Ştirea anului vine de la Bruxelles. UE pregăteşte decontul: tăierea fondurilor pentru clubul deraiaţilor

Tăvălugul Bruxelles-ului s-a pornit. Marea ştire a anului vine de la UE. Sub presiunea statelor donatoare, Comisia Europeană stabileşte în aceste zile mecanismul de sancţionare a ţărilor care încalcă statul de drept. România va fi, din păcate pentru noi, una dintre ţinte. Fumigenele, fake-news-urile cu „liste negre” aruncate deliberat de coaliţia PSD-ALDE nu mai pot acoperi realitatea. Atacul constant la Justiţie şi la statul de drept, confiscarea instituţiilor, restrângerea libertăţii politice – toate creează imaginea unui stat în pragul iliberalismului. Vestea bună e că apar anticorpii.

G4Media.ro a scris în exclusivitate despre mecanismul la care lucrează Comisia Europeană pentru a lega fondurile europene de respectarea statului de drept. Un mecanism complicat, dar distrugător pentru guvernele care cred că pot continua la infinit să calce în picioare regulile pe care şi le-au asumat. Mare parte din energia europeană e dedicată acum acestui proiect, toată lumea lucrează la detalii, nuanţe şi definirea cât mai corectă a mecanismului.

Aceasta e ştirea zilei. Poate chiar a anului. Pentru că înseamnă că România riscă să piardă miliarde de euro din fondurile europene, adică exact banii care susţin creşterea economică și speranţa dezvoltării. Scandalul despre aşa-zisele „liste negre” de la Bruxelles cu penalii români, scandalul despre „odioasele” protocoale dintre instituţii sunt exemple perfecte de fake-news meşterite prin laboatoarele unor consultanţi politici plătiţi, culmea, din bani publici sifonaţi. Aşa cum tot fake-news a fost scandalul cu arhiva SIPA de acum jumătate de an. Apropo, aţi mai auzit ceva despre acea arhivă?

Anticorpii interni au făcut un lucru excepţional în 2018. Sutele de mii de oameni ieşiţi în stradă au stopat, apoi au întârziat legislaţia comandată de penali. Mai mult: exemplul protestelor din România s-a extins şi în regiune, Cehia şi Slovacia fiind martorele celor mai mari proteste anti-corupţie din istoria lor.

A venit rândul anticorpilor externi.

Uniunea Europeană a păcătuit enorm prin lipsa de fermitate faţă de derapajele lui Viktor Orban. Ideologul iliberalismului a păcălit la nesfârşit Europa şi a demonstrat că poţi rămâne în clubul UE chiar dacă sfidezi regulile, ba mai şi furi cu doua mâini banii daţi pentru dezvoltare. În ultimii doi ani, Orban a fost urmat de câţiva tovarăşi ideologici din Polonia, Cehia şi Slovacia. Breşa iliberală din marginea UE a început să se extindă spre inima Uniunii. România a intrat şi ea în clubul marginalilor, pilotată de Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, în spatele cărora se ghicesc banii şi interesele unor rechini de ape tulburi.

A venit însă momentul decontului. Germania, Suedia, Olanda şi alte state net contributoare la bugetul UE au decis că e prea mult. Construcţia politică ce le garantează bunăstarea e periclitată de apariţia unor ţări-problemă conduse de lideri corupţi şi autoritari. De ce îi interesează totuşi pe germani, olandezi sau francezi ce se întâmplă la marginea UE, atât timp cât afacerile merg, piaţa de desfacere e asigurată, oamenii de afaceri sunt mulţumiţi? Răspunsul e politic: cetăţenii din vechile state membre pun presiune pe aleşii lor, alertaţi de informaţiile despre furtul banilor europeni, adică ai banilor contribuabililor din ţările donatoare.

Semnalul schimbării a venit fix din aceste ţări în care cetăţenii sunt obişnuiţi să ceară socoteală aleşilor lor. Discuţia a început în câteva cancelarii europene la finalul anului 2016. La jumătatea anului 2017 era deja subiect în diferite formate de lucru ale UE, iar acum e pe masa Comisiei Europene. Miercuri, subiectul a fost discutat de Colegiul Comisarilor, urmează dezbaterea în Consiliul European.

E posibil să existe opoziţie la planul Comisiei Europene. Unii vorbesc chiar de un mecanism în oglindă, care să premieze statele membre care respectă regulile. Mă îndoiesc însă că Ungaria sau Polonia pot fi aduse pe calea cea bună fără sancţiuni. Ambele state ar fi profund afectate fără fondurile UE, oricât ar încerca Orban sau Kaczyński să diminuze importanţa lor. Pentru România, aflată într-un accentuat decalaj de dezvoltare faţă de Polonia sau Ungaria, pierderea fondurilor UE ar fi o catastrofă economică şi politică.

Lucrurile au intrat pe un drum fără întoarcere. Aşa cum arată lucrurile, statul condus formal de Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu şi Viorica Dăncilă va intra în coliziune directă cu UE. Aşa îmi explic şi virulenţa uşor ridicolă a premierului Dăncilă la adresa Comisiei Europene. Stăpânii ei i-au dat ca temă ridicarea unui val de indignare în rândul opiniei publice faţă de „asupritorii” de la Bruxelles, „colonialiştii” care vor să ne taie fondurile.

Un cuvânt şi despre Klaus Iohannis. Preşedintele ştia demult despre dezbaterea din interiorul UE. Ştia şi că venirea Vioricăi Dăncilă premier va acutiza problema României, pentru că agenda penalilor care o susţin vulnerabilizează la maximum poziţia de negociere în interiorul UE. Exemplul cel mai bun e chiar scrisoarea ineptă pentru Jean-Claude Juncker, îngrijorătoare prin mesajul anti-european inabil ascuns printre rânduri. Putea face mai mult preşedintele pus în faţa desemnării celui de-al treilea premier PSD? Întrebarea rămâne valabilă.

Ramâne de văzut cum se va poziţiona Klaus Iohannis în dezbaterea din Consiliul European, unde e de aşteptat ca statele din estul Europei să facă un front comun. Dacă va susţine planul Comisiei Europene, Iohannis va face notă discordantă şi va risca blamul intern al PSD-ALDE şi al braţului lor mediatic. În plus, poziţia sa va fi cu atât mai interesantă din perspectiva planurilor privind posibila sa candidatură la şefia viitorului Consiliu European. Toate acestea la un loc, ca şi posibilitatea de a candida acasă pentru un nou mandat, ridică şi mai mult miza unui moment decisiv pentru viitorul României.