Bustul lui Nefertiti ar trebui returnat Egiptului, spun istoricii

Este un simbol universal al frumuseții, puterii și misterului, care i-a fascinat pe Hitler, Beyonce și activiștii Primăverii Arabe: regina Nefertiti, al cărei nume se traduce prin „cea frumoasă a venit”, este una dintre cele mai iconice figuri ale lumii antice, scrie DW.

Marea soție regală a faraonului Akhenaton — care a transformat radical religia egipteană prin promovarea cultului zeului soarelui, Aten — a domnit acum mai bine de 3.300 de ani. Dar faima actuală a lui Nefertiti se datorează în mare parte descoperirii unui bust din calcar acoperit cu stuc pictat în 1912 de o echipă arheologică germană condusă de Ludwig Borchardt.

Bustul a fost apoi adus la Berlin. Astăzi, este „vedeta incontestabilă a Neues Museum”, după cum se menționează pe site-ul web al Fundației Culturale Prusace, care supraveghează colecția muzeului, care face parte din Insula Muzeelor din Berlin, inclusă în patrimoniul UNESCO.

Cereri tot mai numeroase de restituire

Cererile de restituire a bustului au început la scurt timp după descoperirea acestuia. Acum, odată cu deschiderea Marelui Muzeu Egiptean din Cairo, cererile capătă avânt.

Vizitatorii care participă la tururi la Marele Muzeu Egiptean sunt rugați să semneze o petiție inițiată anul trecut de fostul ministru egiptean al turismului și antichităților, Zahi Hawass.

„În ciuda numeroaselor cereri ignorate de dialog semnificativ, precum și a solicitărilor de recunoaștere a modului în care acest artefact unic a ajuns în Germania, această petiție are astăzi scopul de a relansa această conversație, de a inspira returnarea bustului la Cairo și de a obține un răspuns demn din partea autorităților germane”, se afirmă în petiție, care solicită ministrului german al culturii și Fundației Prusiene pentru Patrimoniul Cultural să se ocupe de această chestiune.

Un purtător de cuvânt al ministrului german al culturii a declarat pentru DW că „întrebările privind protecția bunurilor culturale în legătură cu Egiptul, inclusiv bustul Nefertiti, intră în competența Ministerului Federal de Externe”. Între timp, Ministerul Federal de Externe afirmă că „nu a primit nicio cerere din partea organismelor oficiale egiptene pentru returnarea bustului Nefertiti” și că „nu are cunoștință de existența unor astfel de cereri adresate vreodată guvernului german”.

Fundația Prusacă pentru Patrimoniul Cultural nu a răspuns solicitărilor DW de a comenta, dar poziția fundației cu privire la această chestiune nu s-a schimbat în ultimii ani.

O achiziție legală?

„Bustul Nefertiti a fost găsit în cursul unei săpături autorizate de Administrația Egipteană a Antichităților”, a declarat Stefan Müchler, purtătorul de cuvânt al Fundației Prusace pentru Patrimoniul Cultural, într-o declarație scrisă transmisă DW în octombrie 2024. „A ajuns la Berlin pe baza unei împărțiri a descoperirii – obișnuită la acea vreme – care cuprindea mult mai multe obiecte.

„Bustul a fost scos legal din țară și nu există nicio cerere de restituire din partea guvernului egiptean”, a adăugat Müchler.

Cercetătoarea egipteană și activista pentru patrimoniu Monica Hanna contestă această afirmație. Conform cercetărilor sale, Ludwig Borchardt a minimizat în mod intenționat și fraudulos valoarea bustului atunci când a venit momentul împărțirii descoperirilor. El l-a descris ca fiind „o prințesă regală pictată”, în timp ce propriile sale note arată că era conștient că acesta o înfățișa pe regina Nefertiti.

Istoricul german Sebastian Conrad, autorul cărții „The Making of a Global Icon: Nefertiti’s Twentieth-Century Career”, a adăugat că, dincolo de detaliile controversate legate de împărțirea descoperirii, ar trebui pusă sub semnul întrebării validitatea etică a legii în sine.

„Este o lege care putea exista doar în contextul relațiilor de putere inegale din era imperialistă, deoarece Egiptul era, în esență, o colonie engleză la acea vreme. Asta înseamnă, în opinia mea, că adevărata întrebare este dacă se poate invoca în mod legitim o astfel de lege”, a declarat el pentru DW. „Aș spune astfel: era legală din punct de vedere formal, dar din perspectiva actuală, nu este legitimă.”

Istoricul Jürgen Zimmerer, specializat în studii privind colonialismul și genocidul, subliniază că o dezbatere similară a avut loc în Germania în legătură cu operele de artă care au fost luate de la evrei de către naziști în timpul celui de-al Treilea Reich: „Nu stăm pur și simplu și spunem: «Era legal pe atunci, așa că ei nu au niciun drept». În schimb, considerăm că este o realizare morală să spunem: „Nu insistăm asupra literei legii, ci mai degrabă asupra spiritului legii”. Știm că acestea erau legi ilegale care îi deposedau pe evrei și nu vrem să profităm de asta”, a declarat el pentru DW. „Și mă întreb de ce ar trebui să procedăm diferit într-un context colonial”.

Încercarea de restituire blocată de Hitler

Egiptologul Monica Hanna pune la îndoială poziția Germaniei potrivit căreia nu există nicio cerere de restituire din partea guvernului egiptean. Ea subliniază că autoritățile egiptene au solicitat returnarea bustului la scurt timp după ce acesta a fost expus pentru prima dată publicului la Berlin în 1924 și adaugă: „Muzeul are într-adevăr nevoie ca guvernul să solicite acest lucru? Opinia publică din Egipt este foarte clară în ceea ce privește dorința de a recupera bustul lui Nefertiti. Ce ne aparține, ne aparține”.

În 1925, Egiptul a amenințat că va interzice săpăturile arheologice germane pe teritoriul său dacă bustul nu va fi returnat. James Simon, filantropul care a finanțat săpăturile lui Borchardt și care a donat celebrul bust al lui Nefertiti Muzeelor de Stat din Berlin, a pledat personal pentru un schimb de piese cu Egiptul și a contribuit la negocierea returnării lui Nefertiti, după cum subliniază cercetătoarea Ruth E. Iskin în articolul său „The Other Nefertiti: Symbolic Restitutions” (Cealaltă Nefertiti: restituiri simbolice).

Deși importanța lui Simon ca mecena al artei a fost recunoscută la Berlin prin relativ noua James Simon Gallery, intrarea principală în Insula Muzeelor, eforturile sale de a returna bustul au fost eliminate din narațiunea oficială a Germaniei.

Schimbul planificat de Simon nu a avut loc, la fel ca și încercarea următoare din 1933. Liderul nazist Hermann Göring spera să asigure loialitatea politică a Egiptului față de Germania prin returnarea bustului. Dar Hitler, un mare admirator al Nefertiti, a blocat proiectul. „Nu voi renunța niciodată la capul reginei”, a spus el.

A supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial într-o pungă de plastic

Germania a susținut, de asemenea, că bustul este prea fragil pentru a fi transportat înapoi în Egipt.

Deși recunoaște că nu este un expert în această chestiune, istoricul Sebastian Conrad subliniază pur și simplu că „la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, au pus-o într-o pungă de plastic și au depozitat-o într-o mină de sare din Turingia. Ulterior, a fost transportată la Wiesbaden. Așadar, a făcut deja câteva călătorii, nu doar de la Cairo la Berlin”.

O chestiune fundamentală pentru Germania

Berlinul este angajat în prezent în restituirea obiectelor coloniale, în special prin returnarea bronzurilor din Benin către Nigeria. Deși a fost rezultatul unei lungi campanii a activiștilor, a fost relativ mai ușor să se facă o astfel de concesie, deoarece o parte din colecția Berlinului de 512 obiecte a putut fi returnată Nigeriei, în timp ce o altă parte a putut fi păstrată în expoziție la Humboldt Forum printr-un împrumut pe termen lung.

Nefertiti este, desigur, o piesă unică. Cu toate acestea, Conrad și Zimmerer consideră că există alternative la păstrarea originalului: o reproducere a bustului, expusă împreună cu istoria descoperirii și eforturile de restituire „ar fi cu siguranță convingătoare”, susține Conrad.

„Ceea ce ar lipsi ar fi așa-numita aură a autenticității”, spune Zimmerer. Dar, se întreabă el, ar trebui ca un muzeu din Berlin să profite de această „aură”, având în vedere că este pătată de nedreptatea colonială? „În opinia mea, nu ar trebui.”