acest lucru se observă și în cazul genului. Studiile au arătat că o concentrare asupra trăsăturilor sau funcțiilor sexuale ale femeilor duce la dezumanizarea lor în mod animalic și că compararea femeilor cu prădători animalici poate face ca cineva să fie mai probabil să fie de acord cu atitudinile sexiste ostile decât dacă acestea sunt descrise prin metafore animalice de „pradă”.

Dar ar putea exista, de asemenea, modalități de a împiedica oamenii să se dezumanizeze unii pe alții, ei cred că acest lucru este realizabil. Încurajarea experiențelor pozitive de contact între diferite grupuri de oameni este o soluție. O altă soluție este reprezentată de narațiunile umanizante. „Există o cantitate similară de povești de interes uman de ambele părți?”, spune Kteily. „Știam că umanizarea este asociată cu empatia. Când auziți o tragedie, aceasta este asociată cu un sentiment mai mare de empatie. Atunci când vorbești despre decese sau omoruri ca fiind statistici, este mult mai puțin probabil ca asta să promoveze empatia”.

El adaugă că, atunci când vine vorba de scurtcircuitarea unui conflict în special, a fost interesat să audă povești despre oameni care refuză să lase ca propria durere și angoasă să fie folosite pentru a alimenta alte violențe. „Există oameni ai căror membri ai propriilor familii au fost luați ostatici, care nu vor să recreeze aceeași suferință de cealaltă parte”, spune el. „A-ți exprima preocuparea pentru umanitatea tuturor, chiar și atunci când tu însuți te-ai confruntat cu o suferință imensă, înseamnă să-i vezi pe ceilalți ca fiind umani.”